Scundeanu vs. Romania, 10193/02, 16 februarie 2010
Prin hotărârea Scundeanu vs. România din 16 februarie 2010, CEDO a mai pus o piatră de moară jurisprudenţei române privitoare la arestare, sancţionând utilizarea excesivă a noţiunii de pericol pentru ordinea publică în situaţii abstracte.
În fapt, reclamantul a fost arestat timp de un an şi 2 luni fiind acuzat că a comis o serie de infracţiuni, în principal fiind vorba despre înţelăciune prin emiterea de cecuri fără acoperire, prejudicind mai multe societăţi comerciale cu peste 40 000 euro. Menţinerea sa în stare de arest s-a făcut ţinând cont de faptul că reclamantul era recidivist, iar instanţele au apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea a constatat că, în speţă, existau suficiente motive pentru a considera că reclamantul a comis o infracţiune, însă acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit că referirerea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorităţi, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumţii şi presupuneri. Curtea a amintit şi faptul că, aşa cum a decis în hotărârea Letellier c. Franţa, luarea în considerare a pericolului pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanţe excepţionale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate.
Curtea a amintit şi că, în hotărârea Calmanovici, concluzionase că autorităţile judiciare nu au furnizat motive pertinente şi suficiente pentru a justifica necesitatea menţinerii reclamantului în stare de detenţie provizorie timp de trei luni şi jumătate, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate şi nici nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsuri alternative detenţiei. În speţă, situaţia este identică, autorităţile omiţând să indice probele concrete care indică existenţa unei pericol pentru ordinea publică care ar fi rezultat din judecarea reclamantului în stare de libertate. În plus, Curtea a constatat că instanţele nu au explicat niciodată de ce luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi fost suficientă, iar simplul fapt că reclamantul era recidivist nu putea să justifice menţinerea sa în stare de arest.
PDF 
[...] februarie 2010 | Radu CHIRITA – http://www.juridice.ro/101219/mentinerea-nejustificata-in-stare-de-arest-cedo-10193-02-scundeanu-vs-... Scundeanu vs. Romania, 10193/02, 16 februarie 2010 Prin hotărârea Scundeanu vs. România din [...]
La nivelul Curţii de Apel Constanţa – despre Tribunalul Constanţa nu mai e cazul să amintesc – se face, îndrăznesc să spun că în mod natural, confuzie între pericolul social al presupusei infracţiuni comise şi pericolul concret pentru ordinea publică. Personal sunt şocat de asemenea lacune juridice asezonate cu minunatul copy/paste din propunerea de arestare preventivă pe care o face Ministerul Public. Este îngrijorător că la nivelul anului 2010, încă ne aflăm în situaţii de acest gen, toate acestea în contextul unei cauze Calamanovici sau, iată, mai nou, Scundeanu. Credeţi, domnule Chiriţă, că o să se ajungă în România, în viitorul apropiat, la o delimitare clară în practică între cele două noţiuni, aşa cum vorbeşte, se pare în van, CEDO?
Nu.
Sincer, nu cred ca actuala generatie de judecatori – cu rare exceptii – este capabila sa gandeasca altfel. Nu ma refer aici doar la intrebarea de mai sus, ci la institutia arestarii in general. Dupa mine, judecatorii si procurorii considera pe scara larga ca arestarea este o form[ de executare anticipata a pedepsei. Tocmai de aceea ii intereseaza mai degraba pericolul social al infractiunii de care este acuzat inculpatul si probele care sustin vinovatia lui, in loc sa ii intereseza pericolul pentru societate care ar rezulta din lasarea sa in libertate si probele care sustin existenta unui astfel de pericol.
Astfel de hotarari de condamnare a Romaniei nu mai impresioneaza de mult pe magistratii nostri.Sub pretextul ca nu ei fac legea ,doar o aplica, acestia considera ca abaterile de la normele CEDO se datoreaza proastei alcatuiri a legilor interne, nicidecum lipsei lor de curaj in a aplica dispozitiile Constitutiei privitor la intaietatea tratatelor internationale in dreptul intern, cand vine vorba de drepturile omului. Apoi, exista, se spune, o anumita retinere (sa nu-i zic teama) din partea judecatorilor in a trata foarte atent propunerile de arestare venite din partea procurorilor de la DNA ori DIICOT, considerandu-se ca lucrurile se vor lamuri pe parcursul procesului, ca deocamdata se poate admite propunerea caci, nu-i asa, exista indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o infractiune; ulterior, se intra intr-o spirala a conformismului si lipsei de raspundere prelungindu-se mecanic masura, pana cand evolutia probatoriului sau durata foarte mare de arest preventiv ,atrag atentia vreunui judecator competent, mai rar la fond, ca de suntem colegi-azi imi pui tu pe unul in libertate, las ca maine ti-o coc si eu- dar mai des in caile de atac.Nu in ultimul rand, dar nu vor recunoaste, judecatorii isi regleaza polite cu unii avocati, ori isi platesc datoriile fata de alti avocati( profesori de drept, fosti parlamentari cu influenta pastrata in diverse medii de interes, etc) ori ii lingusesc de-a dreptul pe cei de care se tem(vezi decanii barourilor cand judecatorul se gandeste sa devina avocat) atunci cand statueaza asupra starii de arest a clientilor: lasa sa mai stea inculpatul, sa nu creada X ca am uitat ce-a spus despre judecata mea in caile de atac in alt dosar;ori, lasa sa mai stea inculpatul, caci stii ce onorarii ia X, in timp ce noi magistratii avem o lefa prea mica;ori, aaa…, inculpatul este clientul domnului X, persoana importanta, ne poate face rau, sau ne poate face bine, ia sa vedem noi acuma, procurorii au instrumentat bine, nu gasim nimic sa-l punem in libertate, cum sa nu !, pai CEDO zice…
Daca nu se va reglementa tragerea la raspundere a magistratilor pentru erorile lor (survenind din cauzele subliniate mai sus dar si din lipsa unui bagaj de cultura generala, a unui bagaj de cultura juridica, a conformismului, a mentalitatii de birocrat, etc.),Romania poate fi condamnata in continuare, caci acele spete nu-i vor interesa pe magistrati decat in situatia in care pregatesc vreun examen de promovare.Si atat!