Miscarea protestatara a magistratilor din aprilie-septembrie 2009 a fost de departe cel mai important eveniment al anului judiciar trecut (sustinem in continuare ca a fost vorba de o forma de protest ce a avut ca obiect insusi statutul justitiei ca putere publica, si nu o greva pentru revendicarea unor drepturi de natura sindicala, care ar fi fost, fara indoiala, ilegala). Modul de organizare a actiunilor, calitatea documentelor elaborate si profesionalismul comunicarii cu media si celelalte puteri au scos in evidenta o fata mai putin cunoscuta a justitiei, ce poate fi definita prin eficienta, pragmatism, puternic si real simt civic. La 6 luni de la acele evenimente, am sintetizat rezultatele obtinute, facand abstractie de drepturile materiale consolidate:
Pentru prima data dupa Revolutia din `89, justitia romana in ansamblul si-a afirmat independenta in mod public. Pana la protest, astfel de reactii apartinusera doar reprezentantilor asociatiilor profesionale, Consiliului Superior al Magistraturii, in forme palide si neconvigatoare si ca exercitare functionareasca a unei obligatii institutionale, precum si unor voci izolate din sistem. De acum incolo, magistratii nu vor avea retineri in a afirma independenta justitiei ca principiu ce trebuie sa stea la baza relatiilor stabilite intre puteri, aceasta devenind, inainte de a fi o valoare abstracta, o stare de spirit.
S-a provoacat o dezbatere larga in societatea romaneasca despre pozitia justitiei in societate raportat la celorlalte puteri. S-a lasat loc de discutii asupra rolului magistratilor in mentinerea echilibrului puterilor si ordinii sociale. S-au prefigurat discutii de profunzime asupra responsabilitatii sistemului judiciar.
Procurorii au aderat rapid la demersul declansat de judecatori, delimitandu-se in timpul conflictului de puterea executiva si asumandu-si astfel pe deplin statutul de magistrat. Din acest moment, discutiile despre independenta justitiei nu se mai rezuma la puterea judecatoreasca (structural alcatuita de totalitatea judecatorilor, iar functional exercitata de fiecare judecator in parte), ci referirile se fac la puterea judiciara (sintagma ce desemneaza deopotriva judecatorii si procurorii).
Limitele legale puse actiunilor structurilor asociative din justitie si timiditatea institutionala a Consiliului Superior al Magistraturii au dus la necesitatea crearii unor instrumente de exprimare directa a vointei corpului profesional al magistratilor, nemediata si neintemeiata pe reprezentativitate ci direct pe democratia directa: punerea in valoare a adunarilor generale ale judecatorilor. Pana la modificarea cadrului legal sau organizarea de catre instante a unor forme mai suple de reprezentare, adunarile generale ale judecatorilor reprezinta modalitatea directa si singura in care instantele si judecatorii insisi se pot exprima, atat in ce priveste problemele de administrare generala a instan?elor, cat si in ce priveste raportarea la diferite teme publice vizand drepturile ?i interesele lor legitime.
S-a realizat o forma asociativa noua: Reteaua Nationala a Adunarilor Generale ale Judecatorilor (RNAG), conceputa drept structura cu cea mai corecta forma de reprezentare (cate un judecator ales democratic din fiecare instanta judecatoreasca) si cea mai fidela forma de comunicare (informatii exacte si in timp real comunicate in mediul virtual atat pe orizontala, cat si pe verticala). Procurorii, la randul lor, au initiat constituirea unei retele omoloage.
S-a intarit pozitia ori s-au identificat liderii de opinie din randul magistratilor. De data asta, sunt mai multe voci de magistrati ca de obicei, atat din capitala, cat si din provincie, care au dovedit ca sunt dispusi sa isi asume in mod public sustinerea interesului public pentru un stat de drept si al intereselor magistratilor in asigurarea stabilitatii statutului lor. S-au sesizat dificultatile unui demers public al magistratilor, obisnuiti cu solutionarea dosarelor si nu cu expunerile in media: sunt necesare dezbateri regulate despre rolul justitiei, sunt necesare canale de comunicare directa cu celelalte puteri, e nevoie de construirea unor mesaje permanente si comune, trebuie dezvoltata o retea de comunicatori specializati pe principiile justitiei, trebuie ca acestia sa asigure reprezentarea zonala in media locala a evenimentelor judiciare.
Opinia publica a vazut asadar magistrati si in afara pretoriului, si a luat la cunostinta de problemele sistemului chiar de la sursa; in felul acesta publicul a realizat ca in interiorul sistemului judiciar sunt probleme de organizare care privesc functionarea acestuia, ceea ce se poate afecta serios dreptul justitiabililor la o justitie profesionista. Efectul neasteptat al iesirii in public al magistratilor in timpul protestului a fost cresterea increderii populatiei in justitie, ca urmare a accesului la informatii despre sistem.
Asociatiilor profesionale li s-a redat locul militant. Acolo unde institutiile nu pot reactiona, este rolul magistratilor reuniti in asociatii sa adopte pozitii transante, fie si deranjante pentru celelalte puteri, alte autoritati sau chiar institutiile juridice. S-a convenit pe linie interna ca 10 septembrie sa fie Ziua Asociatiilor de Magistrati.
Au fost sensibilizati parlamentarii cu privire la necesitatea existentei si protejarii independentei justitiei, fiind deschise punti de comunicare, de la cele personale la cele institutionale, reale sau virtuale. S-a atras atentia asupra corijarii discursului public al politicienilor la adresa justitiei, obligati in calitate de reprezentanti ai statului sa ocroteasca si sa sustina independenta justitiei. Pentru prima data se constituie o comisie speciala de identificare a cauzelor crizei din justitie si a solutiilor necesare; raportul sau final analizeaza situatia finantarii justitiei din ultimii ani, explica blocajul functional la care s-a ajuns in 2009 si propune textul unui Pact pentru justitie, ca angajament public al celor trei puteri in sustinerea justitiei.
S-a realizat un sentiment de solidaritate intre magistrati, nemaiintalnit pana acum. Pentru prima data magistratii comunica in mod liber intre ei, in timp real, datele de contact ale tuturor sunt cunoscute intre ei, dispare distinctia intre magistratii cu functii de conducere si cei cu functii de executie. Aceasta solidaritate va ajuta la comunicare si la depasirea oricarui eveniment viitor ce va urmari infrangerea statului de drept si afectarea justitiei ca putere. Nu este vorba nici pe de parte de o solidarizare de casta, ci de o mobilizare pentru respectarea unor principii.
In privinta finantarii sistemului, s-a obtinut alocarea unui buget mai mare sistemului pentru anul 2010. Prin legea de salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice au fost incluse în indemnizatia lunara a magistratilor drepturile salariale litigioase. S-a pus în discutie în mod sistematic eficienta gestionarii resurselor materiale în justitie, ceea ce a dus în cele din urma la reducerea preturilor practicate de furnizorii de servicii specifice în sistemul monopolului de stat (costurile trimiterilor postale).
Cu privire la incarcatura cu dosare, s-a recunoscut dreptul fiecarei instante de a-si gestionat propria activitate, dupa regulile managementului descentralizat, fiind un pas serios catre autonomizarea administrativa. Deocamdata, s-a demarat de catre CSM un program de optimizarea activitatii magistratilor. Au fost eliminate definitiv atributiilor extrajudiciare ale judecatorilor cu privire la activitatea desfasurata la Registrul Comertului si se prefigureaza eliminarea lor din orice activitate nejurisdictionala in afara sistemului judiciar.
Dupa Rezolutia din aprilie si protestul din septembrie, s-au prefigurat germenii primei reuniuni a magistratilor intr-un prim congres national, in idea de a formaliza declaratia de independenta a justitiei din Romania.
jud. Cristi Danilet, jud. Adrian Neacsu, jud. Horatius Dumbrava
Tipăreşte
Universitatea
“Pentru prima data dupa Revolutia din `89, justitia romana in ansamblul si-a afirmat independenta in mod public.”
sa inteleg ca, pina sa isi afirme independenta, nu era independenta, pe cind, dupa afirmare, a devenit independenta ?!
deci, acum, justitia din romania e independenta ???!!!
ha, ha, ha, … m-ati facut sa rid, va multumesc mult !
iar acum, dupa ce mi-am potolit hohotul de ris (amar), daca ma gindesc doar citeva secunde la cit de “independenta” e justitia, ma apuca plinsul.
Toate idealurile expuse (succint si cu vorbe alese) palesc in fata realitatii crunte cu care se confrunta justitia din tara noastra, intrucat in public se constata limpede ca adevaratul motiv ce a reunit magistratii a fost unul pur si simplu de natura salariala.
Degeaba s-a incercat sa se dea o nota de alta natura, avand in vedere ca dupa ce magistratii au fost pozitionati bine pe grila de salarizare unica si au fost remunerati in consecinta, protestul s-a stins, iar justitiabilii se confrunta in continuare cu aceleasi probleme administrative si nu numai in cadrul litigiilor demarate ori in care sunt implicati de alte persoane.
Acestia nu observa nicio imbunatatire a cadrului legal si administrativ in ceea ce ii priveste, iar magistratii se “plang” in continuare de incarcatura mare de dosare si de nereformarea sistemului judiciar. Aflam ca se discuta despre aceste aspecte la nivelul CSM ori poate chiar la nivelul instantelor si parchetelor (desi imi aduc aminte cum CSM si-a arogat acest drept in mod impunator atragand atentia magistratilor ca acest for are aceasta menire, desi de atata amar de vreme nu se face nimic concret in aceasta directie), insa rezultatele nu se vad si justitiabilul si nu numai nu-si vede imbunatatita situatia sa juridica.
Am credinta ca se va face cat de curand ceva in directia reformarii sistemului judiciar in ceea ce priveste cantitatea si calitatea actului de justitie, insa ma tem ca inca o data justitia si-a dat cu stangul in dreptul intrucat nu a realizat oportunitatea extraordinara de care s-a lovit anul trecut, lasand sa se astearna praful peste revendicarile de o cu totul alta natura in afara celor salariale. Sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca singurele revendicari solutionate (unele nu in mod definitiv-a se vedea atributiile de la ORC care sunt temporare) au natura pecuniara-vezi legea salarizarii unitare si regimul comunicarilor actelor procedurale prin Posta romana, alaturi, bineinteles, de cele care vizeaza atributiile judecatorilor in cadrul ORC, dar sunt atatea revendicari nesolutionate ce sunt amanate sine die (orice s-ar spune, acestea vor ramane la acest stadiu multa vreme) fara ca cei care dau piept cu justitia romana sa perceapa vreo imbunatatire in acest punct.
Toata stima pentru colegii care au scris acest material, insa nu trebuie sa vedem lucrurile pana la un punct, ci trebuie sa scrutam orizontul in vederea solutionarii adevaratelor probleme ale sistemului judiciar, printre care lipsa spatiilor adecvate unei asemenea activitati, alaturi de conditiile in care aceasta sa fie desfasurata, normarea muncii atat a magistratilor cat si a personalului auxiliar, avand in vedere ca totul in aceasta discutie se rezuma de sus in jos, in sensul ca se calculeaza modalitatea degrevarii magistratilor de atributiile pe care le au in prezent, in afara celor jurisdictionale, prin atribuirea acestora personalului auxiliar, unde lucrurile stau la fel de dezastruos in privinta acelorasi conditii.
Aceasta situatie se prezinta in sensul ca discutia se imparte in ce-i al meu e al meu si ce-i al tau e tot al meu ori impartirea frateasca in modalitatea ca doua mie una tie. In aceste discutii trebuie implicati toti factorii care contribuie la activitatea de justitie, fara a scapa din vedere pe vreo categorie profesionala, intrucat numai in acest mod se asigura o reasezare echilibrata a tuturor sarcinilor in cadrul instantelor si parchetelor.
Nu pot sa uit ca in prezent lumea juridica, in special cei care isi exercita activitatea in cadrul instantelor si parchetelor, sunt multumiti din punct de vedere salarial, insa activitatea acestora de zi cu zi nu a suferit nicio imbunatatire substantiala, ca sa nu mai mentionam de bietul justitiabil care simte pe propria piele “calitatea” actului de justitie, uneori de foarte slaba factura. Totodata, nu se mentioneaza nimic despre calitatea legii in aceasta tara, in sensul de a fi previzibila si accesibila, in conformitate cu jurisprudenta CEDO si nu numai.
Mereu se aduce in discutie calitatea legii atunci cand aceasta nu este echitabila (vezi cazul litigiilor privind proprietatea), insa nu se face nimic concret in aceasta directie, desi de foarte multe ori vinovatul a fost identificat, fara sa existe urmari in aceasta privinta. Sunt foarte multe aspecte care trebuie discutate in acest sistem, asa ca eu nu mai pot sa fiu optimist, precum autorii articolului de mai sus. Dar, cine stie, poate ca aceasta ardoare venita din partea celor 3 colegi si nu numai, sa duca in final la un rezultat palpabil. Mult succes!