Vineri, 12 martie 2010, europarlamentarul Cristian Preda a prezentat propunerile sale pentru revizuirea Constitutiei.

Potrivit unui material postat pe site-ul sau, acestea sunt:

“1. Regim semi-prezidential cu puteri sporite pentru Presedinte. Mai precis, este vorba despre acordarea dreptului de dizolvare a Parlamentului in oricare moment de criza politica si nu doar – asa cum se intampla acum – doar in cazul crizei survenite la formarea unui nou guvern. Argumentatia e simpla: o criza poate aparea – si a si aparut, de altfel, in multiple variante – si in alte momente politice, nu doar atunci cand se formeaza un nou cabinet. Am sustinut, de asemenea, introducerea unei prevederi constitutionale care sa-l oblige pe Presedinte sa prezideze reuniunile guvernului.

2. Bicameralism asimetric. Renuntarea la bicameralismul egalitar trebuie nuantata. Trecerea la o singura camera ar afecta profund reprezentarea interselor colective. O comeraa inferioara cu 250 de deputati si una superioara cu 40-45 de membri ar respecta ideea diminuarii numarului de de parlamentari sub 300. O camera superioara e ceruta de nevoia de a reprezenta si alte interese decat cele de la nivelul colegiilor actuale.

3. Formalizarea distinctiei majoritate-opozitie la nivelul Parlamentului, pentru a clarifica pozitionarea fiecarui deputat in raport cu guvernul, si introducerea motiunii de cenzura constructive, care obliga adversarii unei echipe guvernamentale sa prezinte in momentul unei motiuni si inlocuitorul premierului.

4. Introducerea unei sesiuni cvasi-permanente a Camerelor, cu vacante pentru alesi limitate la maximul legal pentru celelalte categorii de cetateni, si limitarea – pe aceasta cale – a utilizarii ordonantelor de urgenta la cazurile in care legiferarea ar amana iesirea dintr-o criza grava.

5. Reorganizarea teritoriului. Trecerea de la circa 3000 de comune si orase la circa 1500 de astfel de structuri administrative primare si organizarea unui nivel intermediar de 10-11 regiuni cu circa 2 milioane de cetateni fiecare (referinta fiind talia Bucurestiului). In acest fel se poate produce o diminuare semnificativa a elitelor politice locale, care cuprind circa 45.000 de membri: aproximativ 40 de mii de consilieri locali, 1500-1700 de consilieri judeteni si circa 3000 de primari. Problema esentiala este definirea tipurilor de interese colective relevante pentru reprezentare. Reducerea legislativului la o structura monocamerala nu e in sine practicabila, in absenta unei structuri fiabile de reprezentare la acets nivel intermedair. Subsidiaritatea trebuie pusa al lucru in acest cadru nou de distribuire teritoriala a autoritatii.

6. Deschiderea Curtii Constitutionale catre non-juristi, inclusiv catre fosti presedinti sau premieri, carora le-ar veni mai bine un asemenea costum decat haina stramta a presedintiei onorifice a unui partid. Experienta institutionala relevanta la inalt nivel trebuie valorificata intr-o instanta pusa sa judece constitutionalitatea legilor.

7. Reforma institutiei Avocatului Poporului, prin obligatia ca acesta sa prezinte un aviz atunci cand pe rolul Curtii Constitutionale se afla o cauza care vizeaza drepturile si libertatile fundamentale.

8. Recunoasterea demnitatii umane ca valoare centrala a ansamblului republican. O concretizare a impunerii demnitatii umane ca valoare-cheie ar fi punerea in acord a varstei legale pentru vot, a limitei legale pentru angajare si a duratei de scolarizare obligatorii. Am pledat, in acest sens, pentru educatie gratuita si obligatorie intre 4 si 16 ani, ca si pentru diminuarea varstei de vot de la 18 la 16 ani.

Numeroasele intrebari din public mi-au ingaduit sa nuantez unele afirmatii. Ideea esentiala in jurul careia s-a organizat dezbaterea a fost aceea ca o reforma consistenta a Constitutiei presupune o judecata sintetica asupra naturii regimului vizat, asupra sistemului electoral (ca instrument de producere a reprezentarii) si asupra distributiei puterii in teritoriu.

Adaug acestui rezumat ca am avut o controversa interesanta cu Valeriu Stoica, asupra valorii referendumului referitor la abandonarea bicameralismului si asupra diferentei dintre ceea ce eu am numit o politica a convingerilor si, respectiv politica dominata de majoritati iesite din consultari referendare.”