Discursul Procurorului General al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, sustinut la prezentarea Raportului de activitate al Ministerului Public pe anul 2009:
“Onoraţi invitaţi,
Dragi colegi,
Ne bucuram ca sunteti alaturi de noi pentru prezentarea raportului de activitate pe anul 2009. In sala sunt procurorii cu functii de conducere de la toate unitatile de parchet, iar prezentarea se transmite si prin sistemul de video conferinta in teritoriu.
Prezentarea activitatii a devenit o traditie, dar nu vrem sa fie o ocazie in care sa ne laudam sau sa ne plangem. Vrem, ca prin acest bilant, sa lansam si o discutie despre ce inseamna necesara reforma a statului in componenta ei care priveste actul de justitie.
Aici suntem cei mai multi practicieni, dar justitia este un produs social, iar institutiile care sunt responsabile cu acest proces functioneaza sub presiunea unei cereri sociale foarte mari.
O cerere coplesitoare de multe ori si care adesea contine elemente contradictorii. In multe cazuri, oamenii cer de la noi o justitie pe care inca nu le-o putem asigura, din motive care nu intotdeauna ne sunt imputabile.
Va rog sa urmarim impreuna cateva exemple selectate privind marea asteptare legata de justitie, cateva expresii comunicationale ale interesului deosebit pentru munca noastra.
La prezentarea activitatii noastre de anul trecut, domnul presedinte Traian Basescu a afirmat ca „exista diferente intre modul in care este aplicata legea pentru oamenii fara posibilitati si pentru cei care sunt bine pozitionati”. Totodata, a reamintit ca „un controlul public este specific unei democratii si este justificat in Romania in conditiile in care serviciile publice nu se ridica inca la nivelul de asteptare pe care il au romanii”.
Cu aceeasi ocazie, domnul prim ministru Emil Boc a aratat ca asteapta ca „anchetele judiciare incepute sa nu ramana in fisetele noastre”, in conditiile in care, „foarte multe procese din Romania au o durata mai mare decat procesul de la Nurnberg”.
Tot la prezentarea activitatii din anul trecut, domnul Ministru al Justitiei Catalin Predoiu a remarcat ca „sistemul se confrunta cu diverse crize financiare, de personal si poate cu cea mai grava, cea de incredere”. Ne-a semnalat ca „toti oamenii sunt nemultumiti cand procesele treneaza, cand hotararile sunt nedrepte sau costurile unui proces se intind”.
In aceeasi perioada de timp, Consiliul Superior al Magistraturii si-a anuntat obiectivele prioritare de actiune, imbunatatirea politicii de resurse umane, a pregatirii profesionale si masuri de unificare a practicii judiciare, aspecte pentru care justitia este inca monitorizata de catre comisia europeana.
Ce asteapta Justitiabilii de la noi? Am selectat un comentariu postat la un articol publicat intr-un cotidian central, in care se spunea ca: „justitia din Romania nu se poate schimba prin forte proprii, la fel cum cineva nu poate iesi dintr-o groapa tragandu-se de par…”.
Toate aceste asteptari sunt indreptatite, dar in acelasi timp fiecare diversifica o cerere pe care trebuie sa o satisfacem, desi este dificil in conditiile actuale.
Nu vreau sa incep cu enumerarea unor cifre seci, dar o concluzie a datelor statistice este necesara.
Anul 2009 a reprezentat pentru Ministerul Public, in multe privinte, un an al premierelor:
- am solutionat cel mai mare numar de dosare din istoria Ministerului Public,
- pentru prima data in ultimii 8 ani a crescut numarul de rechizitorii;
- am dublat numarul de inculpati trimisi in judecata pentru coruptie de catre parchetele de pe langa tribunale;
- a crescut cu aproape 40% numarul de inculpati trimisi in judecata pentru evaziune fiscala;
- a crescut cu 30% numarul de inculpati arestati preventiv;
- achitarile au scazut cu 30% ajungand la cel mai mic numar din ultimii 13 ani;
Nu doar datele statistice au reprezentat o premiera, dar si domeniile in care procurorii au actionat. Structurile specializate ale Ministerului Public au investigat si solutionat dosare de mare complexitate de spionaj militar, coruptie in competitiile sportive, sustragere de armament militar sau coruptie in domeniul eliberarii permiselor auto.
Organizarea in luna martie 2009 a Summitului Mondial al Procurorilor Generali a consolidat pozitia Ministerului Public ca o institutie preocupata de pastrarea independentei justitiei, a dus la cresterea credibilitatii procurorilor romani in raport cu partenerii straini, dar, in acelasi timp, a contribuit si la imbunatatirea imaginii Romaniei ca o dovada de incredere a institutiilor internationale, in capacitatea tehnica si profesionala a romanilor, de a organiza o reuniune de o asemenea amploare.
La propunerea partii romane, s-a votat infiintarea la Bucuresti a unui Secretariat permanent, care constituie memoria functionala si logistica a Summit-ului.
In anul 2009, procurorul general a participat ca membru fondator la constituirea Retelei Europene a Procurorilor Generali.
Aceste evolutii pozitive nu ne dau totusi imaginea unei institutii care si-a gasit pe deplin identitatea si functioneaza intr-un cadru ideal.
Evolutia datelor statistice demonstreaza, dimpotriva, ca exista vulnerabilitati majore ale sistemului care ii pun in pericol functionarea.
Cel mai important risc este reprezentat de cresterea permanenta a volumului de activitate.
In anul 2009 Ministerul Public a inregistrat aproape 1,4 milioane de dosare penale, de peste 8 ori mai mult decat in 1989 si de 3 ori mai mult fata de 2000, in conditiile in care numarul de procurori este aproape acelasi.
In acest mod, s-a ajuns la supraincarcarea procurorilor, in special de la parchetele de pe langa judecatorii, unde fiecare procuror ar trebui sa solutioneze intr-un an, in medie, 1.200 de dosare penale. Asta, daca nu are ghinionul sa lucreze la Brasov, Bucuresti, Timisoara, Cluj Napoca, Craiova, Targu Mures, Satu Mare sau Constanta unde procurorii au de solutionat peste 2.000 de dosare.
Uitati cum arata acum fisetul unui procuror de la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara, procuror care o vechime in sistem de doar 8 luni. Fisetele colegilor din tara sunt la fel sau unele chiar cu mai multe dosare decat cele pe care le vedeti.
Nu putem sa le privim doar ca simple dosare, ci ele sunt asteptarile a 2000 de oameni, care doresc o solutie legala si rapida.
Imaginati-va presiunea care il asteapta pe procuror in fiecare zi in care merge la birou si stie ca indiferent cat de mult lucreaza, va fi la fel si in perioada urmatoare, pentru ca zilnic i se repartizeaza cauzele noi inregistrate.
Nu putem avea o justitie reala in conditiile in care procurorii trebuie sa supravegheze cercetarile efectuate in 2000 de cauze, dar, in acelasi timp sa exercite diverse atributii: participarea in sedinte de judecata, solutionarea cererilor de asistenta judiciara internationala, verificari pentru inspectia judiciara, prelungirea adeverintelor de circulatie sau participarea pe stadioane la manifestatii sportive asa cum ne obliga legea acum.
Este greu de asigurat un echilibru intre obligatiile legale si nevoia sociala.
In aceste conditii, e realist sa credem ca toti cei implicati vor fi multumiti?
Numarul de dosare pe care le-am solutionat a crescut in fiecare an, ajungand in 2009 la 500.000, de aproape 4 ori mai mare decat in 1989 si cu o treime mai mult decat in anul 2000. Chiar si in aceste conditii, am reusit ca peste 75% din cauze sa fie solutionate in mai putin de 6 luni de la sesizare.
Desi am solutionat in fiecare an tot mai multe dosare, ritmul de crestere a dosarelor noi a fost mai mare.
Asa s-a ajuns ca, la sfarsitul anului 2009 sa ramana nesolutionate peste 750.000 de dosare, dintre care jumatate cu autori necunoscuti. E mai mult decat putem noi solutiona intr-un an. Pentru a le putea finaliza ar fi nevoie, ca timp de cel putin un an sa nu se inregistreze nici un dosar nou.
Asadar, mai mult de 750.000 de persoane au ramas cu o situatie juridica incerta. Acest lucru creeaza o nemultumire cu privire la activitatea procurorilor, dar afecteaza si perceptia publica legata de infaptuirea actului de justitie.
Existenta unui numar din ce in ce mai mare de litigii nesolutionate duce treptat la pierderea autoritatii statului.
Existenta a 1,4 milioane de dosare penale intr-o societate cu 18 milioane de adulti reprezinta o anomalie, in conditiile in care, statistic, ar presupune ca aproximativ un roman din 5 sa fie implicat, intr-o forma sau alta, intr-un dosar penal.
De altfel, datele statistice demonstreaza ca volumul mare de activitate nu este influentat de evolutia infractionalitatii, care nu are o crestere similara, ci de probleme legislative sau sesizari de cele mai multe ori fara finalitate.
(Raportat la legislatie, o prima problema este excesul de incriminare. Exista 140 de acte normative care prevad aproape 1.000 de infractiuni.
Este necesara o reevaluare. Sa ne gandim cate dintre aceste fapte ar trebui sanctionate penal sau contraventional ori cate dintre acestea se suprapun ca mod de incriminare.
O alta cauza identificata este aceea a sesizarilor fara finalitate care ne sunt adresate, in conditiile in care doar 7,7% din solutii sunt rechizitorii.
In aceste conditii, prioritatea sistemului judiciar trebuie sa fie identificarea de solutii care sa permita limitarea numarului de dosare si solutionarea cauzelor importante pentru societate.
O prima rezolvare ar fi cresterea numarului de procurori insa aceasta nu reprezinta o solutie suficienta. Daca se pastreaza aceeasi tendinta de crestere a volumului de activitate, dupa un timp numarul dosarelor va depasi din nou resursele suplimentare.
Am incercat prin instrumentele legale existente sa reglam volumul de activitate in interiorul sistemului si am dispus preluarea cauzelor de catre parchetele superioare.
In acest an, atat procurorii Sectiei de urmarire penala si criminalistica, cat si procurorii de la parchetele de pe langa curtile de apel si tribunale s-au implicat si, pe langa solutionarea cauzelor care le erau date in competenta, au preluat peste 26.000 de cauze de la parchetele locale, cauze in care s-au emis 1800 de rechizitorii.
Aceasta solutie nu este suficienta si trebuie sustinuta cu alte masuri.
Evolutia volumului de activitate in acelasi ritm va conduce la blocarea sistemului daca nu vor avea loc modificari legislative de substanta.
Sistemul actual nu mai functioneaza, iar resursele sunt limitate si nu pot acoperi toate solicitarile.
In conditiile in care legea ne obliga sa tratam in acelasi mod toate sesizarile, indiferent ca privesc fapte complexe sau fapte fara finalitate judiciara, se consuma timp si resurse, fara a obtine beneficii semnificative pentru societate ori pentru cel prejudiciat.
Trebuie sa ne hotaram ce fel de Minister Public ne dorim si ce fel de Minister Public ne permitem.
Ce ne dorim: dosare cu finalitate sau un volum mare de solutii?
Daca dorim un procuror pro activ, care isi asuma prioritati, anticipeaza evolutiile si se concentreaza asupra cauzelor cu adevarat importante, trebuie sa ii punem la dispozitie instrumentele investigative de care ar avea nevoie pentru a reactiona prompt.
In schimb, daca dorim un procuror legat de birou, ingropat in dosare pe care nu le poate controla, fara a putea distinge intre esential si balast, si a carui activitate consta in motivarea solutiilor de neurmarire, este suficient sa lasam lucrurile sa evolueze in acelasi mod.
Trebuie asumata o astfel de alegere si trebuie acceptat ca nu putem astepta mai mult de la procurori daca nu le acordam in acelasi timp mai multe instrumente.
Solutia viabila este modificarea normelor de procedura care sa reglementeze principiul oportunitatii actiunii penale.
Ce inseamna acest principiu? Posibilitatea ca procurorul sa stabileasca, pe baza unor criterii obiective si sub controlul instantei, ca numai in unele cauze, interesul public justifica investitia resurselor in raport cu finalitatea pe care ar obtine-o societatea.
Numai astfel ne putem asigura ca resursele investigative sunt canalizate spre dosarele importante si evitam utilizarea fondurilor de la buget pentru a motiva nup uri.
Doar asa putem influenta cu adevarat evolutia infractionalitatii si ne putem castiga increderea publica.
Se invoca adesea eficienta altor sisteme judiciare dar daca vrem aceleasi rezultate trebuie sa ne asiguram ca avem si instrumentele lor.
O alta vulnerabilitate majora a sistemului este in domeniul resurselor umane.
In continuare avem vacante 20% din posturile de procurori, exista 11 unitati care au functionat cu 1 procuror si 21 care au functionat cu doar 2 procurori.
Parchetele de pe langa judecatorii au cele mai multe posturi vacante, in conditiile in care au de solutionat peste 90% din volumul de activitate al Ministerului Public, iar experienta lor acum se construieste.
40% dintre procurorii de la parchetele de pe langa judecatorii care au si volumul cel mai mare de activitate, au mai putin de 3 ani experienta.
Solutia acestor probleme sta in modificarea sistemului de admitere in magistratura si insistam pe modificarile legislative pe care le-am propus deja.
In ultimii 3 ani, Ministerul Public a incercat sa schimbe modalitatea de abordare a fenomenului infractional si sa stabileasca prioritati in activitate.
Am incercat sa aplicam o matrice care a presupus identificarea domeniilor relevante, asumarea unor prioritati de politica penala si adoptarea masurilor prin care sa consolidam capacitatea de combatere a infractiunilor din zonele vizate.
Aceste masuri au presupus specializarea procurorilor, standardizarea metodelor de investigare prin elaborarea de ghiduri de bune practici si intocmirea unor strategii locale de combatere a fenomenului infractional, adaptate specificului de zona.
Am stabilit obiective pe termen mediu, o crestere a fermitatii procurorilor si sporirea finalitatii in cauze de mica coruptie si de criminalitate economica.
Masurile adoptate au determinat o imbunatatire a indicatorilor in toate aceste domenii. Rezultatele sunt limitate de cadrul legislativ existent, insa demonstreaza eficienta acestei abordari.
In anul 2009 a crescut semnificativ numarul de rechizitorii intocmite de parchetele de pe langa tribunale in cauze de coruptie, ajungand la peste 180.
Totodata, s-a schimbat tipologia faptelor investigate, care privesc acum in special functionari si politisti, nu paznici sau controlori de tren ca in anii trecuti.
Nu pot sa nu remarc abordarea eficienta a procurorilor de la Parchetele de pe langa Tribunalele Bucuresti, Constanta, Gorj, Hunedoara, Salaj, Vaslui, Botosani si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi in domeniul micii coruptii.
Si in domeniul evaziunii fiscale am inregistrat evolutii. Numarul de inculpati trimisi in judecata pentru evaziune fiscala a crescut cu 36 %, ajungand la aproape 500.
In plus, in aproape 3.000 de cauze s-au aplicat sanctiuni cu caracter administrativ ca urmare a recuperarii prejudiciului.
Un numar semnificativ de rechizitorii care au avut ca obiect evaziunea fiscala au avut procurorii de la parchetele de pe langa judecatoriile Reghin, Iasi, Targu Mures, Ramnicu Sarat, Bacau, Galati, Moinesti si Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea, care preluat acest gen de cauze de la parchetele din subordine.
Suntem constienti, insa, ca aceste cifre nu reflecta adevarata dimensiune a fenomenului infractional.
Exista 100 de unitati de parchet care nu au intocmit nici un rechizitoriu pentru evaziune fiscala desi, unele sunt in localitati unde sunt inregistrate sute de societati comerciale.
Acest rezultat nu a fost determinat doar de volumul de activitate si de faptul ca procurorii nu au putut solutiona cauzele in functie de prioritatile stabilite, dar si de modul in care functioneaza celelalte institutii cu atributii in domeniul combaterii evaziunii fiscale.
Din acest motiv, se impune ca in anul 2010 sa avem o abordare specializata, axata pe prioritati comune cu celelalte institutii si vom incerca sa adaptam modelul folosit in combaterea coruptiei mici si care si-a dovedit eficienta.
Este pentru prima data in ultimii 8 ani cand am reusit sa avem o crestere a numarului de rechizitorii cu 11% fata de anul trecut, crestere reflectata atat in cifre absolute, cat si ca procent din totalul dosarelor solutionate.
Cu toate acestea, exista diferente semnificative intre unitatile de parchet intrucat sunt parchete la care procentul rechizitoriilor este de 22% iar la altele de doar 2%.
Intre aceste extreme, cele mai multe rechizitorii au fost intocmite in acest an la parchetele locale din Iasi, Arad, Brasov, Bacau, Targu Jiu si Baia Mare.
Sistemul actual, in care trebuie sa solutionam in acelasi mod toate sesizarile, face extrem de dificila cresterea finalitatii sau asumarea unor prioritati, mai ales la unitatile cu un volum mare de activitate.
Nu pot reprosa unui procuror din Craiova, Ploiesti, Pitesti, Ramnicu Valcea sau Oradea care are de solutionat un volum impresionant de cauze, ca nu poate fi activ in combaterea evaziunii fiscale sau ca are prea putine rechizitorii.
Volumul de activitate ne determina de multe ori sa acordam prioritate dosarelor simple in dauna celor complexe.
O abordare bazata pe finalitatea investigatiilor necesita schimbarea radicala a sistemului. Nu trebuie sa peticim justitia, ci sa-i oferim instrumentele de care are nevoie.
Propunerile de modificare a codului de procedura penala pe care le-am inaintat recent Ministerului Justitiei reprezinta un pas in aceasta directie.
Am stabilit ca prioritatile Ministerului Public in anul 2010 privesc indeplinirea conditionalitatilor din mecanismul de cooperare si verificare al Comisiei Europene, mentinerea fermitatii, evaluata prin numarul de rechizitorii si de inculpati arestati, cresterea eficientei in combaterea infractiunilor de coruptie, evaziune fiscala, spalare de bani si infractiuni savarsite prin violenta.
Un alt obiectiv major este recuperarea prejudiciilor produse prin infractiuni, domeniu in care trebuie sa fim mai activi.
Structurile specializate s-au preocupat de instituirea masurilor asiguratorii indisponibilizand bunuri si valori in cuantum de 28 milioane euro (DNA) si de 5.000.000 Euro (DIICOT).
Aceste cifre demonstreaza eficienta specializarii procurorilor in conditiile in care, parchetele din 30 de judete nu au dispus nici o masura asiguratorie in cursul anului 2009.
Sa nu uitam ca societatea nu asteapta de la noi doar prinderea infractorilor. Repararea pagubelor este in aceeasi masura un criteriu de eficienta, de eficacitate a actului de justitie.
Trebuie ca in toate dosarele in care s-au produs prejudicii sa existe si o investigatie financiara care sa urmareasca identificarea bunurilor detinute de persoanele cercetate. Orice ancheta trebuie dublata de preocuparea identificarii bunurilor si a valorilor asupra carora pot fi instituite masuri asiguratorii.
Prioritatile asumate trebuie insusite de toti conducatorii de parchete, iar eficienta manageriala ar trebui evaluata in principal prin perspectiva rezultatelor obtinute in aceste domenii.
Sper, ca impreuna cu Consiliul Superior al Magistraturii sa reusim sa modificam sistemul actual de evaluare a magistratilor care a ajuns o formalitate. Vom inainta propunerile noastre in acest sens si sunt convinsa ca exista disponibilitate la dialog pentru a gasi cele mai relevante criterii de evaluare.
Pentru a ne putea indeplini prioritatile stabilite am demarat un proiect care vizeaza angajarea de specialisti financiari in cadrul parchetelor, pentru a asista investigatiile.
Din acest an, am pus la dispozitia procurorilor fonduri de flagrant, pentru a creste operativitatea anchetelor.
Vom realiza accesul direct al procurorilor la baze de date care ii pot ajuta, vom continua eforturile de specializare si pregatire a procurorilor pe tipuri de investigatii, inclusiv prin folosirea sistemului de videoconferinte.
Totodata, trebuie sa acordam o atentie deosebita procurorului de sedinta, intrucat, de acesta depinde finalitatea cauzelor instrumentate.
Vom demara in cursul acestui an un proiect pilot in cadrul caruia procurorii de sedinta de la parchetul de pe langa Tribunalul Cluj si parchetele de pe langa judecatoriile Hunedoara si Fagaras isi vor sustine cauza avand la dispozitie, permanent, dosarul in format electronic.
Onorati invitati,
Dragi colegi
Am vrut sa inchei asa cum am invatat la retorica in facultate. Cu un citat memorabil sau cu o tema puternica, de genul unor reflectii despre independenta justitiei.
Mi-am dat seama insa de faptul ca independenta justitiei deriva, in principal, nu din modul in care este legiferata, ci mai ales din conditiile concrete in care se desfasoara munca de magistrat.
Si nici asta nu ajunge, caci independenta justitiei deriva in cel mai inalt grad din respectul asociat profesiilor care concura la actul de justitie.
De aceea, dati-mi voie sa inchei prezentarea mea propunand un final deschis.
Un sondaj realizat recent de un institut de cercetari sociologice arata ca oamenii nu au incredere in justitie.
La intrebarea „In cazul in care ati fi victima unui caz particular de coruptie, ati avea incredere in sistemul judiciar sa depuneti o plangere?”, 68% dintre repondenti au raspuns ca nu ar avea incredere.
Aici suntem cu totii implicati intr-un proces de durata, caci increderea se castiga greu, dar se poate pierde foarte repede. Trebuie insa sa abordam mult mai complex acest fenomen caci atitudinea oamenilor este contradictorie.
Astfel, intrebati fiind daca “Exista suficiente urmariri penale de succes care sa descurajeze oamenii de la a da sau a primi mita”? 49% din repondenti au fost total de acord sau de acord. In conditiile in care media europeana este de 30%, aceasta valoare demonstreaza ca exista o perceptie pozitiva asupra eficientei procurorilor.
Inseamna, ca neincrederea nu se naste doar din confruntarea oamenilor cu institutiile noastre, doar din rezultatul muncii noastre. Ea se naste si din incoerente de comunicare, din competitia absurda dintre institutiile noastre sau chiar din conflictul dictat de orgolii.
Este adevarat, ca unul dintre principiile proceselor din sistemul judiciar este ca se desfasoara in contradictoriu si uneori ni se pare firesc sa existe contradictii intre institutiile noastre. Dar sa nu uitam in schimb ca, totusi, contradictoriul, conflictul dintre institutii se traduce in prejudicii de incredere si imagine publica.
Fara vointa de schimbare, deschidere si mai ales SOLIDARITATEA dintre institutiile noastre si din interiorul sistemului, nu vom reusi sa construim nimic durabil si validat social.
Ca un prim semn, aveti in mape, propunerile pe care noi le-am facut privind reforma si modernizarea sistemului de justitie.”
PDF 
[...] urmarit cu atentie explicatiile oferite de procurorul general la bilantul Ministerului Public. Evident ca-i dau dreptate, si asta pentru ca rosteste niste [...]