Caka vs. Albania, 44023/02, 8 decembrie 2009
Reclamantul, Lulzim Caka este un cetatean albanez care s-a nascut în 1970 şi care în prezent execută o pedeapsă cu închisoarea in Tirana, Albania. In temeiul paragrafelor 1 şi 3 ale Articolului 6 din Conventie (dreptul la un proces echitabil), acesta s-a plâns de faptul ca nu a avut posibilitatea de a adresa intrebări, in sedintţa publica, în fata instantei, unor martori decisivi in condamnarea sa.
In fapt
1. Omucidere
Pe 21 iulie 1997 P. a fost ucis. In 1997, la o dată nespecificată, a fost deschisa o ancheta penala impotriva reclamantului. In timpul anchetei, A. – sora victimei – desi nu a fost prezenta la locul crimei, a declarat ca reclamantul i-a ucis fratele. Marturia ei s-a intemeiat pe declaratiile a trei martori, B., C. Si D.
Pe 6 octombrie 1998, organele de urmarire penala responsabile cu desfasurarea anchetei si identificarea autorului, au recomandat suspendarea anchetei pe motiv ca autorul nu a putut fi identificat. Cu toate acestea, pe 15 octombrie 1998, procurorul a dispus trimiterea in judecata a reclamantului in fata Judecatoriei Berat.
2. Tentativa de omor
In 1997, ca urmare a prabusirii jocurilor de intrajutorare si contestarii alegerilor prezidentiale, Albania a fost lovita de un aprig razboi civil. Dupa jefuirea depozitelor armatei, un numar mare de arme a ajuns in mainile civililor. Pentru a se restaurara ordinea publica au fost instituite numeroase puncte de control ale politiei.
Incepand cu 18 martie 1998, fortele de politie din Berat au instituit astfel de puncte de control. Conform raportului de politie cu privire la incident, in dimineata aceleiasi zile – pe motiv ca X. si reclamantul nu au oprit la somatie, si au ripostat ulterior cu arme – ofiterii de serviciu ai punctului de control situat pe drumul dintre orasele Berat si Fier, au tras asupra celor doi, X. decedand iar reclamantul fiind grav ranit.
Imediat, reclamantul a fost arestat si transportat la spital. Ulterior, in martie 1998 procurorii l-au acuzat de tentativa de omor si posesie ilegala de arme.
3. Procedura
In octombrie 1998, printr-un rechizitoriu procurorul a dispus trimiterea in judecata a reclamantului in fata Judecatoriei Berat, acuzandu-l de uciderea lui P. si tentativa de omor impotriva ofiterilor de politie. In noiembrie 1998 a inceput judecata reclamantului. 13 sedinte de judecata au fost programate pana in aprilie 1999 – cand procesul a fost transferat Judecatoriei Fier. Sapte dintre acestea au fost amanate pe motivul lipsei procurorului, reclamantului ori avocatului acestuia.
Reclamantul a contestat faptele prezentate de catre organele de urmarire penala. In apararea sa, a afirmat atat faptul ca nu a fost somat sa se opreasca cat si imprejurarea ca nu fost inarmat. De asemenea, a solicitat audierea unor martori, care la momentul faptelor, erau pe acelasi drum. Atat in decembrie 1998 cat si in februarie 1999, in fata Judecatoriei Berat patru martori au declarat ca reclamantul nu era inarmat.
In februarie 2000 procurorul a citit declaratiile care au fost luate martorilor in timpul anchetei. Martorul A. a fost audiat din nou. Acesta declarase anterior ca reclamantul l-a ucis pe fratele sau P. Deoarece declaratia martorului A. se intemeia pe declaratiile martorilor B., C. si D., reclamantul a cerut ulterior instantei audierea acestor martori, insa acestia nu s-au prezentat.
In ceea ce priveste audierea ofiterilor de politie, in martie 2000, reclamantul a solicitat reaudierea martorului M., insa instanta i-a respins solicitarea. Reclamantul a solicitat de asemenea si audierea martorilor N., O., Q. si S. Cu toate ca instanta i-a citat in mai multe randuri, acestia nu s-au prezentat. In mai 2000 procurorul a procedat la citirea declaratiilor martorilor O., Q., R. si S. luate in timpul anchetei. Reclamantul si-a manifestat acordul fata de declaratiile martorilor Q., R. si S. si a renunatat sa puna noi intrebari martorului O. In aceiasi zi Judecatoria Fier l-a condamnat pe reclamant la 25 de ani de inchisoare.
Privitor la tentativa de omor, hotararea instantei se intemeia atat pe declaratiile martorilor K., L., M. si N. luate in februarie si martie 2000 cat si pe declaratiile a doi martori luate in timpul anchetei. De asemenea, instanta a avut in vedere atat raportul incheiat la locul faptei cat si pe cel balistic. Reclamantul a fost gasit vinovat si pentru posesie ilegala de arme, instanta argumentand ca, cartusele descoperite la locul faptei apartineau armelor gasite in apropierea reclamantului. Nu s-a specificat insa, daca aceste arme erau sau nu in posesia reclamantului. A fost de asemenea gasit vinovat si pentru omorul lui P. savarsit in 1997, instanta justificandu-si rationamentul pe declaratia martorului A. precum si pe declaratiile luate in timpul anchetei martorilor B., C. si D.
Reclamantul a facut apel la Curtea de Apel Vlora, motivand ca admiterea de catre instante a declaratiilor martorilor fara o eventuala reexaminare a acestora, reprezinta o grava incalcare a dreptului la un proces echitabil. Apelul a fost insa respins. Ulterior, atat Curtea Suprema cat si Curtea Constitutionala au respins apelul.
In drept – Dreptul la un proces echitabil – audierea martorilor
Principiile
Curtea a reiterat ca admisibilitatea probelor este in primul rand reglementata de normele de drept intern si ca, de regula, este de competenta instantelor nationale sa aprecieze mijloacele de proba administrate in fata lor. Asadar, conform Conventiei, Curtea trebuie mai degraba sa stabileasca daca procesul in ansamblul sau – inclusiv modul in care mijloacele de proba au fost luate – au fost echitabile (Balliu vs. Albania, 74727/01).
Mijloacele de proba trebuie astfel administrate intr-o audiere publica, in prezenta inculpatului, pentru a se respectara principiul contradictorialitatii. Exista insa si exceptii de la acest principiu, care insa nu trebuie sa aduca atingere dreptului la aparare. Ca regula generala, paragrafele 1 si 3 litera d) ale Articolului 6 din Conventie presupun ca inculpatul trebuie sa aiba o reala posibilitate de a contesta sau adresa intrebari unui martor, fie atunci cand acesta declara, ori intr-un stadiu ulterior al procedurii (Ludi vs. Elvetia, 12433/86; Van Mechelen si altii vs. Olanda, 21363/93 ; 21364/93 ; 21427/9, s.a.). De asemenea, este de competenta instantelor nationale sa decida daca este sau nu necesar sau recomandabil audierea unui nou martor. Articolul 6 paragraful 3 litera d) nu obliga la citarea si audierea tuturor martorilor partilor, ci presupune, dupa cum reiese din expresia ”in aceleasi conditii”, egalitatea armelor (Polufakin si Chernyshev vs. Rusia, 30997/02).
In anumite circumstante, instantele pot recurge la declaratiile facute in timpul anchetei. Asadar, utilizarea lor nu este in contradictie cu garantiile prevazute de Articolul 6 paragraful 1 si 3 litera d) din Conventie, atata timp cat inculpatul a avut posibilitatea de a le contesta atat in momentul in care au fost luate cat si intr-un stadiu ulterior al procedurii. De asemenea, dreptul la aparare prevazut de Articolul 6 este incalcat – daca o condamnare se bazeaza in mod decisiv, ori exclusiv – pe declaratia unui martor pe care inculpatul nu a avut posibilitatea sa o analizeze in timpul anchetei ori in timpul procesului (Vozhigov vs. Rusia, 5953/02; Luca vs. Italia, 33354/96; Solakov vs. ”Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, 47023/99).
Aplicarea principiilor
1. Tentativa de omor
1.1. Martorii acuzarii
Atat in februarie cat si in martie 2000 reclamantul a solicitat fara succes reexaminarea martorului M. In aceasta privinta, Curtea a constatat ca, condamnarea reclamantului nu s-a intemeiat – in mod decisiv, ori exclusiv – pe declaratia martorului M., deoarece declaratia acestuia a fost coroborata si cu alte mijloace materiale de proba, cum ar fi: raportul incheiat la locul faptei ori cel balistic si declaratiile martorilor K., L. si N., pe care reclamantul le-a analizat in timpul procesului. In plus reclamantul nu a invocat niciun argument convingator care sa demonstreze ca o reaudiere a martorului M. ar fi cruciala in stabilirea faptelor si implicarea sa in comiterea infractiunii. Prin urmare, prin respingerea solicitarii reclamantului de a reaudia martorul M., instanta nu a incalcat garantiile prevazute de Articolul 6 paragraful 1 coroborat cu paragraful 3 litera d) din Conventie.
1.2. Martorii apărării
In martie 2000, reclamantul a solicitat audierea martorilor O., Q. si S. Cu toate ca instanta i-a citat in mai multe randuri, acestia nu s-au prezentat. Curtea a retinut ca, in mai 2000, acordul reclamantului fata de citirea de catre procuror a declaratiilor martorilor Q. si S. luate in timpul anchetei precum si refuzul de a pune intrebari martorului O., au fost rezultatul frustrarilor reclamantului fata de solicitarile sale repetate si nereusite de a fi adusi in fata instantei. De asemenea, Curtea a constatat ca declaratiile celor trei ofiteri de politie, mai sus amintiti, erau relevante in apararea reclamantului. In consecinta, esecul instantelor de a asigura prezenta ofiterilor de politie ca martori, prin faptul ca nu au fuse duse la indeplinire dispozitiile privind aducerea acestora in fata instantei, demonstreaza lipsa de diligenta manifestata pentru a asigura respectarea drepturilor garantate de Articolul 6 din Conventie (Sadak si altii vs. Turcia, 29900/96, 29901/96, 29902/96 si 29903/96; Barberà, Messegué si Jabardo vs. Spania, 10588/83 ; 10589/83 ; 10590/83). Desi reclamantul a invocat in motivele sale de apel aceste incalcari, atat instantele cat si Guvernul nu au oferit nicio explicatie pentru acest lucru. In concluzie, au fost incalcate garantiile prevazute de Articolul 6 paragraful 1 coroborat cu paragraful 3 litera d) din Conventie.
Curtea a retinut ca atat in decembrie 1998 cat si in februarie 1999, in fata Judecatorie Berat patru martori au declarat ca reclamantul nu era inarmat. Din momentul in care toate actele procedurale efectuate de Judecatoria Berat au fost transferate Judecatoriei Fier, reclamantului nu-i revenea obligatia de solicita reaudierea acestora. Astfel, Judecatoria Fier a omis a avea in vedere declaratiile martorilor favorabile reclamantului, atunci cand a solutionat cauza. De asemena, Guvernul nu a prezentat niciun argument care sa justifice o astfel de omisiune. In concluzie, au fost incalcate garantiile prevazute de Articolul 6 paragraful 1 coroborat cu paragraful 3 litera d) din Conventie.
2. Omucidere
Curtea a retinut ca hotararea de condamnare a Judecatoriei Fier se intemeia pe declaratia martorului A. precum si pe declaratiile luate in timpul anchetei martorilor B., C. si D. Acest rationament a fost contestat ulterior de reclamant in apel.
Curtea a observat ca potrivit procedurii penale albaneze instantele nationale sunt competente sa solutioneze atat problemele de drept cat si pe cele de fapt, pertinente fiecarei cauze. Astfel, instantele sunt abilitate sa administreze si noile mijloace materiale de proba propuse de parti, dupa cum le considera necesare. In felul acesta, instantele pot respinge apelul – mentinand vechea hotararea, pot modifica vechea hotararea ori pot chiar pot casa cu trimitere vechea hotarare spre rejudecare.
In privinta martorilor, Curtea a constat ca A. nu a fost nici martor ocular, nici prezent ulterior la locul faptei. Declaratia sa se intemeia pe declaratiile martorilor B., C. si D. luate in timpul anchetei. Nici reclamantul, nici avocatul sau nu au fost in masura sa examineze prin observatii sau intrebarii declaratiile acestor martori. In plus, reclamantul nu a renuntat la dreptul sau de pune intrebari acestor martori. De asemenea, in februarie 2000 reclamantul si-a manifestat dezacordul fata de citirea declaratiilor martorilor B., C. si D., solicitand instantei audierea acestora, ceea nu s-a intamplat. Totodata, Curtea a aratat ca toate instantele nationale, pana la instanta suprema comuna, nu au depus diligentele necesare pentru audierea acestor martori, decisivi in condamnarea reclamantului. In concluzie, au fost incalcate garantiile prevazute de Articolul 6 paragraful 1 coroborat cu paragraful 3 litera d) din Conventie.
Curtea a obligat Albania la plata a 3.000 de euro cu titlu de daune morale.
Razvan LUNGU
PDF 
