R O M Â N I A
CURTEA DE APEL PLOIEŞTI
Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
DOSAR NR. [...]
S E N T I N Ţ A Nr. [...]
Şedinţa publică din data de 11 martie 2010
Preşedinte – Valentin Niţă
Grefier – Ioana Mocanu
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta [...], cu sediul în [...], având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 202/12.02.2010 emis de M.F.P. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE , cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 16, sector 5.
Acţiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanţei nr. 87524 din 10.03.2010 şi timbru judiciar de 0, 15 lei. La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns reclamanta [...], reprezentată de consilier juridic Cristina Dragnea, potrivit împuternicirii de reprezentare juridică şi pârâta A.N.A.F.-D.G.F.P. Prahova, reprezentată de consilier juridic Florea Sorin, potrivit delegaţie depusă la dosarul cauzei , acesta prezentându-se după strigarea cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează că acţiunea se află la primul termen de judecată, este timbrată şi are ca obiect suspendare executare Ordin emis de pârâtă, iar prin serviciul registratură din cadrul instanţei pârâta ANAF a depus întâmpinare, prin intermediul căreia solicită şi judecata cauzei în lipsă, după care,
Reprezentanta reclamantei [...], consilier juridic Cristina Dragnea depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanţei nr. 87524 din 10.03.2010 şi timbru judiciar de 0,15 lei, cu privire la depunerea unei cauţiuni solicitată de pârâtă prin intermediul întâmpinării depusă la dosar, arată că nu este cazul deoarece Ordinul a cărui suspendare executare se solicită nu intră în categoria actelor administrativ fiscale prevăzute de art. 215 Cod proc. fiscală, pentru suspendarea cărora se stabileşte cauţiune şi aşa cum îl denumeşte art. 41 din acelaşi Cod de procedură fiscala şi anume că actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale, ceea ce nu este cazul Ordinului de faţă a cărui suspendare executare se solicită, arătând că nu mai are alte cereri prealabile.
Curtea constată că a fost investită cu o cerere de suspendare a executării a unui act administrativ normativ şi nu a unui act administrativ fiscal, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală, nefiind necesară depunerea unei cauţiuni, cauza este în stare de judecată si acordă cuvântul pe cerera formulată.
Consilier juridic Cristina Dragnea pentru reclamantă, susţine că, în aplicarea art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, condiţiile de admisibilitate ale acestei cereri au fost îndeplinite prevederile legale care reglementează suspendarea actului administrativ releva existenta unei condiţii de admisibilitate, constând in formularea plângerii prealabile, în acest sens menţionează faptul că, la data de 16.02.2010 au depus la Ministerul Finanţelor Publice cererea privind revocarea Ordinului nr. 202/12.02.2010, reprezentând plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi înregistrată sub nr. 19801/16.02.2010.
Cu privire la, cazul bine justificat, aşa cum este definit de art. 2, alin.l, lit. t din Legea 554/2004, ca fiind acele împrejurări de fapt si de drept, care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasa în privinţa legalităţii actului administrativ, în speţa de faţă îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ normativ rezulta din faptul că legalitatea actului administrativ presupune, potrivit reglementarii cuprinse in art. 75 din Legea 24/2000, dar si principiilor constituţionale, aşa cum au fost consolidate în practica si doctrina dreptului administrativ, conformitatea actului administrativ cu legea sau alt act cu forţa juridica superioara, în baza căruia a fost adoptat, actul administrativ fiind emis în baza si în executarea legii, a ordonanţelor guvernamentale sau în baza unei hotărâri de guvern, deci Ordinul 202/12.02.2010 s-a emis in baza art. 4 si 14 din OUG 104/2002 R.
Analiza textelor de lege releva ca ordinul nu s-a emis în baza si în executarea actului normativ indicat în preambulul acestuia, întrucât art. 4 se refera la comercializarea mărfurilor în regim duty-free, în baza unei autorizaţii, acest text de lege impune existenta unei autorizaţii, astfel încât se poate constata că, reglementarea din Ordin nu are legătura cu actul normativ superior, ci instituie o reglementare nouă, complet diferită de regimul legal în baza căruia a fost adoptat.
Susţine reclamanta că acestea sunt aspecte sumare de nelegalitate a Ordinului, care se constituie în împrejurări de drept, de natura a crea o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ normativ şi că în ceea ce îi priveşte, deţin autorizaţii legale de funcţionare, emise potrivit OUG 104/2002, care se afla în perioada de valabilitate, astfel încât măsura dispusă prin Ordin nesocoteşte si cerinţele practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului si Curţii Europene de Justiţie referitoare la previzibilitatea masurilor legislative.
Cu privire la paguba iminentă prin care se înţelege prejudiciu material viitor si previzibil, prejudiciul pe care îl vor suferi constă practic in anularea prin efectul acestui Ordin, a autorizaţiilor de comercializare duty-free situate in punctele de trecere a frontierei de stat terestre:Siret, Albita, Sculeni, Moldova Veche, Naidas, Oancea si Halmeu, obţinute in condiţiile OUG nr. 104/2002, autorizaţii pentru care au achitat taxa legala anuala de 10 000 Euro/magazin, susţinând de asemenea că sunt in imposibilitate de a valorifica stocul de marfa actual, determinata de imposibilitatea de a transfera mărfurile intre magazinele societăţii .
Faţă de aceste motive, consideră că se impune suspendarea Ordinului, susţinerile sunt de natură a crea o îndoială puternică cu privire la legalitatea lui şi atestă producerea unei pagube iminente.
În altă ordine de idei, susţine reclamanta, chiar dacă nu face analiza prezentei cauze reiterează şi motive de nelegalitate expuse în plângerea prealabilă.
Astfel, emitentul nu a publicat nici un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, în secţiunea special destinată acestui scop: “transparenţă decizională”, cu atât mai puţin respectându-se termenul de 30 zile prevăzut de lege.
Mai mult decât atât, nici pe site-ul propriu, dar ulterior nici în preambulul actului normative emis nu se regăseşte vreo referire Ia nota de fundamentare, expunerea de motive sau referat de aprobare, care să stea la baza acestuia, deşi interesul era mai mult decât evident, niciunul dintre deţinătorii de autorizaţii de funcţionare a căror evidenţă exista la dispoziţia organului emitent, nu a primit niciun anunţ privind elaborarea actului normativ contestat.
În concluzie , solicită suspendarea executării Ordinului 202/12.02.2010 emis de Ministrul Finanţelor Publice până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile cu privire la cererea de anulare a sus menţionatului Ordin. Depune la dosar concluzii scrise detaliate ale celor susţinute.
C U R T E A
Deliberând asupra cererii de suspendare de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 179/42/2010
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 179/42/2010 [...] a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice suspendarea executării Ordinului 202 /12.02.2010 emis de pârât, prin care s-a modificat anexa 6 la ordinul M.E.F. 2007/2008, privind aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a Regulamentului de organizare si funcţionarea acesteia şi a Normelor de organizare, funcţionare si control vamal al activităţii de comercializare a mărfurilor în regim duty- free şi /sau duty free diplomatic şi a Criteriilor referitoare la autorizarea funcţionării unităţilor emitente de tichete, până la soluţionarea pe fond de către instanţa de contencios administrativ a cererii de anulare a respectivului ordin.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 12 februarie 2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 99/2010, Ordinul 202/2010 prin care s-a modificat anexa 6 la Ordinul M.E.F. 2007/2008, anexă ce reprezintă lista mărfurilor ce pot fi comercializate în regim duty- free, eliminându-se produsele prevăzute la poziţia 13 si poziţia 24, respectiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri si alte produse spirtoase, precum şi produse din tutun, de la această dată fiind interzis transferul între magazinele aparţinând aceluiaşi operator economic, a produselor eliminate din listă, fiind stabilit un termen de 45 de zile pentru lichidarea stocurilor din aceste produse, ulterior împlinirii termenului, fiind interzisă comercializarea în totalitate.
Reclamanta a învederat instanţei că a contestat Ordinul 202/2010, depunând plângere prealabila la pârât la data de 16.02.2010, întrucât prin acest act administrativ normativ se încalcă flagrant dispoziţiile legale în ceea ce priveşte drepturile dobândite de societate, ce este deţinătoare de autorizaţii de funcţionare a magazinelor duty –free situate în punctele de frontieră de stat terestră, obţinute în condiţiile OUG 104/2002, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
S-a susţinut de [...] că ordinul contestat a fost emis de MFP prin depăşirea competentei legale şi constituţionale, fiind restrâns exerciţiul şi libertatea economică a operatorului economic, în condiţiile în care art. 45 şi 53 din Constituţie statuează că restrângerea unor drepturi nu se poate realiza decât prin lege emisa de Parlament sau un act juridic cu aceeaşi forţă, condiţii pe care nu le întruneşte un ordin al unui minister, astfel că, prin emiterea sa Ministrul Fineţelor Publice s-a substituit organului legislativ . De asemenea reclamanta a arătat că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea 24/2000 , respectiv art. 6, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie însoţit de o expunere de motive, o notă de fundamentare, un referat de aprobare, un studiu de impact, însă Ordinul 202/2010 nu face referire la vreun referat de aprobare, un astfel de act neregăsindu-se nici pe pagina de internet a emitentului, nu cuprinde temeiurile juridice pentru care a fost elaborat conform art. 40 şi 75 din legea privind normele de tehnica legislativă, ordinul contestat nu a fost emis în executarea niciunei reglementări, ordinele cu caracter normativ au o sferă de reglementare limitată, neputând conţine soluţii care să contravină prevederilor legilor, ordonanţelor sau hotărârilor, în a căror executare au fost elaborate.
Societatea reclamanta a mai învederat instanţei că ordinul contestat a fost emis fără respectarea dispoziţiilor Legii 52/2003, care consacră principiul transparentei decizionale, acest act normativ statuează asupra procedurii si termenelor aplicabile pentru emiterea de acte normative, acelaşi ordin încalcă şi dispoziţiile legii concurenţei, intervenind în operaţiuni de piaţă, influenţând în mod direct sau indirect concurenţa, nefiind indicat un interes public major care să determine interdicţiile statuate prin ordin, astfel că cererea de suspendare este temeinic justificată.
De asemenea reclamanta a susţinut că este îndeplinită si condiţia pagubei iminente întrucât la momentul promovării cererii avea în stoc mărfuri în valoare de 178.556,33 Euro, a solicitat Biroului vamal Jimbolia permisiunea de a descărca mărfurile aflate în tranzit pentru aprovizionarea magazinului aflat în PCTF Jimbolia, solicitare ce nu a fost aprobată ca urmare a emiterii Ordinului 202/2010, aceste stocuri de marfa nu vor mai putea fi comercializate, societatea înregistrând deci prejudicii foarte mari, dispoziţiile tranzitorii cuprinse de ordin neavând rolul de a proteja agentul economic de modificările legislative intervenite.
Prin întâmpinarea depusa la termenul din 11 martie 2010, pârâtul prin DGFP Prahova a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 al 1 din Legea 554/2004, respectiv existenta cazului bine justificat si a pagubei iminente.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului Curtea reţine următoarele:
Societatea reclamanta are obiect principal de activitate comerţ cu amănuntul în magazine specializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, de produse de alcool şi tutun, conform certificatului constatator emis de Oficiul Naţional al registrului Comerţului , fiind autorizată să desfăşoare această activitate şi în regim duty – free, în magazinele situate în competenta Birourilor vamale de control Porţile de Fier , Jimbolia si Moravita , conform autorizaţiilor nr. 7/2007, 8/2007, 9/2007, emise de Ministerul Economiei si Finanţelor – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, ce au o valabilitate de 5 ani, respectiv până la data de 11 noiembrie 2012.
Aceste autorizaţii au fost emise de Ministerul Economiei si Finanţelor în conformitate cu dispoziţiile OUG 104/2002, societatea reclamantă fiind îndreptăţită să comercializeze în magazinele sale în regim duty – free mărfurile expres enumerate de anexa 6 la Ordinul M.E.F. 2007/2008, inclusiv băuturi distilate, rachiuri lichioruri şi alte băuturi spirtoase, precum şi produse din tutun, iar la data de 12.02.2010 [...] deţinea un stoc de astfel de produse în valoare totală de 178.556,33 Euro, a solicitat Biroului vamal Jimbolia aprobarea descărcării şi plasării sub regim vamal de antrepozit, respectiv introducerea în magazinul său din raza acestui birou vamal a mărfurilor aflate pe stoc, însa prin adresa 326/15.02.2010 această aprobare nu a fost acordată, urmare modificării anexei 6 a Ordinului 2007/ 2008 prin Ordinul 202/2010 emis de Ministrul Finanţelor Publice, din anexa nr. 6, fiind eliminate produsele prevăzute la punctul 13 si punctul 24.
Împotriva Ordinului 202/2010, reclamanta a promovat plângere prealabilă în conformitate cu art. 7 din legea contenciosului administrativ, înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 19801/16.02.2010.
Potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 din Legea 554/2004 a autorităţii publice ce a emis actul sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, normativ sau individual până la pronunţarea instanţei pe fond, o cerere de suspendare fiind admisibilă în condiţiile îndeplinirii cumulative a celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat, aşa cum este definit de art. 2 lit t din Legea 554/2004 si a pagubei iminente definită de art. 2 lit. ş din acelaşi act normativ.
Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale individuale sau normative este consacrată şi de documente emise de organisme internaţionale în condiţii similare cu reglementarea prevăzută de art. 14 din legea contenciosului administrativ, Recomandarea R 89 /08 din 13 septembrie 89 a Comitetului de Miniştri, prevăzând ca instanţa acordă suspendare atunci când în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, executarea actului administrativ este de natura a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
În cauza de faţă, Curtea apreciază că există caz bine justificat, întrucât argumentele juridice susţinute de reclamanta, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, Ordinul 202/2010 face referire la art. 4 si 12 din OUG 104/05.09.2002, însă aceste texte de lege nu pot fi temei juridic pentru modificarea listei cuprinzând mărfurile ce fac obiectual comercializării in regim duty- free , un astfel de temei putând fi reprezentat de art. 3 al. 2 din ordonanţa de urgenta, pretinsa restrângere a dreptului reclamantei de a comercializa diferite tipuri de produse, garantata de art. 45 din legea fundamentală şi exercitat în condiţiile prevăzute de ordonanţa privind regimul vamal al comercializării acestor mărfuri, printr-un ordin al ministrului şi nu printr-un act normativ cu forţă superioară, cum impune art. 53 din Constituţie, pentru motivele enumerate de această prevedere, precum şi încălcarea principiului transparentei decizionale in administraţia publică, aşa cum este statuat de art. 2 lit. b din Legea 52/2003, sunt de natura a crea o îndoială serioasa cu privire la legalitatea ordinului.
De asemenea, Curtea constată că este întrunită si cea de-a doua condiţie a pagubei iminente, prin interzicerea transferului de băuturi distilate, rachiuri şi alte băuturi spirtoase şi produse din tutun între magazinele duty – free aparţinând aceluiaşi operator economic de la data intrării în vigoare a ordinului, în situaţia în care la data de 12.02.2010 reclamanta deţine în stoc cantităţi apreciabile de produse pentru a căror comercializare a fost autorizată, în conformitate cu OUG 104/2002 aprobata prin Legea 132/2003, respectivele mărfuri în valoare totală de 178.556,38 Euro nu mai pot fi valorificate, deşi erau prevăzute in anexa 6 a Ordinului M.E.F 2007/2008 , societăţii reclamante i se cauzează un prejudiciu material, cert si previzibil ce constă în diminuarea patrimoniului său cu valoarea acestor mărfuri şi nerealizarea de venituri din această activitate, pentru care deţine autorizaţii de funcţionare valabile.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare, cererea societăţii reclamante este întemeiată, urmând să fie admisă şi să se suspende executarea Ordinului 202/2010, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de reclamanta [...], cu sediul în comuna Poşta Câlnău , judeţul Buzău , având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 202/12.02.2010 emis de M.F.P. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE , cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 16, sector 5.
Dispune suspendarea Ordinului nr. 202 /12.02.2010 emis de Ministerul Finanţelor Publice , până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 martie 2010.
PREŞEDINTE,
Valentin Niţă
GREFIER,
Ioana Mocanu
Red. V.N.
Dact. M.I./4 ex./ 17. 03. 2010
PDF 
