Am urmarit cu atentie explicatiile oferite de Procurorul General la bilantul Ministerului Public. Evident ca-i dau dreptate, si asta pentru ca rosteste niste adevaruri evidente. Procurorii sunt sufocati de tot felul de sesizari, care de care mai nefericite facute de persoane care pur si simplu se cred mai destepti daca toarna plangeri penale pentru orice nemultumire pe care o au.
O solutie exista in acest sens pe termen scurt: introducerea in Codul de Procedura Penala a unor articole de lege [ca tot lucreaza Parlamentul acum la elaborarea noului Cod de Procedura Penala] care sa sanctioneze abuzul de drept procesual penal, in sensul cel mai pur : ai facut o plangere penala doar ca sa te afli in treaba, atunci trebuie sa platesti nota de plata pentru ca statul roman a cheltuit resurse, timp si bani sa umble dupa cai verzi pe pereti. Ti se respingere sesizarea, primesti si nota de plata si in aceste conditii, numarul celor care vor turna plangeri penale de dimineata pana seara va scade exponential.
Ce spune d-na Kovesi
„O altă cauză care explică numărul mare al dosarelor este aceea a sesizărilor fără finalitate care ne sunt adresate, în condiţiile în care doar 7,7 din dosare se termină cu rechizitorii”, a explicat procurorul general.
Prioritatea sistemului judiciar – limitarea numărului de dosare
Laura Codruţa Kovesi a afirmat că, în condiţiile în care statistica Parchetului General prezină astfel de cifre, prioritatea sistemului judiciar trebuie să fie găsirea soluţiilor care să ducă la limitarea numărului de dosare şi să permită procurorilor să se concentreze pe dosarele care sunt importante pentru societate, pentru că soluţia imediată, respectiv creşterea numărului de procurori, nu este o soluţie suficientă.
„În condiţiile în care legea ne obligă să tratăm în acelaşi mod toate sesizările, indiferent că privesc fapte complexe sau fapte fără finalitate judiciară, se consumă timp şi resurse, fără a obţine beneficii semnificative pentru societate ori pentru cel prejudiciat. Ce ne dorim: dosare cu finalitate sau un volum mare de soluţii? Dacă dorim un procuror proactiv, care se concentrează asupra cauzelor importante, trebuie să îi oferim instrumentele investigative. Dacă dorim un procuror legat de birou, îngropat în dosare pe care nu le poate controla, fără a putea distinge între esenţial şi balast, şi a cărui activitate constă în motivarea soluţiilor de neurmărire, este suficient să lăsăm lucrurile să evolueze în acelaşi mod”, a spus critic Kovesi.
Iulian URBAN, senator
vicepresedinte al Comisiei Juridice a Senatului Romaniei
Tipăreşte
Universitatea
si in prezent s ar lucra bine daca unii procurori ar distinge esentialul de balast si nu ar restitui la politie dosare de 2 lei in care solutia e clara(de scoatere de sub UP, cel mult 18 ind 1 CP) pentru motive neintemeiate care nu schimba solutia ci doar ocupa timpul ofiterilor de politie judiciara… .va dau exemplu-dosar cu fila CEC 1000 lei refuzat la plata(legea 59/1934, restituit pentru audierea emitentului si a unor martori, salariati firmei beneficiare-desi infractiunea e de pericol nu de rezultat,delapidare in valoare de 1300 lei(fapta probata de p. civila si recunoscuta de invinuit), pentru efectuarea expertizei contabile, si multe alte cazuri…In timp ce dosarele cu propunere de trimitere in judecata stau si cate un an pe la parchet…cred ca ar fi utila implementarea in legislatia noastra a principiului oportunitatii sau a renuntarii la urmarire penala, pentru a nu mai investiga un caz in care solutia e previzibila de la inceput-de ex. scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanct administrative.UN PRACRICIAN
Cred ca procurorul general se refera in discursul sau la consacrarea unui nou principiu in cadrul procesului penal, asa numitul principiu al oportunitatii cunoscut de unele sisteme judiciare penale din Europa, dar si in common-law.
Pentru aceasta ar fi necesara si instituirea unor criterii obiective in aprecierea oportunitatii demersurilor judiciare penale intr-o afacere penala in detrimentul altora, de ex. dupa importanta valorii sociale lezate, a valorii pretinsului prejudiciu material, al calitatii persoanei suspectata de savarsirea unei anumite fapte penale, etc., altfel nascandu-se noi suspiciuini in dauna organelor de cercetare penala.
Cred insa ca implementarea unui astfel de principiu in conditiile actuale cand sistemul judiciar in general este privit mai mult decat cu suspiciune – perceptia publica fiind negativa – este deosebit de dificila si mai ales cu unele consecinte care vor diminua considerabil eficienta prezumata.
pe de alta parte, cred ca se bate saua sa priceapa iapa, ca doar declarativ au fost reluate dezbaterile in forurile preliminare ale Parlamentului in privinta proiectului Codului de procedura penala.
Valentin Buliga – in niciun caz procuror, ci doar bagator de seama
Sanctiunile ar fi necesare numai cand se constata o rea credinta in formularea plangerii penale-aici ar fi si denuntarea calomnioasa. Este necesara o procedura de selectare a pangerilor penale. Procedura penala spune clar ce trebuie sa cuprinda plangerea (denuntul) penala. Plangerile ce nu contin indiciile unei infractiuni sa fie respinse din start. In plus dosarele simple cu propunerile de neurmarire penala si care sunt bine motivate de lucratoriide politie judiciara sa fie solutionate de procuror prin o simpla rezolutie pe propunerea facuta, fara o motivare care sa dubleze morivarea politistului. OK. Un practician si nu teoretician.
Subscriu criticii aduse mai sus. Cred ca subiectul astfel cum este redat …in titulatura si cuprinsul acesteia..este aproape un nonsens.
Bunaoara se ataca efectul si nicidecum cauza.
Este absurd sa dezvoltam si sa institutionalizam prezumtia de culpa a petentului…indiferent de domeniul in care si-ar gasi aplicabilitatea…pentru ca …in toate cazurile …este aproape imposibila determinarea starii psihice/fizice a persoanei in momentul la care aceasta formuleaza o petitie …fie ea si plangere penala.
Practic unde apare munca considerata “balast”, din moment ce in cele mai multe cazuri petitiei i se acorda un numar unic iar drumul acesteia ia o pauza considerabila sau sfarseste pe biroul org. de C.P.
Interesante teorii…insa imposibil de aplicat…ochii C.E. vor fi iar atintiti…
Cu respect,
..
Mda..cata intelepciune inglobata in cele doua puncte, d.le Savescu Andrei. Nici macar trei. Expresia sous-pense-ului e formata din trei puncte, dar nu ma deranjeaza catusi de putin acest aspect neânsemnat, in comparatie cu ditamai comment-ul pe care ati refuzat sa mi-l publicati, pe motiv ca e prea aspru. Doar nu va inchipuiti ca o sa pot “gusta” asa ceva. Va asigur insa, de un lucru. Colegii dvs. din “traditional” habar n-au de istoria barourilor si despre acele date istorice despre care vorbeam in comment-ul pe care mi l-ati cenzurat “in integrum”. Asa ca, va adresez din nou intrebarea: reputatia uni site sta in numarul de articole necitite si necomentate sau in intensitatea dezbaterilor? D.p.dvs. de vedere, ce aduce mai multa satisfactie la intelect?
@ medagrama…ce inseamna pt. dvs….sistem?!? IN afara de acest discurs, ce a facut procurorul general pt. Romania? Aveti habar de ce a fost mentinuta in…sistem? Ca sa faca ce? sa tina discursuri “de inima albastra” sau sa faca naibii ceva pentru cati bani incaseaza lunar.
O sa va povestesc despre…sistem, daca ma provocati si mai tare. Dar s-ar putea sa nu va placa. Retineti ca e foarte usor sa aruncati cu noroi, dar hai sa fim eroi pana la capat. Cu demnitate.
Domnule Kurtyan in ceea ce priveste solutia propusa de dl. Urban cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare a asa numitelor parti vatamate care abuzeaza de drept, sunt de acord. Cred ca faceti o confuzie intre “amenda” si obligarea la plata cheltuielilor judiciare pe care ar trebui sa stie populatia ca le suporta, inclusiv pentru cei care exagereaza cu plingerile. Cred ca nu ati lucrat niciodata in sistem, nu aveti notiuni de eficienta, nu va imaginati natura plingerilor ce ajung fara alt criteriu decit numarul unic pe masa unui procuror si, in final, uriti procurorii. Cred ca uriti si judecatorii pentru ca v/am mai citit si alte luari de pozitie si in afara de critici fara a cunoaste fondul nu am gasit nimic in parerile dvs. Mi se pare ca discursul procurorului general a fost unul foarte bun si a reflectat exact si cu sinceritate situatia din sistem. De asemenea propune si solutii la rezolvarea acestora, care, desigur vor lua ceva timp, dar nu e rau ca in sfirsit se spune lucrurilor pe nume (desigur intr/o forma civilizata). N-ar strica nimanui ca inainte de a critica sa aiba experienta celor criticati mai ales cind risca sa fie catalogati in corpore incompetenti de catre profani.
Doamna Medagrama,
Eu va iubesc la disperare, si pe procurori si pe judecatori, dar este de datoria mea sa va critic. De laudat, las pe altii sa va laude, pe dna Kovesi, de ex.
Ideea ca justitiabilii ar trebui sa plateasca pentru actul de justitie este o aberatie uriasa.
Urasc sa dau citate din Traian Basescu dar el spunea: „exista diferente intre modul in care este aplicata legea pentru oamenii fara posibilitati si pentru cei care sunt bine pozitionati”
Potrivit noilor propuneri, din ratiuni de “eficienta”, daca te tine buzunarul, poti face plingeri penale cu duiumul, ca ai bani sa platesti “procesul penal”.
Va fi un proces penal cu taxa de timbru.
- Ai fost violata? Esti sigura? Ca daca nu esti sigura, iti trimitem acasa factura pentru “cercetarea penala”.
- Vezi ca expertizele tehnice, testul ADN, testele medico-legale costa. Cam 3000 EURO. Ai lovele?
Ai bani? Primesti dreptate.
N-ai bani ? Primesti … consolari !
Vom avea parte de dreptate cu mercurial.
Ce prostie !
Adica orice petent sau reclamant va fi considerat aprioric un fraudator.
Sa inteleg ca toate cele 92,3% din cercetari nefinalizate cu rechizitorii vor fi imputate reclamantilor?
Adica … dupa ce omul risca represalii ca sa sesizeze o infractiune ii mai dati si amenda?
Va fi justitia cu co-plata, ca la spital.
Un fel de justitie SRL.
Pe de alta parte, daca omiti sa sesizezi o infractiune, de asemenea, esti condamnat
Pai cu politica asta credeti ca veti mai primi vreo plingere?
O sa isi faca dreptate oamenii singuri, cu toporul si carabina … nu o sa mai astepte dreptate de la procurori si judecatori.
In concluzie, daca faci plingere la procuror, esti condamnat.
Daca nu faci plingere, esti condamnat.
De multe ori “sesizarile fara finalitate” sunt datorate incompetentei procurorilor.
Oricum … trebuie sa ne pregatim pentru nasterea procurorului PERFECT.
Acesta nu va gresi niciodata … toate dosarele “nefinalizate” vor fi incadrate la “abuz de drept procesual”.
Aleluia justitie !
Procurorul perfect nu se va naşte mai înainte de naşterea avocatului perfect şi a judecătorului perfect. Deci, niciodată.
Dacă totuşi se va întâmpla, avocatul perfect nu va greşi niciodată … toate dosarele pierdute, vor fi încadrate la “abuz judiciar”. În acelaşi timp, nici judecătorul perfect nu va greşi niciodată… toate dosarele casate vor fi încadrate la “abuz legislativ sau administrativ”. Atunci, trebuie să se nască parlamentarul perfect şi ministrul perfect. Aceştia nu vor greşi niciodată. Dacă totuşi se va întâmpla, va trebui să se nască poporul perfect, profesorul perfect, omul de ştiinţă perfect, medicul perfect. De fapt, cetăţeanul perfect. În realitate, acesta din urmă, există deja. El nu greşeşte niciodată, întotdeauna greşesc alţii: judecătorul, procurorul, avocatul….
Până la urmă este imperfectă soluţia acestor posibile probleme, întrucât rezolvarea uneia presupune naşterea alteia, mai greu sau imposibil de rezolvat. Prin urmare, este preferabil şi omeneşte să fim oameni pur şi simplu, adică imperfecţi. Dar, să încercăm punctual, fără generalizări păguboase, cu umor fertil şi cu bună credinţă, să ne recunoaştem imperfecţiunile, să încercăm să ne depăşim limitele, să înţelegem şi propriile greşeli, chiar mai înainte de a le socoti inacceptabile pe ale altora.
Co-plată? Păi acum, lăsând la o parte cheltuielile judiciare, nu „coplătim” toţi munca procurorului, indiferent de obiectul muncii sale, indiferent de conţinutul şi titularul sesizării şi atunci când sesizarea e serioasă şi atunci când nu este? Diferenţa ar fi atunci când, în anumite cazuri, să nu coplătim toţi în „devălmăşie”, ci să coplătească personal şi cel care, doar în anumite situaţii, poate fi socotit că a săvârşit un abuz de drept procesual.