Deschidere. Textul de fata nu se doreste a fi unul mobilizator ci doar o invitatie la reflectie. Justitia are in fata sansa, oferita formal de legislatie, de a se prezenta in Parlament si a cere atentie pentru problemele cu care se confrunta, a cere interventia statului inainte de a fi prea tarziu, de a sensibiliza societatea si a o asocia intr-un efort national de consolidare si asezare pe un trend ascendent. Are sansa finalizarii dialogului cu legislativul inceput toamna trecuta. Prezenta justitiei in Parlament nu este lipsita de riscuri, iesirea deschisa in fata societatii o poate vulnerabiliza, insa legitimitatea unei decizii, oricare ar fi ea, nu poate fi data decat de o dezbatere largita in interiorul justitiei insesi. Ca si anul trecut, judecatorii trebuie sa-si asume din nou o atitudine colectiva.
Potrivit legii [i], in fiecare an Consiliul Superior al Magistraturii elaboreaza, pe langa raportul privind activitatea proprie, un raport privind starea justitiei pe care il prezinta Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei. Raportul ar fi trebuit sa fie finalizat si prezentat Plenului reunit inainte de data de 15 februarie.
Din 2005, de cand exista aceasta dispozitie, doar o singura data raportul realizat de CSM a fost prezentat si discutat in plenul camerelor reunite. Acest lucru s-a intamplat in 2008 [ii], insa a fost un experiment esuat, o formalitate lipsita de continut, neexistand in nici un fel dezbateri serioase si interes real pentru situatia complicata deja de atunci a sistemului de instante si parchete. Analiza starii justitiei a fost expediata rapid in cateva interventii parlamentare de complezenta. Dupa introducerea scurta facuta de presedintele CSM, pe atunci d-na judecator Lidia Barbulescu, doar 11 parlamentari au luat cuvantul, fiecare ingramadind intreaga arie de probleme legate de justitie in minidiscursuri de cate 5 minute. In mai putin de o ora starea justitiei a fost integral transata, cu tot cu multumiri si felicitari reciproce. Ceea ce trebuia sa fie o revolutie a raporturilor dintre justitie si societate, reprezentata de Parlament, a fost un esec rasunator. Consiliul Superior al Magistraturii a evitat repetarea lui, eludand in anii urmatori obligatia prezentei in plenul reunit al camerelor. Raportul anual privind starea justitiei, in realitate o expunere seaca a unor cifre si statistici neatragatoare si prea putin relevante [iii], a ajuns cel mult in comisiile juridice ale Senatului sau Camerei Deputatilor, unde s-a impotmolit in birocratia parlamentara.
Introducerea in 2005 a prevederii referitoare la prezentarea raportului privind starea justitiei in Parlament a urmarit, in esenta, facilitarea unei dezbateri publice in ce priveste starea si evolutiile justitiei, intre CSM si Parlament neexistand raporturi de subordonare. Consiliul Superior al Magistraturii reprezinta interfata dintre justitie, insemnand instantele, parchetele, judecatorii si procurorii, si societatea romaneasca. Justitia trebuia ca anual sa-si faca cunoscute problemele, sa-si prezinte evolutiile sau involutiile, sa ofere publicului si societatii datele si informatiile necesare declansarii unei dezbateri extinse in legatura cu situatia si perspectivele justitiei. Aceasta finalitate s-a pierdut pe parcurs.
Contextul de astazi este diferit de cel de acum cativa ani. Anul trecut sistemul judiciar a cunoscut una dintre cele mai mari crize din istoria sa. Proasta gestiune de catre stat, prin toti cei implicati, a problematicii justitiei de dupa 1990 a explodat intr-un conflict care printre altele a avut si meritul de a arata, unei clase politice nepregatita sa recunosca asta in fata populatiei, ca sistemul judiciar se afla intr-o suferinta cronica. Daca pentru moment iminenta colapsului functional a fost depasita nu inseamna ca problemele de fond au fost rezolvate, iar cauzele avariei prelungite din justitie abordate cu rigoare si coerenta. Deficitul de personal in justitie a atins cote alarmante, suficient ca ministrul justitiei sa treaca peste retinerea-i proverbiala si sa ceara, intr-un an al concedierilor masive si al ofensivei deschise impotriva bugetarilor, angajarea unui numar de 1.500 de judecatori si procurori. Instantele sunt sufocate cu cele peste 2 milioane de dosare, investitia statului in justitie pe cap de locuitor este la nivelul Letoniei sau Macedoniei, cladirile si patrimoniul justitiei au ramas cele din 1990, statul a abandonat complet sarcina administrarii justitiei in folosul cetateanului, investind doar atat cat sa amane prabusirea unui sistem care si-a atins de mult limitele capacitatii de efort.
O dezbatere publica extinsa in jurul problemei justitiei si a lipsei sale de speranta este mai necesara ca oricand. Prabusirea completa a sistemului judiciar nu poate fi evitata decat daca toate partidele politice, Parlamentul Romaniei, Guvernul, reprezentantii justitiei insesi ajung la un acord general, transpartinic si depolitizat, cu privire la evolutiile sistemului judiciar necesare pentru societatea romaneasca, convenind asupra unui pachet minimal de strategii si politici publice pentru dezvoltarea justitiei, relansarea si consolidarea ei in coordonatele unei justitii europene demna de spatiul unic comunitar in care formal se afla.
Riscuri exista in continuare. Nimic nu poate garanta ca un astfel de demers nu va esua intr-o politizare marunta, ca resentimentele conflictului justitiei cu puterea executiva de anul trecut nu vor asfixia bunele intentii, ca dialogului civilizat intre puterile statului nu ii va fi preferata retorica bascalioasa, populista si inchizitoriala. Puterea judecatoreasca are deja o consolidata traditie conflictuala in ce priveste relatia cu celelalte doua puteri, executiva si legislativa. De asemenea, la varful CSM justitia are mari probleme de credibilitate si autoritate, iar contestarea prelungita a presedintelui CSM de catre asociatiile profesionale ale magistratilor afecteaza legitimitatea reprezentarii justitiei in Parlament. Acest lucru ar putea fi evitat doar printr-o prezenta extinsala dezbaterea raportului pe justitie, a CSM-ului desigur, obligat potrivit legii, dar si a asociatiilor profesionale si, mai ales, a reprezentantilor instantelor insele. Judecatorii, fie reprezentand formele de asociere, fie reprezentand nemijlocit instantele judecatoresti si adunarile generale ale judecatorilor au mai fost in Parlament, iar acum nu ar face decat decat sa continue si sa concretizeze dialogul institutional demarat in toamna anului 2009.
Momentul actual este unic si oportun si datorita iminentei raportului pe justitie in contextul monitorizarii justitiei in relatia cu Uniunea Europena, un acord politic general in jurul justitiei fiind o cerinta explicita a comisiei europene si un orizont de asteptare anuntat deja in precedentul raport. Partidele politice, in special cele aflate la guvernare, au sansa sa demonstreze vointa unui consens in jurul problemei justitiei si determinarea de a depasi intarzierile care fac ca Romania sa trebuiasca sa fie inca supravegheata. Pentru ele nu ar fi decat un gest de bunacredinta in raport cu asteptarile comisiei europene si o actiune politica concreta pentru eliminarea pana la sfarsitul anului a monitorizarii, obiectiv asumat deschis la nivelul Presedintiei Romaniei. Prin suprapunerea dezbaterii in jurul raportului CSM privind starea justitiei nationale cu raportul final al Comisiei speciale comune privind analizarea crizei intervenite in functionarea justitiei [iv], ar exista sansa exploatarii la maxim a momentului, analizele si concluziile comisiei oferind continutul si prilejul unei dezbateri riguroase, inchegata si aplicata pe probleme reale. De asemenea, justitia ar avea sansa obtinerii unei mase critice de sprijin politic pentru adoptarea Pactului National pentru Justitie, solutia proiectata deja de sistemul judiciar insusi pentru crearea acordului national in ce priveste problematica justitiei, vazuta ca domeniu strategic al Romaniei in perioada urmatoare.
Atat Consiliului Superior al Magistraturii, cat si asociatiilor profesionale din justitie, dar si formele de reprezentare directa ale judecatorilor, adunarile generale ale instantelor, vor trebui in perioada urmatoare sa reflecteze asupra sanselor unice pe care le contine contextul actual. Indemn la o dezbatere largita in interiorul justitiei, astfel incat pozitionarea finala fata de problema prezentarii raportului privind starea justitiei in Parlamentul Romaniei sa ofere maximul de rezultate practice posibile. Este nevoie de o abordare rationala si rece, neemotionala si neresentimentara fata de experientele similare din anii trecuti si in general fata de relatia dificila cu celelalte puteri constituite in stat. Contestarile interne, indoielile privind persoanele, faramitarea vointei sistemului, trebuie sa lase loc, macar pentru un timp, unei abordari solidare si unui compromis pentru un interes superior.
Momentul poate fi ocolit, insa acest lucru ar trebui sa se datoreze unei decizii comune asumate, precedata de o analiza lucida si de o explorare completa a posibilelor avantaje risipite dar si a riscurilor. Este incorect ca decizia sa fie lasata doar pe seama Consiliului Superior al Magistraturii, care in aceasta chestiune nu are decat rolul de reprezentare a justitiei, dupa cum ar fi un abuz ca aceasta institutie sa-si asume unilateral o decizie in ce priveste strategia din jurul obligatiei prezentarii in Parlament a starii justitiei, cu ignorarea vointei corpului profesional, a instantelor si a asociatiilor profesionale. Ultima oara cand vointa comuna, revelata democratic, s-a manifestat, intreaga justitie a avut castiguri palpabile.
Nu avem libertatea sa ne ignoram interesele comune si nu ne putem delega dreptul de a decide asupra exploatarii sanselor momentului.
Incheiere. Rog administratorul juridice.ro sa faciliteze aceasta dezbatere necesara, dupa cum astept pozitionarea asociatiilor profesionale, a comunitatilor virtuale ale judecatorilor si eventual a judecatorilor constituiti in unica forma de reprezentare directa, adunarile generale.
[i] art. 38 alin (6) din legea nr. 317/2004, republicata: “Consiliul Superior al Magistraturii elaboreaza anual un raport privind starea justitiei si un raport privind activitatea proprie, pe care le prezinta Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei pana la data de 15 februarie a anului urmator si le publica in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III-a, si pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.”
[ii] Sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din 14 octombrie 2008. Prezentarea si dezbaterea raportului privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii in anul 2007, a raportului privind starea justitiei – 2007, elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii, si a raportului comun al Comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului cu privire la raportulprivind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii in anul 2007 si a raportului privind starea justitiei – 2007, elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii.
[iii] Rapoartele anterioare privind starea justitiei pot fi urmarite pe pagina de interent a CSM. Anual, fiecare instanta de judecata este obligata sa-si prezinte activitatea in continutul unui raport (bilant). Instantele superioare de regula integreaza datele instantelor din circumscriptia lor in propriul raport de activitate, raportul privind starea justitiei fiind de fapt sinteza celor 15 rapoarte individuale ale curtilor de apel din Romania.
[iv] Comisia speciala comuna parlamentara s-a infiintat in timpul conflictului dintre justitie si executiv din toamna anului 2009 si si-a incheiat activitatea cu un Raport final care, pe langa analizarea cauzelor crizei din justitie, contine si o serie de propuneri, precum si continutul Pactului national pentru justitie.
jud. Adrian NEACSU
presedinte Tribunalul Vrancea
PDF 
Protestul de anul trecut a fost expresia celei mai mari crize a justitiei din Romania. Un astfel de eveniment nu trebuie neglijat si nici uitat. Criza este departe de a se fi sfarsit: mai mult ca oricand, politicul vrea sa stapaneasca justitia. Vor incerca sa o faca prin presiuni directe sau indirecte. Reactia noastra de anul trecut le-a aratat ca putem fi un corp numeros si suficient de darz pt a nu se lasa incalecat.
Dar asta nu inseamna ca aceasta `lupta` trebuie dusa la nesfarsit. Pana la urma, asa cum judecatorii s-au schimbat in ultimii ani, tot asa vine o noua generatie de politicieni. Eu cred ca anul trecut, extraordinara idee a lui Horatius DUmbrava cu infiintarea Comisiei speciale a Parlamentului pe situatia din justitie si excelenta munca depusa de Adi Necsu si Mona Pivniceru in redactarea raportului intocmit de aceasta au fost startul unui inceput de dialog intre puteri.
Insa acest dialog trebuie sa continue interinstitutional. De aceea, in primul rand CSM, tr sa fie prezent in mod constant in acest dialog, iar prezentarea Raportul pe starea justitiei este o ocazie. Apoi, dialogul tr sa continue si in mod real, din partea corpului judiciar. De aceea, membrii desemnati de acesta (si ma gandesc aici la UNJR, AMR, AMP si RNAG – principalii vectori din timpul protestului) tr sa fie si ei acolo, sa dea credibilitate Raportului si sa sublineze gravitatea situatiei in care s-a ajuns tocmai datorita unui dialog permanent intre puteri. Asadar, sunt pt ca Justitia sa mearga in Parlament.
Nu tr de uitat un lucru: un stat democratic are trei puteri, iar justitia este una dintre cele trei puteri de guvernamant. Asadar, Justitia contribuie la conducerea tarii prin exercitarea functiei de jurisdictie. Suntem tot atat de reprezentativi ca si Parlamentul si Guvernul, tot atat de importanti ca si celelalte puteri si suntem coloana vertebrala a oricarei societati democratice. E o realitate pe care atat celelalte puteri cat si publicul larg tr sa o accepte ca o axioma. Tine de cultura democrata a unui popor si de evolutia sociala a acestuia.
“Suntem tot atat de reprezentativi ca si Parlamentul si Guvernul”
Fals. Cred ca am mai zis lucrul asta de cateva ori: Parlamentul este ales direct de popor deci este reprezentativ, Guvernul este numit prin hotararea unor organe ale statului alese direct de popor (Parlamentul si Presedintele) deci si el este in mod indirect reprezentativ. Judecatorii insa, desi sunt numiti de presedinte (care este ales de popor), nu sunt reprezentativi pentru ca presedintele nu are puterea sa numeasca pe cine vrea in functia de judecator si conform deciziei Curtii Constitutionale nu are nici macar drept de veto asupra propunerilor CSM. Mai mult organele reprezentative ale poporului nu au nici o putere in promovarea judecatorilor la instantele superioare.
Daca am accepta faptul ca judecatorii (functionari ai statului nereprezentativi) participa la conducerea tarii (lucru ce in mod evident nu este adevarat) ar insemna ca 1/3 din putere este dictatoriala. Constant cu mare parere de rau ca unii judecatori nici macar nu inteleg care este menirea justitiei avand impresia ca aceasta din urma guverneaza tara impreuna cu celelalte puteri.
Este o diferenta imensa intre legislativ si executiv pe de o parte si justitie pe de alta parte. In timp ce primele doua puteri au larga libertate in exercitarea atributiilor adica parlamentarii si ministrii pot lua hotarari dupa cum considera ei ca este bine judecatorii sunt legati de maini si de picioare de lege. Justitia este un instrument al legii, daca vreti este gura legii si nu o “putere de guvernament”. Justitia trebuie in esenta sa apere vointa poporului exprimata prin lege de catre organele sale reprezentative.
Tocmai pentru ca justita este supusa legii cred eu ca s-a considerat ca nu este neaparat necesar ca judecatorii sa se bucure de legitimitate democratica la fel ca reprezentantii celorlalte puteri. Dar asta insemna ca judecatorii nu pot stabili reguli care sa guverneze societatea ci doar aplica regulile stabilite de celelate puteri in realizarea actului de justitie.
Nu doar nick name-ul va tradeaza varsta, ci si inconsistenta argumentelor.
Atunci cand un magistrat – iar nu un functionar al statului care nu se bucura de sarcinile si poverile unui judecator- a facut referiri la reprezentativitatea autoritatii judecatoresti, cred ca a avut in vedere trihotomia consacrata de Legea Fundamentala care emana de la “popor”-notiune ce mi se pare va este deosebit de draga.
Asa fiind, dintr-o asemenea perspectiva legitimitatea si reprezentativitatea autoritatii judecatoreasti deriva din insasi Constitutia Romaniei.
Imprejurarea ca puterea legislativa se regenereaza odata la 4 ani si o componenta a celei executive odata la 5 ani isi gaseste cu totul alte ratiuni decat cele pe care domnia voastra insiduos si implicit le sugereaza.
As mai avea de remarcat doar ca la alegerea de catre popor a Parlamentului, reprezentarea este data de exact cati cetateni responsabili se prezinta la vot si dau un vot eminamente valid-am auzit de la unii ca se duc la vot, dar pun stampila pe toti candidatii. Sa ma explic: electorii Romaniei sunt in numar de aproximativ 18 milioane. In cel mai bun caz s-au prezentat la vot aproximativ 50% dintre electori, intotdeauna voturile valabil exprimate fiind mai putine decat electorii votanti. Dintre acesti 9 milioane aproximativ 30% – adica 3 milioane – au votat un partid A: 30% alt partid B; 15% alt partid C; 6% alt partid D; 19% din voturi fiind pierdute ca urmare a primirii lor de catre formatiuni neparlamentare. Majoritatea parlamentara care determina vointa parlamentului – in prezent – este data de partidul A +D + reprezentanti “volatili”-a caror reprezentativitate este cel putin circumspecta. Concluzia: Parlamentul Romaniei este reprezentativ pentru fix 3,6 mil cetateni, adica fix 20% dintre electorii Romaniei – halal reprezentativitate!!!
Pe de alta parte, sunt de acord cu celelalte asertiuni referitoare indeosebi la pozitia constitutionala subsecventa a autoritatii judecatoresti, cu rolul judecatorului in cetate…insa nu si in ce priveste reprezentativitatea si legitimitatea acestuia.
Din perspectiva domniei voastre cetatea ar sta in doi piloni si un sfert. Ia incercati ca la o masa cu trei picioare sa taiati trei sferturi dintr-un picior, dupa care sa va puneti castronasul cu ciorbita…! Pofta buna!
Valentin Buliga – azi pe post de chibit
“Asa fiind, dintr-o asemenea perspectiva legitimitatea si reprezentativitatea autoritatii judecatoreasti deriva din insasi Constitutia Romaniei.”
Stimate domn daca s-ar adopta o Constitutie in mod democratic (prin referendum) prin care s-ar instaura un regim dictatorial sau o monarhie absoluta sau sa zicem s-ar elimina alegerile, legitimitatea si reprezentativitatea conducatorilor unui astfel de stat ar deriva dintr-o astfel de Constitutie? Eu cred ca nu.
In opinia mea reprezentativitatea unei autoritati nu poate sa insemne decat faptul ca membrii acelei autoritati (puteri) fie sunt alesi direct de popor fie sunt numiti prin hotararea unor organe reprezentatie ale poporului. Alta cale nu exista.
REPREZENTATÍV, -Ă, reprezentativi, -e, adj. 1. (Despre un organ sau un sistem de guvernare) Care reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei, fiind constituit prin alegeri.
Nu poti fi reprezentativ pentru un grup daca acel grup nu te-a desemnat sa actionezi in numele lui. Puterea judecatoreasca nu este constitutia prin alegeri (nici in mod direct nici indirect) deci nu satisface definitia reprezentativitatii deci judecatorii autoritatii judecatoresti nu sunt reprezentativi. Singurii judecatori reprezentativi sunt cei ai Curtii Constitutionale.
Si aveti dreptate imi este draga notiunea emana de la natiune insa mi se pare ca aceasta regula fundamentala a democratiei nu prea exista in actuala forma a Constitutiei in ceea ce priveste strict autoritatea judecatoreasca. Sper ca acest aspect sa fie corectat la urmtoarea revizuirea a Constitutiei.
Va rog sa nu ma intelegeti gresit nu neg importanta justitiei intr-o democratie insa tocmai pentru ca este asa de importanta (justitia) este necesar ca judecatorii sa fie reprezentativi pentru popor la fel ca reprezentantii celorlalte doua puteri. La ora actuala nu sunt.
Promit ca-i ultima interventie.
Premisa – adoptarea unei Constitutii;
Ipoteza – democratic prin referendum;
Concluzia – instaurarea unei dictaturi sau monarhii absoluta
Fara a fi un cunoscator al stiintei logicii si nici filosof, cred ca tocmai ce ati expus un sofism.
Va creditez de bune intentii si nu cred a priori ca va ascundeti dupa cires din pricina unor posibile frustrari personale.
Pentru domnia voastra Constitutia Romaniei in fiinta nu ar fi democratica, autoritatea judecatoreasca nu s-are bucura de legitimitate/reprezentativitate. Sigur nu aveti aceleasi dileme in privinta Presedintelui Poporului si judecatorilor constitutionali, chiar daca si acestia sunt validati chiar de aceasta Constitutie nedemocratica-un alt sofism.
Solutia pe care o sugerati, insa nu indrazniti sa o afirmati, ar fi alegerea directa ori indirecta a judecatorilor nationali. Credeti ca in acest fel se vor indrepta tarele sistemului judiciar? Daca da, cum? Prin imprumutarea manoperelor dolosive si oculte ale clasei politice?
Poate priviti la sistemul judiciar al SUA, dar acolo vedeti doar partea plina a paharului, in timp ce in sistemul judiciar national va uitati la cea goala.
Chiar daca subiectul ar constitui o tema de dezbatere serioasa, domnia voastra deja porneste de la idei preconcepute si acelea destul de inconsistente si superficiale, asa ca ma voi opri ca orice chibit in incertitudine.
Avem in cei doi semnatari de mai sus judecatori capabili sa gândească o solutie dar şi să o exprime coerent şi convingător. Cred că vor reusi, pentru că intotdeauna ideile pe care le-au promovat au fost bune si inovatoare.
Ce inteleg eu,este ca se face o propunere de analiză a stării justiţiei în 2010 ca funcţie actuală dar si ca evolutie faţă de trecut şi faţă de viitor. Justiţia dinamică va contrasta cu justiţia statică, înţepenită în prejudecăţi, inhibiţii, insuficienţe ( profesionale,numerice,financiare,de percepţie, etc etc). Dar, restul lumii vrea o justiţie , deci o autoritate publică, raţională, conştientă, intransigentă, capabilă să se plieze pe evoluţia dreptului în sine şi a oamenilor in toate ipostazele lor – legiuitori, funcţionari publici, justiţiabili civili sau penali, jurnalişti, magistraţi. Sintagma cu una din cele 3 (trei !!!)
puteri este nepotrivită şi neproductivă. Puterea şi cei ce şi-o adjudecă , enervează şi pe drept cuvânt. Cine sunteţi dvs să aveţi putere asupra noastră? se întreabă pe drept cuvânt orice român considerat un “supus” . Si urmează revolta, dorinţa de a scăpa de exerciţiul acestei năpaste mai ales dacă, în mod evident nici nu este legitimă ori documentată ori profesionistă. Ba mai rău, este aşa cum se vede pe toate căile mass mediei , contradictorie în substanţa sa, duşmănoasă cu cei ce se apără de ea şi de cele mai multe ori abuzivă. In locul magistraţilor nu aş mai insista atât pe aspectul “putere ” ci pe aspectul “noi suntem în slujba dreptăţii” Fără noi ,granicerii statului de drept , orice încercare de guvernare este un sac găurit. Dacă suntem ocupati tot timpul cu disputa intre puteri ,cu revendicări unele juste, altele fără o bază reală, oricine poate vedea asta, atunci injustiţia se scurge liniştit pe lângă noi şi societatea se duce de râpă.
Oameni buni ,( este o figură de stil ,evident ) dacă tot doriti sa corectaţi lucrurile , ieşiţi din carcasa care dă deocamdată magistraturii un aspect hilar de broască ţestoasă revoltată. Uitaţi-vă în jur dar şi în propria farfurie, adică în dosarul pe care il judecati . Judecati ce vi se pune pe masă, de către altii. Sunteţi captivi în informaţia primită. Uneori,prea dese ori, sunteţi captivi în jocul de interese,central sau local şi nu mai interesează nici dosarul de pe masă. Prea des produceti altceva decât justiţie – serviţi o altă cauză sau mai rău,serviţi pe cineva!
Aveţi tehnica necesară pentru a schimba asta ? cât de mare este rolul activ al judecătorului?
Dacă, potrivit celor mai optimiste estimări, aţi vrea să vă apropriaţi realitatea dinamică din jurul dvs., atunci aţi recurge la cooperarea cu avocaţii,cu politistii, cu cercetătorii în drept dar şi în logica acţiunii,de la Academia Română, cu experţii judiciari (după ce MJLC îi va re configura conform unei promisiuni recente), cu psihologi , cu para psihologi şamd. Nu credeţi că raportul asupra stării justiţiei va trebui să fie multidimensional ? Aţi avea un dublu avantaj : pe de o parte aţi stabili exact care şi cât este rolul dvs. în sistemul justiţiei; pe de altă parte aţi stabili mai corect care şi cât este răspunderea dvs.individuală, instituţională, de breaslă. Si nu veţi mai suferi atât. Puteţi propune metode şi căi prin care să se corecteze fluxul de informaţie spre justiţie, proceduri de selectare a informaţiei pertinente, metode de învăţare a prelucrării informaţiei pentru a crea justiţie, pentru magistraţi. Nu le mai permiteţi avocaţilor, oricât de vechi ori prieteni v-ar fi, să încarce dosarul şi timpul dvs. cu lucruri neesenţiale, să vă redacteze hotărârile, să deruteze pe justiţiabili. Nu le mai permiteţi poliţiştilor să cerceteze orice,numai fapta sesizată nu. Nu le mai permiteţi experţilor să întocmească rapoarte în limba spargă ori sub forma de libaţiuni fără nici o legătură cu dreptul civil ori penal, pentru că nimeni nu le cere să ştie ce prevăd codurile cu acelaşi nume, învăţaţi să cereţi conducătorului de instanţă să fie manager eficient ori să se lase, machiaţi-vă înfăţişarea cu o expresie umană când vă adresaţi justiţiabilului tremurând din sală, formaţi o breaslă în loc să clamaţi puterea individuală. Şi nu în ultimul rând primiţi-i pe procurori
în breaslă doar dacă rezoluţiile lor au legătură cu Codul penal şi de procedură penală. Faptul că parchetul se intitulează ” de pe lângă judecătorie” nu este de ajuns pentru a dobândi demnitatea de magistrat. NU mai staţi în spatele uşilor închise. Iesiti laşosea cu joben şi baston şi salutaţi în stânga şi în dreapta. Veţi vedea cum vi se va recunoaşte cu bucurie rangul, statura morală şi socială .Vă asigur că nu exista satisfacţie mai mare,pentru care merită într-adevăr să lupţi, decăt privirea respectuos recunoscătoare a oamenilor sau spaima din ochii infractorilor.
Putem raporta asta, legislativului şi ţării, în cele din urmă ?
Casandro-fiica a lui Priam si muza lui Apollo,
Iti revarsa vesnica profetie peste zaluda ta zeita Themis a carei sabie se umple de rugina si balanta-i sfaramata si esarfa-i transformata intr-un giulgiu …
Trecand de mitologie intrevad o dezbatere dihotomica intre d-nii Neacsu si Danilet pe de o parte si zeita virtuala de cealalata. Primii, alturi de alti cativa judecatori – din pacate procurorii din varii motive au adoptat si adopta o atitudine quasi pasiva – au initiat de vreo cativa ani buni (mai ales dupa anul 2004) o “miscare” de reformare a sistemului judiciar din interior. Zeita virtuala evoca disfunctionalitati punctuale axate indeosebi pe capacitatile individuale ale unor judecatori de a-si intelege sau nu menirea.
Si cei dintai si zeita virtuala ating elemente de esenta. Intr-adevar, institutional sistemul judiciar este dezorganizat/haotic suferind endemic de vicii fara de tagada, tot asa cum exista si judecatori care dincolo de propriile vanitati si orgolii nu isi inteleg menirea.
Din pacate, in acest fel se inchide cercul viciilor. Cei doi dimpreuna cu cei cativa judecatori activisti ai “miscarii” isi vor pierde incet-incet credibilitatea prin atitudinea deja exclusivita pe care o adopta – e adevarat intarita de experientele nefericite ivite prin grija unor “coledzi” binevoitori – intarziind efectele benefice ale reformelor proiectate ori obtinand efecte trunchiate, iar in masura in care sistemul judiciar nu isi va croi vesmantul potrivit, pretinsi slujitori ai justitiei se vor strecura in cohorte din ce in ce mai numeroase in interiorul sistemului de unde vor actiona pentru indepatarea imunitatii din ce in ce mai scazuta fata de vulnerabilitatile cunoscute notoriu. Beneficiarul suprem-ca intotdeauna-clasa politica. Perdantul etern-cetateanul.
Probabil acesti judecatori activisti urmaresc accesarea unor pozitii in CSM-ul ce se va constitui in toamna, cu instrumentele institutionale astfel apropriate urmand sa finalizeze amplul proiect conceput, beneficiind si de un mandat consistent intins pe o durata de 6 ani. Doamne ajuta!
Insa si aceasta “miscare” sufera de unele vulnerabilitati: 1. majoritatea activistilor provin din sfere ale sistemului judiciar periferice (tribunale din provincie Vrancea, Cluj, Bihor, Mures ori C.A.Tg.Mures), in conditiile in care magistratii din Bucuresti si Muntenia-Oltenia – in genere destul de refractari la orice reforma judiciara – reprezinta aproximativ 70% din toti magistratii, basca ICCJ isi recruteaza cadrele dintre acesti magistrati; 2. cu ocazia protestului din toamna lui 2009 am constatat ca cei din “miscare” s-au prevalat netransparent de unele tehnici de manipulare a maselor, in disonanta cu principiile valide afirmate transparent; 3. adoptarea deja a unei atitudini exclusiviste-puterea coprupe, subzistand pericolul subrogarii de suma nula “Aceeasi Marie cu alta palarie-mai in trend”; 4. lipsa mijloacelor si criza de timp de a pregati o astfel de “miscare” temeinic cu o puternica sustinere de masa in randul magistraturii; 5. lipsa unei sustineri solide din exterior – avocati, notari, executori judecatoresti, dar mai ales politicieni – exceptie facand mediatorii-insignifianti in acest moment (a se vedea interesul unuia dintre activisti pentru aceasta noua profesie liberala) si poate practicienii in insolventa-mult prea sustinuti politic pentru a sustine miza altora, etc. Punctele 4-5 se complinesc, in sensul ca abordarea politicului este exclus a se realiza printr-un lobby direct si nemijlocit, neexistand punti create, ci doar mijlocit prin institutiile actuale, indeobste inflexibile, dificil de accesat si cu o eficienta previzibil retinuta, atata vreme cat un sistem judiciar viguros contrazice interesul ocult al clasei politice.
Din pacate nici perceptia publica nu constituie un factor catalizator al “miscarii” cata vreme aceasta este lipsita de mijloace media, perceptia publica tinde catre minus infinit, schimbarea perceptiei necesitand resurse si politici consecvente in sens contrar si mai exista fracturi chiar din interiorul sistemului care agreaza o astfel de perceptie.
Cred ca deja am exagerat cu elocutiunea mea de chibit, asa ca imi voi continua elucubratiile cu o proxima ocazie.
Valentin Buliga-inca in sistem
Sensul original al obligatiei prezentarii Raportului national privind starea justitiei in Parlament trebuie recuperat.
Prezentarea anuala a rapoartelor Consiliului Superior al Magistraturii asupra activitatii proprii si asupra starii justitiei este necesara intrucat masurile de asanare a legislatiei ori de organizare a justitiei se iau prin intermediul activitatii de legiferare a Parlamentului Romaniei. In vederea elaborarii unei legislatii moderne si eficiente, Parlamentul trebuie sa cunoasca evolutia si problemele cu care se confrunta sistemul judiciar, pe baza unor date reale si verificate statistic.
Asa cum reiese din ansamblul reglementarii, prezentarea unui raport de activitate si a unuia asupra starii justitiei are un evident caracter de informare si constituie un instrument necesar in asigurarea transparentei. In plus, CSM este o autoritate publica si nu una oculta, iar toate autoritatile publice au o raspundere publica (diferita de raspunderea juridica). Institutiile lasate in afara controlului public tind sa se comporte abuziv.
Totodata, avand in vedere caracterul public si solemn al sedintelor Parlamentului, ca autoritate de larga reprezentativitate sociala, prezentarea unei informari constituie o masura necesara de informare a opiniei publice, avand si un caracter de sensibilizare a populatiei. Prezentarea raportului in Parlament nu face altceva decat sa faciliteze o dezbatere publica asupra unei componente a administrarii justitiei, chestiune de mare interes public.
Nu in ultimul rand un astfel de raport are si o valoare practica de necontestat deoarece permite CSM sa introduca pe agenda dezbaterilor parlamentare si publice imperativele de ordin legislativ necesare pentru buna functionare a justitiei.
Am citat din Decizia Curtii Constitutionale nr. 375/2005 referitoare la sesizarile de neconstitutionalitate a Legii privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei
Cu tot respectul, impresia mea este ca dumenavoastra confundati reprezentativitatea institutiei Parlamentului cu alte notiuni. Parlamentul, ca institutie colectiva (compusa din senatori si deputati) este reprezentativa pentru popor (daca dumneavoastra preferati acest termen) pentru ca membrii sai sunt desemnati printr-o modalitate care permite tuturor persoanelor cu drept de vot sa desemneze parlamentari care sa exercite cate un mandat. Putem discuta despre reprezentativitate din perspectiva geografica, etnica, din perspectiva averii etc. Parlamentarii, luati individual, nu sunt si nu au cum sa fie reprezentativi. Mandatul lor nu poate fi unul imperativ, astfel cum rezulta din Constitutie.
Nu inteleg cum ar putea sa fie Guvernul reprezentativ. Daca dumneavoastra va simtiti reprezentat de Guvern, as fi curios sa-mi explicati cum anume… Despre Presedinte, putem discuta, dar fiind vorba despre o pozitie unica, reprezentativitatea sa poate fi analizata doar in termeni absoluti.
In ceea ce priveste justitia, situatia are o alta dimensiune. Pentru a deveni parlamentar sau ministru, o persoana nu trebuie, conform legii, sa aiba anumite studii sau vreo anumita specializare. Este suficient sa fie desemnata prin vot. In cazul judecatorilor si procurorilor, situatia e diferita, cum, probabil, cunoasteti.
Diferenta fundamentala intre un judecator si un functionar este data de fundamentul si de puterea hotararii sale. Un functionar asigura punerea in practica a unei politici de stat, prin acte care se supun principiului oportunitatii si controlului de legalitate, iar un judecator decide asupra legalitatii si temeiniciei (dovedirii) unei cereri, exclusiv in baza legii, fara considerente de oportunitate. A existat o perioada in care justitia se infaptuia (si prin) asesori populari, alesi din popor. Nu cred ca ati vrea sa fiti judecat de un astfel de complet.
Parlamentul creeaza legea, Guvernul o aplica, iar Justitia verifica modul de aplicare, daca doriti o exprimare mai sintetica.
Este extrem de trist faptul ca nici dumneavoastra, nici multi altii nu constientizati acest lucru. In absenta justitiei, nicio persoana, individual si niciun grup de persoane, nu au nicio sansa in fata Guvernului. Intotdeauna Guvernul va avea mai multe mijloace, mai multi bani, mai multa putere. In orice domeniu, mai putin in cel al filmelor artistice cu eroi rebeli. Singura dumneavoastra sansa in fata autoritatii este justitia, asa cum este ea, pentru ca doar in fata justitiei puteti contesta actele autoritatii. Si doar in fata justitiei constitutionale puteti contesta actele Parlamentului.
Nu am pretentia ca justitia este in afara criticilor, dar inainte de a o transforma intr-o anexa a Guvernului, ganditi-va de doua ori. Ce s-ar intampla daca maine va treziti ca nu mai puteti circula pe strada decat daca aveti haina de o anumita culoare ? Sau pielea de o anumita culoare ? Sau carnet de partid ? Mai cititi Kafka, daca va permite timpul…
Flavius Motu
[...] in functionarea justitiei. In acest context imi revizuiesc titlul unui text anterior, “Sa mergem cu Justitia in Plenul Parlamentului?!“, eliminand semnul intrebarii si lasandu-l o simpla exclamatie si [...]
[...] in functionarea justitiei. In acest context imi revizuiesc titlul unui text anterior, “Sa mergem cu Justitia in Plenul Parlamentului?!“, eliminand semnul intrebarii si lasandu-l o simpla exclamatie si [...]