Hotarari judecatoresti

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREŞ

SECŢIA  PENALĂ

Dosar nr. 6718/182/2007

DECIZIA PENALĂ NR. 124/A

Şedinţa publică din 25 iunie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ALB CODRUŢA – vicepreşedinte delegat al  instanţei

JUDECĂTOR: BENCIU LIGIA

GREFIER: SĂLĂJANU CECILIA

Complet penal specializat în judecarea cauzelor de corupţie

Ministerul Public reprezentat prin procuror: BOGDAN GABOR din cadrul D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj.

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL TERITORIAL CLUJ împotriva sentinţei penale nr. 1598 din 16 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul cu nr. 6718/182/2007, având ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ Cod penal, privind inculpatul A.C. (CNP [...], fiul lui G. şi E., născut la data de 24.08.1950 în Piteşti, jud. Argeş, domiciliat în Baia Mare, [...], judeţul Maramureş).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se prezintă pentru intimatul-inculpat A.C. lipsă,  avocat ales Blăjan Ioan, lipsă fiind intimatul-parte vătămată Municipiul Baia Mare reprezentat prin viceprimar Ludescher Istvan prin delegat c.j. Achim Aurelia.

Instanţa constată că la data de 24 iunie 2009 s-a înregistrat prin serviciul registratură al instanţei adresa emisă de Poliţia sectorului 1 Bucureşti – secţia 2 de poliţie, privind executarea mandatului de aducere emis pentru martorul C.M.I. pentru termenul din 16 iunie 2009 şi declaraţia acestuia, care a luat la cunoştinţă despre faptul că trebuie să se prezinte la Tribunalul Maramureş (2 file şi plicul de expediere).

Instanţa constată că dezbaterea cauzei a avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2009, toate susţinerile şi concluziile reprezentantului parchetului, ale consilierului juridic Achim Aurelia care s-a prezentat pentru intimatul-parte vătămată Municipiul Baia Mare, precum şi cele ale apărătorului intimatului-inculpat, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, pronunţarea în cauză s-a amânat pentru data de azi, când în urma deliberării, instanţa a pronunţat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 1598 din 16 iulie 2008, Judecătoria Baia Mare a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatului A.C., fiul lui G. şi E., născut la data de 24 august 1950 în Piteşti, judeţul Argeş, cetăţean român, fără antecedente penale, domiciliat în Baia Mare, [...], judeţul Maramureş, CNP [...], pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹ Cod penal.

A luat act că partea vătămată Municipiul Baia Mare, reprezentată prin viceprimar Ludescher Istvan, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului prin ordonanţa nr. 203/P/2006 din data de 01.08.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

S-a dispus respingerea ca nefondată a cererii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie privind confiscarea de la inculpat a sumei de 394.500 euro, iar conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Baia Mare a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 203/P/2006 din data de 26 septembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost trimis în judecată inculpatul Anghel Cristian, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 240-248¹ din Codul penal.

Prin actul de sesizare al instanţei, s-au reţinut în esenţă următoarele:

În perioada 2004-2006, în calitate de primar al Municipiului Baia Mare, inculpatul A.C. a refuzat să demareze procedurile legale pentru a cumpăra imobilul situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46A, proprietate a CUPROM S.A. S-a reţinut că, deşi societatea menţionată i-a propus inculpatului înstrăinarea imobilului la un preţ rezonabil, iar acesta îşi asumase în cadrul campaniei electorale din anul 2004 rezolvarea problemei spaţiilor locative pentru persoanele defavorizate, a refuzat achiziţionarea bunului. În aceste condiţii, S.C. Cuprom S.A. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub nr. 38/05.04.2006, prin care înstrăina către P.F.A. C.L., imobilul situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46A, în schimbul unui preţ de 150.000 euro.

Subsecvent, P.F.A. C.L. a cesionat o cotă de 20% din drepturile şi obligaţiile cuprinse în antecontract către S.C. Cimo S.R.L. Baia Mare, în schimbul sumei de 30.000 euro.

În perioada imediat următoare, C.L. a declanşat procedura de evacuare a locatarilor din imobilul menţionat, în general persoane de o condiţie socială şi materială modestă, fapt care a determinat proteste ale acestora în faţa autorităţilor locale.

În aceste condiţii, inculpatul C.L. a determinat prin acţiunile sale demararea de către Consiliul Local a unei comisii de negociere, din care şi el făcea parte, iar în urma mai multor întâlniri s-a convenit achiziţionarea imobilului de la P.F.A. C.L. şi S.C. Cimo S.R.L., la un preţ de 544.500 euro.

S-a susţinut prin actul de sesizare al instanţei, că inculpatul A.C., în calitatea sa de primar al Municipiului Baia Mare, a determinat prin proiectele de Hotărâri ale Consiliului Local achiziţionarea imobilului situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46 A, la preţul de 544.500 euro, fiind astfel păgubit bugetul unităţii administrativ – teritoriale cu suma de 394.500 euro.

În concret, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică între S.C. Cuprom S.A. şi P.F.A. C.L. şi S.C. Cimo S.R.L. s-a încheiat la data de 26.07.2006 sub nr. 3403, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi cumpărători sus menţionaţi şi Municipiul Baia Mare s-a încheiat la data de 31.07.2006 sub nr. 2018, astfel încât negocierile dintre C.L. şi membrii comisiei de negociere au avut loc înainte ca primul să fi deţinut calitatea de proprietar al imobilului.

S-a arătat de asemenea că, deşi prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293/2006 prin care s-a aprobat activitatea de negociere şi preţul de 544.500 euro au fost mandatate Serviciului Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” şi Direcţia Economică din cadrul primăriei să întocmească contractul de vânzare-cumpărare şi să efectueze plăţile, inculpatul Anghel Cristian a semnat în locul acestora contractul menţionat.

Ulterior, tot prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul A.C. a promovat un proiect de hotărâre a Consiliului Local prin care propunea suplimentarea preţului de 544.500 euro cu valoarea aferentă TVA-ului, propunere însuşită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 428/2006, însă revocată apoi prin Hotărârea Consiliului Local nr. 555/2006.

S-a susţinut prin actul de sesizare a instanţei că încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpat s-a făcut cu intenţie directă, acesta acţionând pentru favorizarea lui C.L., acest aspect fiind relevat de refuzurile repetate de a achiziţiona imobilul, urmate de eforturile depuse pentru a-i asigura lui C.L. preţul întreg,  de 544.500 Euro, prin adăugarea TVA-ului la preţ, deşi acesta trebuia considerat ca fiind inclus în suma iniţială. La aceasta se adaugă achiziţia blocului de la un neproprietar, în condiţiile cunoaşterii valorii reale  a imobilului, astfel încât, în loc să-l cumpere la preţul de 150.000 Euro, inculpatul l-a cumpărat cu 544.500 Euro, diferenţa reprezentând prejudiciul cauzat bugetului unităţii administrativ – teritoriale şi totodată avantajul patrimonial obţinut pentru C.L..

Prin Ordonanţa din data de 01.08.2007 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în temeiul dispoziţiilor art. 163 – 166 Cod procedură penală s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A.C., până la concurenţa sumei de 1.932.975 RON (fila 62 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

În faza de urmărire penală, prin adresa nr. 17640/10.06.2007, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a comunicat faptul că nu se constituie parte civilă în cauză (fila 207 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Ulterior sesizării instanţei de judecată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  – Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat strămutarea judecării prezentei cauze, cerere respinsă însă prin încheierea penală nr. 358/25.02.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (fila 47).

La termenul de judecată din data de 28.11.2007, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 Cod procedură penală, instanţa a pus în discuţie calitatea de parte vătămată în prezenta cauză, constatând faptul că prin actul de sesizare s-a omis indicarea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 263 Cod procedură penală.

Având în vedere însă că în expunerea situaţiei de fapt şi la încadrarea juridică a faptelor din rechizitoriu s-a făcut referire la producerea unui prejudiciu bugetului unităţii administrativ – teritoriale şi în considerarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, conform cărora unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, instanţa a constatat că, în prezenta cauză, calitate de parte vătămată revine Municipiului Baia Mare, neindicarea acestuia în partea finală a actului de sesizare constituind o simplă omisiune.

Partea vătămată Municipiul Baia Mare, reprezentată prin viceprimar Ludescher Istvan, nu s-a constituit parte civilă în cauză, apreciind că nu s-a produs un prejudiciu bugetului local (fila 25 dosar fond).

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care este acuzat, arătând că nu se face vinovat  de faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul A.C. deţine funcţia de primar al Municipiului Baia Mare, funcţie pe care a avut-o şi în perioada anilor 2004 – 2008. În cadrul campaniei  electorale din anul 2004, inculpatul a susţinut în mod public ideea reabilitării mai multor imobile aflate pe raza teritorială a Municipiului Baia Mare, făcând referire inclusiv la un bloc situat pe str. Horea nr. 46 B, acesta fiind de altfel în proprietatea unităţii administrativ – teritoriale şi în administrarea autorităţilor locale.

În vecinătatea blocului menţionat, pe str. Horea nr. 46 A din Baia Mare se afla şi imobilul – bloc de locuinţe, înscris în C.F. nr. top. 1361/4/1, care era în proprietatea SC Cuprom SA. Potrivit menţiunilor înscrise în C.F., imobilul a aparţinut iniţial SC Phoenix SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 8766 emis de Ministerul Economiei şi Comerţului, a fost preluat în cursul anului 2003 de SC Expert Servicii SRL pentru ca ulterior, în cadrul unei licitaţii organizate de A.V.A.B., să fie dobândit, tot în cursul anului 2003 de către SC Cuprom SA (fila 256 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Din declaraţiile martorilor Ş.-S.M., preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC Cuprom SA Bucureşti şi M.I., director al Sucursalei Baia Mare a societăţii comerciale amintite, în cursul anului 2004, la nivelul conducerii SC Cuprom SA, s-a hotărât vânzarea imobilului situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A. Martorii menţionaţi au precizat că din punct de vedere economic, imobilul constituia o problemă pentru SC Cuprom SA şi erau dispuşi să îl vândă „la orice preţ” (filele 153, 169 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi filele 65, 67).

În aceste condiţii, la nivelul Sucursalei Baia Mare a SC Cuprom SA au fost întreprinse demersuri pentru a face publică intenţia de vânzare a imobilului, prin intermediul unor anunţuri în mass media, fără însă a fi indicat un preţ. Aceste aspecte, privind publicitatea făcută în mass media, au fost susţinute de martorii M.I. şi P.H., dar nu au putut fi identificate publicaţiile în care au apărut anunţuri de acest gen (filele 65, 91).

Totodată, martorii Ş.-S.M. şi M.I. au susţinut că l-au rugat pe martorul R.I., care îl cunoştea pe inculpatul A.C.,  să îi comunice acestuia din urmă intenţia de vânzare a blocului, fără a-l mandata expres pe martor în acest sens (filele 65, 67). Martorul R.I. a precizat că, în cursul anului 2004, într-o întâlnire ocazională, i-a comunicat inculpatului A.C. intenţia SC Cuprom SA de a vinde imobilul, iar acesta din urmă i-a răspuns că „nu îl interesa în acea perioadă” (fila 68). Martorul a precizat că nu a fost mandatat în mod expres de conducerea SC Cuprom SA şi nu l-a căutat pe inculpat în mod special pentru a-i comunica aceste aspecte (filele 68, 148 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Ulterior, în cursul lunii martie 2005, conducerea SC Cuprom SA a concretizat intenţia de vânzare a imobilului situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, redactând adresa nr. 3508/02.03.2005, destinată Primăriei Municipiului Baia Mare. Prin adresa menţionată, SC Cuprom SA  a formulat o „cerere de ofertă”, precizând că solicită din partea Primăriei Baia Mare o ofertă de cumpărare pentru imobil, fiind dispuşi să îl vândă la un preţ rezonabil (fila 13 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Martorii A.R.-C. şi H.F.-C., consilieri juridici în cadrul SC Cuprom SA, au confirmat întocmirea adresei nr. 3508/02.03.2005 şi semnarea ei de către martorul Ş.-S.H., aceasta fiind expediată prin fax către martora V.I.-G. către Primăria Municipiului Baia Mare (filele 69, 92, 95).

Cu toate acestea, adresa nr. 3508/02.03.2005 a SC Cuprom SA nu a ajuns la Primăria Municipiului Baia Mare, nefiind înregistrată la această instituţie şi nici nu s-a  putut stabili cu caracter de certitudine expedierea ei de la postul telefonic aparţinând SC Cuprom SA (fila 14 – volumul II şi filele 1, 2 – volumul III din dosarul de urmărire penală).

Subsecvent emiterii acestei adrese, martorul M.I. a susţinut că a avut o convorbire  telefonică cu inculpatul A.C., căruia i-a comunicat intenţia a SC Cuprom SA de a vinde imobilul, aspect infirmat însă prin declaraţia acestuia din urmă (filele 90, 169 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi fila 49).

Martorii menţionaţi, cu privire la care s-a susţinut prin actul de sesizare a instanţei că au discutat cu inculpatul A.C. despre vânzarea imobilului din Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, au precizat că nu i-a fost comunicat acestuia din urmă, nici măcar la modul general, un preţ de vânzare  şi condiţiile în care s-ar putea înstrăina bunul.

Tot în cursul anului 2005, martorul C.L., care desfăşura activităţi comerciale vizând bunuri imobile prin intermediul P.F.A. (persoană fizică autorizată) C.L., a contactat SC Cuprom, SA, manifestându-şi intenţia de a achiziţiona imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A. Conform propriilor sale susţineri, martorul C.L. a demarat negocierile cu SC Cuprom SA abia în luna martie 2006, propunând un preţ de aproximativ 100.000 Euro (fila 177 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

În urma negocierilor desfăşurate, între SC Cuprom SA şi P.F.A. C.L. s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de active nr. 38/05.04.2006, prin care vânzătorul – SC Cuprom SA, înstrăina cumpărătorului – P.F.A. C.L. (înregistrată la O.R.C. Maramureş sub nr. F24/977/24.08.2008), activul „Cămin de nefamilişti”, situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, înscris în C.F. nr. 19.535 Baia Mare nr. topografic 1361/4/1, în schimbul unui preţ de 150.000 Euro (fără TVA), plata urmând a fi efectuată în trei tranşe egale, de câte 50.000 Euro (fila 271 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

La aceeaşi dată, 05.04.2006, părţile au încheiat şi actul adiţional nr. 1/2006 la contractul de vânzare – cumpărare de active nr. 38/05.04.2006, prin care au convenit ca P.F.A. C.L. să aibă dreptul ”de a începe lucrările de amenajare, renovare şi executare şarpantă la imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A”. (fila 276 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Tot la aceeaşi dată, 05.04.2006, P.F.A. C.L. a încheiat un contract de cesiune cu SC CIMO C&M SRL, prin care, cu acordul SC Cuprom SA, a cesionat o cotă de 20% din drepturile şi obligaţiile ce îi reveneau în baza contractului de vânzare – cumpărare de active nr. 38/05.04.2006, în schimbul unui preţ de 30.000 Euro (fără TVA) (fila 277– volumul II din dosarul de urmărire penală).

Martorii Ş.C.-R. şi P.M., asociaţi în cadrul SC CIMO C&M SRL, precum şi martorul P.D. au arătat că în virtutea unor relaţii de prietenie cu martorul C.L., la propunerea acestuia din urmă au fost de acord să investească suma de 30.000 Euro, urmând să dobândească în mod corespunzător, 20% din locuinţele ce formau imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A. Martorii menţionaţi au precizat că nici un moment, C.L. nu le-a spus că ar avea vreo înţelegere cu inculpatul sau cu Primăria Municipiului Baia Mare în sensul revânzării imobilului (filele 158, 164, 194 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi filele 259, 260). Martorii au mai susţinut că intenţionau să reabiliteze locuinţele din imobil şi apoi să le valorifice prin vânzare, fără să aibă cunoştinţă de negocierile purtate ulterior de C.L. cu Primăria Municipiului Baia Mare (filele 259, 260).

Pentru a efectua plăţile convenite prin contractul de vânzare – cumpărare de active nr. 38/05.04.2006, martorul C.L. i-a contactat pe martorii H.V., T.N. şi P.V.-D., de la care a împrumutat 20.000 Euro, 35.000 Euro şi respectiv, 15.000 Euro, fără a încheia contracte cu aceştia şi asumându-şi obligaţia de a le restitui sumele împrumutate în câteva luni. Martorii menţionaţi au precizat că i-au acordat împrumuturi lui C.L. în virtutea relaţiilor de prietenie şi încredere dintre aceştia, fără ca acesta din urmă să le spună, direct sau indirect, că ar avea vreo înţelegere cu inculpatul sau cu o altă persoană privind revânzarea imobilului (filele 186, 188, 190 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi filele 151, 257, 258).

În aceste condiţii, martorul C.L. a achitat către SC Cuprom SA preţul convenit prin O.P. 1/05.04.2006, O.P. 2/11.04.2006, O.P. 1/06.07.2006 şi O.P. 4/06.07.2006, notificând plata integrală vânzătorului la data de 14.07.2006 (fila 279 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Anterior acestui moment, la chiar data încheierii contractului de vânzare – cumpărare de active nr. 38/05.04.2006, martorul C.L. a lipit mai multe anunţuri pe uşa imobilului din str. Horea nr. 46 A, prin care soma locatarii, în mare parte persoane de o condiţie materială modestă, să evacueze imobilul până la data de 30.05.2006 sau să cumpere locuinţele, aspect confirmat atât prin declaraţia martorului menţionat, cât şi a martorilor C.I. şi B.V. (filele 118, 122, 177 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Simultan, martorul C.L. a încheiat contractul de colaborare nr. 17/06.04.2006 cu SC Perla SRL – agenţie imobiliară, având ca obiect intermedierea de către aceasta din urmă a vânzării apartamentelor din imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A (fila 297 – volumul II din dosarul de urmărire penală). Martora M.C., administrator al SC Perla SRL, a precizat că a convenit cu martorul C.L. ca apartamentele să fie înstrăinate la un preţ de 7500 Euro, iar în urma demersurilor făcute chiar au existat oferte de cumpărare în acest sens (filele 184, 290 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi fila 263).

În cursul lunii aprilie 2006, în urma somaţiei de evacuare, locatarii imobilului din str. Horea nr. 46 A au declanşat o serie de proteste în faţa sediului Primăriei Municipiului Baia Mare, acestea fiind intens mediatizate. Din declaraţiile martorilor F.C.-D. şi Ş.O., a rezultat că o parte din persoanele care locuiau în imobil au făcut greva foamei în faţa primăriei şi ameninţau cu gesturi extreme în cazul în care problema socială cu care se confruntau nu ar fi fost rezolvată (filele 108, 134 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi filele 96, 262).

Martorul Ş.O., viceprimar al Municipiului Baia Mare la acea dată, îndeplinea, conform art. 2 lit. j şi k din Dispoziţia nr. 3504/21.07.2004 a primarului Municipiului Baia Mare, atribuţii privind locuinţele sociale din fondul locativ disponibil  şi propunea primarului promovarea unor hotărâri de Consiliu Local în domeniile pe care le coordona (fila 100 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Potrivit declaraţiei martorului Ş.O., acesta a aflat de la locatarii care protestau în faţa primăriei că imobilul fusese vândut unei terţe persoane, astfel încât l-a contactat telefonic pe martorul M.I., directorul Sucursalei Baia Mare a SC Cuprom SA. Martorul M.I. i-a comunicat lui Ş.O. că imobilul este de vânzare, că a negociat un preţ de 150.000 Euro şi că dacă primăria oferă mai mult este de acord să oprească negocierile cu C.L.. Martorul Ş.O. a susţinut că i-a comunicat inculpatului A.C. preţul de 150.000 Euro la care era dispus SC Cuprom SA să vândă, însă acesta nu a iniţiat vreo procedură de negociere sau un proiect de hotărâre de Consiliul Local (fila 108 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi fila 96).

Acelaşi martor, Ş.O., a afirmat că a discutat cu şeful Serviciului Locativ din cadrul Primăriei Municipiului Baia Mare,  F.G., de la care a obţinut numărul de telefon al martorului C.L.. În urma unei convorbiri telefonice avută cu acesta din urmă, Ş.O. a obţinut amânare evacuării locatarilor pentru o săptămână  şi a adus la cunoştinţa atât a inculpatului, cât şi a consilierilor locali că blocul fusese vândut de SC Cuprom SA şi că ”trebuie acţionat în altă direcţie” (fila 229 – volumul IV din dosarul de urmărire penală şi fila 96). În acest sens, s-a încercat cumpărarea unui alt imobil, tot de la SC Cuprom SA şi chiar a fost solicitat sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş, fără a fi obţinute rezultate corespunzătoare (filele 49, 96, 252).

Ulterior, în contextul acutizării protestelor locatarilor din imobil, inculpatul A.C. a avut o întrevedere cu martorul C.L., la care a participat şi viceprimarul Ş.O., în urma căreia s-a obţinut amânarea evacuării pentru o perioadă de aproximativ o lună de zile.

Din declaraţiile inculpatului, coroborate conform art. 69 Cod procedură penală cu declaraţiile martorilor N.-Ţ. C., D.M., M.G.-A. şi V.V., a rezultat că în cadrul unei şedinţe a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare desfăşurate în acea perioadă, viceprimarul Ş.O. a prezentat un raport verbal privind situaţia imobilului din str. Horea nr. 46 A, fără însă a aduce la cunoştinţa consilierilor locali preţul la care SC Cuprom SA ar fi fost dispus să îl vândă sau faptul că acesta era încă proprietar (filele 49, 147, 152, 153, 154). Martorii menţionaţi au arătat că la acel moment s-a adus la cunoştinţa Consiliului Local faptul că imobilul a fost înstrăinat de SC Cuprom SA lui C.L. iar acesta din urmă intenţionează să evacueze locatarii, fapt care a generat protestele acestora. Martorii D.M., N.-T.C., M.G.-A., consilieri în cadrul Consiliului Local Baia Mare au precizat că situaţia imobilului din str. Horea nr. 46 A nu fusese discutată anterior, iar martorul Ş.O., la momentul când i-a informat despre protestele locatarilor, nu le-a comunicat intenţia SC Cuprom SA de a vinde şi nici preţul de 150.000 Euro, ci doar că blocul a fost deja vândut lui C.L., iar acesta intenţionează să evacueze persoanele care locuiau acolo (filele 147, 152, 153).

Aceste susţineri sunt însă infirmate parţial prin menţiunile cuprinse în procesul verbal al şedinţei Consiliului Local din data de 26.05.2006, din care a rezultat că, în cadrul şedinţei, martorul Ş.O. le-a comunicat consilierilor locali disponibilitatea SC Cuprom SA de a vinde imobilul la un preţ de 150.000 Euro. Acelaşi martor a susţinut însă, în cadrul aceleiaşi şedinţe, că blocul a fost vândut deja martorului C.L. şi că acesta a devenit proprietar, astfel încât nu mai era posibilă cumpărarea la preţul menţionat (fila 229 – volumul IV din dosarul de urmărire penală).

Ca urmare a obţinerii din partea martorului C.L. a acordului de amânare a evacuării locatarilor, inculpatul A.C. i-a dat dispoziţie martorului Ş.O. să identifice alte locaţii unde să poată fi mutate persoanele care locuiau în imobilul din str. Horea nr. 46 A. Martorul Ş.O. a arătat că au fost întreprinse demersuri în acest sens, inclusiv cu privire la un alt imobil aflat în proprietatea SC Cuprom SA, fără însă a se putea identifica o locaţie adecvată pentru rezolvarea problemei (fila 96 verso).

În cursul lunii mai 2006, a avut loc o nouă întrevedere între inculpatul A.C. şi martorul C.L., în cadrul căreia i s-au propus acestuia din urmă trei posibilităţi: închirierea imobilului, un parteneriat public – privat sau vânzarea acestuia, ultima variantă fiind acceptată de martor şi de altfel apreciată ca cea mai rentabilă de către Consiliul Local (fila 229 – volumul IV din dosarul de urmărire penală). La acel moment, nu s-a discutat şi nu au fost verificate înscrisurile pe care le deţinea C.L., inculpatul afirmând că a presupus că acesta era proprietar al imobilului, de vreme ce putea să evacueze locatarii (fila 49 verso).

La data de 20.06.2006, P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL Baia Mare au expediat Primăriei Municipiului Baia Mare o ofertă de preţ pentru imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, înscris în C.F. 19535 Baia Mare nr. topografic 1361/4/1, la o valoare de 350 Euro/mp (respectiv o valoare de 1.048.250 Euro), împuternicindu-l totodată pe martorul C.L. să participe  în numele ofertanţilor la negocierile cu reprezentanţii Primăriei Baia Mare (fila 89 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

În aceste condiţii, în cadrul şedinţei Consiliului Local Baia Mare din data de 27.06.2006, a fost desemnată o comisie de negociere a preţului de achiziţie a blocurilor de locuinţe situate pe str. Horea nr. 46 A şi Valea Borcutului nr. 119, comisie din care făcea parte inculpatul A.C. şi martorii Ş.O., N.-Ţ.C., D.M., precum şi T.S.D., O.V. şi  F.G. (fila 190 – volumul IV din dosarul de urmărire penală). Această desemnare a comisiei a avut însă  un rol confirmativ, întrucât, potrivit procesul verbal din data de 26.06.2006, întâlnirile dintre persoanele sus-menţionate şi martorul C.L., au avut loc la datele de 20.06.2006, 23.06.2006 şi 26.06.2006 (fila 248 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Potrivit procesului verbal din data de 26.06.2006, martorul C.L. a reiterat oferta scrisă din data de 20.06.2006, propunând un preţ global de 1.000.000 Euro (aproximativ 350 Euro/mp) pentru imobilul din str. Horea nr. 46 A, pentru ca ulterior, în urma negocierilor, să fie  convenit  un preţ de 544.500 Euro (250 Euro/mp) (fila 248 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

La momentul derulării negocierilor cu martorul C.L., conform menţiunilor din C.F. 19535 Baia Mare, în favoarea acestuia şi a SC CIMO C&M SRL  era înscrisă din data de 06.04.2006 „promisiunea de vânzare asupra competinţei lui SC Cuprom SA de sub B4”, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 38/05.04.2006, aspect confirmat şi de martorul N.-Ţ.Cr. (fila 266 – volumul II din dosarul de urmărire penală şi fila 153).

În consecinţă, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293/27.06.2006 s-a însuşit procesul verbal de negociere, s-a aprobat preţul de achiziţionare de către Municipiul Baia Mare de 544.500 Euro pentru imobilul situat pe str. Horea nr. 46 A şi au fost mandatate Direcţia Economică şi Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” cu efectuarea plăţilor  şi întocmirea contractului de vânzare – cumpărare (fila 244 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

La data de 25.07.2007, deşi C.L. notificase plata întregului preţ către SC Cuprom SA încă din data de 17.04.2006, Consiliul de Administraţie al acestei societăţi a aprobat vânzarea imobilului către P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL.

În aceste condiţii, la data de 26.07.2006, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub număr 3403/26.07.2006 având ca obiect vânzarea de către SC Cuprom SA a imobilului situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A înscris în C.F. 19535 Baia Mare nr. topografic 1361/4/1, către P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL, în schimbului unui preţ de 527.350 RON (fila 227 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Ulterior, la data de 31.07.2006, a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub număr 2018/31.07.2006, având ca obiect vânzarea de către P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL a imobilului sus-menţionat către Municipiul Baia Mare, reprezentat prin primar, inculpatul A.C., în schimbului unui preţ de 544.500 Euro, respectiv în echivalent, 1.932.975 RON (fila 239 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Conform contractului încheiat între părţi, cumpărătorul Municipiul Baia Mare, urma să plătească preţul convenit în patru tranşe, respectiv 150.000 Euro, achitaţi la data de 31.07.2006; 150.000 Euro până la data de 15.09.2006; 150.000 Euro până la data de 15.11.2006 şi 94.500 Euro până la data de 15.12.2006.

Contractul de vânzare – cumpărare a fost semnat de către inculpatul A.C., în conformitate cu atribuţia de reprezentare a unităţii administrativ – teritoriale în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice, reglementată de art. 67 din Legea nr. 215/2001, mandatarea Direcţiei Economice şi a Serviciului Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” realizată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293/2006 referindu-se exclusiv la întocmirea contractului şi efectuarea plăţilor, iar nu la încheierea acestuia din punct de vedere juridic.

În aceste condiţii, P.F. C.L. a emis factura fiscală MMVER nr. 3789736/31.07.2006 cu o valoare de 634.103,40 RON; din care 532.860 RON reprezenta valoarea parţială, iar 101.243,40 RON, reprezenta TVA, pe factură fiind făcută menţiunea „taxare inversă” (fila 217 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Întrucât cumpărătorul Municipiul Baia Mare nu era plătitor de TVA şi pe cale de consecinţă, procedura taxării inverse nu era operaţională, iar negocierile purtate cu vânzătorii nu au cuprins şi problematica TVA-ului, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 428/29.08.2006 a fost modificată Hotărârea Consiliului Local nr. 293/27.06.2006, în sensul însuşirii unui preţ de achiziţie a imobilului de 544.500 Euro plus TVA şi a fost mandatat Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” (plătitor de TVA)  cu efectuarea plăţilor, fiind totodată, rectificat bugetul acestui serviciu cu suma de  1.995.000 RON (fila 246 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Subsecvent adoptării Hotărârii Consiliului Local nr. 428/29.08.2006, între P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL, în calitate de vânzători şi Municipiul Baia Mare, în calitate de cumpărător, prin reprezentantul său – inculpatul A.C., s-a încheiat actul adiţional nr. 1/12.09.2006, părţile convenind că preţul imobilului este de 544.500 Euro, echivalentul a 1.932.975 RON şi nu conţinea TVA (fila 241 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Ca urmare a acestui act adiţional, prin Încheierea de rectificare nr. 9308/15.09.2006 a Biroul Notarilor Publici Cardoş Steluţa Elena a fost modificat conţinutul contractului de vânzare – cumpărare nr. 2018/31.07.2006, în sensul adăugării TVA-ului la preţul de 544.500 Euro (fila 243 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

În aceste condiţii, P.F. C.L. a emis factura fiscala seria MMVER nr. 3789744/15.09.2006 prin care a stornat factura emisă anterior şi la aceiaşi dată a emis facturile MMVER nr. 3789743 şi MMVER nr. 3789746, vizând suma de 634.103,40 (facturată iniţial greşit şi apoi stornată) şi respectiv, suma de 633.675 RON (532.500 RON + 101.175 RON = TVA), reprezentând cea de-a doua tranşă ce trebuia plătită de cumpărător, prin intermediul Serviciului Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” (filele 46, 219 – volumul II din dosarul de urmărire penală). Prin O.P. nr. 821/15.09.2006 Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” achită către Primăria Baia Mare suma de 532.860 RON, pe care aceasta o plătise deja în baza facturii stornate ulterior, iar prin O.P. nr. 823/15.09.2006 Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” plăteşte către P.F. C.L., suma de 532.500 RON aferentă facturii MMVER nr. 3789746.

Ulterior, P.F. C.L. emite către Serviciul Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi” facturile fiscale seriile MMWCE nr. 9809254/15.11.2006, cu o valoare de 329.721,60 RON şi MMWCE nr. 9809255/15.12.2006, cu o valoare de 335.475 RON (fila 220 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Pe fiecare dintre aceste facturi s-a făcut menţiunea „taxare inversă”, urmărindu-se ca în condiţiile art. 160¹ Cod fiscal, vânzătorii să încaseze preţul negociat, de 544.500 Euro, fără ca TVA-ul aferent să fie în mod efectiv achitat, aspect confirmat prin declaraţiile martorilor care au făcut parte din comisia de negociere.

Pe parcursul desfăşurării acestor proceduri însă, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 555/31.10.2006 a fost revocată Hotărârea Consiliului Local nr. 428/2006 privind modificarea şi completarea Hotărârii Consiliului Local nr. 293/2006, avându-se în vedere faptul că a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind cvorumul necesar (fila 213 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

În cursul urmăririi penale, s-a solicitat punctul de vedere al Camerei de Conturi Maramureş privind legalitatea procedurii de taxare inversă menţionată anterior, prin adresa nr. 60/18.04.2007 instituţia amintită opinând în sensul că, întrucât atât furnizorul (vânzător), cât şi beneficiarul (cumpărător, prin intermediul Serviciului Public „Administrarea Patrimoniului Local şi Utilităţi”) sunt persoane  înregistrate ca plătitori de taxă pe valoare adăugată, aplicarea procedurii de taxare inversă era obligatorie, având ca efect fiscal autolichidarea TVA, fără consecinţe în relaţia cu bugetul de stat (fila 214 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Ulterior, martorii P.V. şi V.R., inspectori în cadrul Camerei de Conturi Maramureş au susţinut că TVA-ul de 19% ar fi trebuit considerat ca fiind inclus în preţul de 544.500 Euro, fără însă a-şi putea motiva pe aspecte concrete această susţinere (fila 149, 159).

De altfel, chestiunea adăugării TVA-ului la preţul de 544.500 Euro a format şi obiectul unei cauze civile, apreciindu-se prin decizia civilă nr. 476/R/14.04.2008 a Tribunalului Maramureş că, până la o eventuală anulare de către instanţa de judecată, contractul de vânzare – cumpărare nr. 2018/31.07.2006 modificat prin actul adiţional nr. 1/12.09.2006 conţine voinţa reală a părţilor, potrivit căreia preţul de 544.500 Euro nu conţine TVA (fila 160).

Prin adresa nr. 17640/10.06.2007 a Consiliului Local Baia Mare s-a precizat că nu a fost creat un prejudiciu bugetului local în urma cumpărării imobilului situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A (fila 207 – volumul II din dosarul de urmărire penală), poziţie procesuală exprimată şi de partea vătămată Municipiul Baia Mare în cadrul cercetării judecătoreşti (fila 25).

În raport de situaţia de fapt expusă, judecătoria a reţinut că exercitarea acţiunii penale împotriva inculpatului A.C., pentru săvârşirea infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de articolul 13² din  Legea nr. 78/2000 raportat la articolul 248- 248¹ Cod penal, nu poate avea loc, întrucât fapta nu există.

Astfel, s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că elementul material al infracţiunii săvârşite de inculpat constă, într-o primă etapă, din refuzul explicit al acestuia de a demara procedurile legale pentru a cumpăra imobilul situat în Baia Mare, strada Horea nr. 46 A, la un preţ de 150.000 Euro, pentru ca, într-o a doua etapă, cu încălcarea legii, să determine prin proiectele de Hotărâri ale Consiliului Local promovate, achiziţionarea aceluiaşi imobil la un preţ de 544.500 Euro, păgubind astfel bugetul unităţii administrativ – teritoriale cu suma de 394.500 Euro, corespunzătoare avantajului patrimonial obţinut de martorul C.L..

Potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod penal, elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice presupune ca funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos, producând astfel urmarea socialmente periculoasă a tulburării însemnate a activităţii instituţiei sau un prejudiciu patrimoniului acesteia. Noţiunea  de „act” cuprinsă în textul legal evocat presupune o operaţiune care trebuie îndeplinită de către funcţionatul public în virtutea îndatoririlor de serviciu, potrivit normelor legale sau funcţionale ce reglementează activitatea acestuia.

În ceea ce priveşte prima acţiune imputată inculpatului, respectiv refuzul acestuia de a demara procedurile legale pentru achiziţionarea imobilului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. 4 lit. a şi b din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, primarul, în calitatea sa de ordonator principal de credite, întocmeşte proiectul bugetului local, care se aprobă de către Consiliul Local, conform art. 38 alin. 4 lit. a din acelaşi act normativ, acesta din urmă fiind şi singurul îndreptăţit să hotărască cu privire la cumpărarea de către unitatea administrativ – teritorială a unor bunuri imobile, conform art. 125.

În aceste condiţii, cumpărarea de bunuri imobile de către unitatea administrativ – teritorială constituie o chestiune de oportunitate, indisolubil legată de exerciţiul bugetar, de proiectele administraţiei publice şi de eventuala acutizare a problemelor sociale de ordin locativ, iar dreptul autorităţii executive de a avea iniţiativă în acest sens  se circumscrie principiului autonomiei locale prevăzute de art. 3 din Legea nr. 215/2001.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că la momentul când SC Cuprom SA şi-a manifestat intenţia de a vinde imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, această intenţie a fost adusă la cunoştinţa inculpatului.

Adresa nr. 3508/02.03.2005 emisă de SC Cuprom SA şi cu privire la care s-a susţinut că a fost expediată către inculpat, nu a fost recepţionată de acesta, astfel încât această ofertă de a contracta a fost lipsită de orice efect juridic, teoria informaţiunii, adoptată şi de dreptul civil român, presupunând luarea la cunoştinţă de către emitent a acceptării ofertei de către destinatar. Totodată, de vreme ce adresa nu a fost primită de către inculpat, iar martorii R.I. şi M.I. nu au putut preciza dacă i-au comunicat acestuia în mod neechivoc intenţia SC Cuprom SA de înstrăinare a imobilului, la preţul de 150.000 Euro (sau altul rezonabil), instanţa apreciază că nu se poate reţine că inculpatul avea cunoştinţă despre oportunitatea de a cumpăra la un preţ redus acel bun.

Independent de faptul cunoaşterii de către inculpat a intenţiei de înstrăinare a imobilului de către SC Cuprom SA şi chiar a eventualului preţ la care s-ar fi putut încheia tranzacţia, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 66 şi art. 68 din Legea nr. 215/2001, acesta nu avea obligaţia de a iniţia proceduri în sensul cumpărării unui bun, o asemenea obligaţie nefiind reglementată expres sau implicit, cu atât mai mult cu cât ar contraveni în mod flagrant principiului general al libertăţii contractuale conform căreia subiectele de drept sunt libere să încheie contractele pe care le doresc în limitele legii şi ale bunelor moravuri.

În raport de aceste aspecte, judecătoria a constatat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului o conduită abuzivă, constând în refuzul explicit de a-şi îndeplini o atribuţie de serviciu ori în omisiunea repetată de a îndeplini o asemenea îndatorire, de vreme ce obligativitatea promovării de proiecte de hotărâri de Consiliu Local în sensul cumpărării de bunuri nu îşi găseşte reglementarea legală corespunzătoare atribuţiilor primarului, conform Legii nr. 215/2001.

În ceea ce priveşte susţinerile din rechizitoriu privind acţiunile întreprinse de inculpat  cu încălcarea legii, în sensul determinării prin proiectele de Hotărâri ale Consiliului Local promovate a achiziţionării imobilului la preţul de 544.500 Euro, judecătoria a reţinut că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 2 şi art. 21 din Legea nr. 215/2001 între consiliul local, autoritate deliberativă şi primar, autoritate executivă, nu există raporturi de subordonare. Totodată, conform art. 38 din acelaşi act normativ, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, având astfel competenţi decizională,  în toate probleme de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

Astfel, în considerarea dispoziţiilor art. 45 şi art. 125 din Legea nr. 215/2001, proiectul de hotărâre a Consiliului Local promovat de primar are semnificaţia unei propuneri, însoţită de avizele de specialitate ale compartimentelor de resort, decizia revenind însă în exclusivitate Consiliului Local, singura autoritate menită să decidă în sensul cumpărării unor bunuri în numele unităţii administrativ – teritoriale.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul şi-a însuşit decizia de a propune Consiliului Local cumpărarea imobilului situat pe strada Horea nr. 46 A, în  contextul unor proteste sociale grave ale locatarilor şi având convingerea că martorul C.L. este proprietarul blocului, declaraţia sa coroborându-se sub acest aspect, conform art. 69 Cod procedură penală cu declaraţia martorilor D.M. şi N.-Ţ.C., precum şi menţiunilor procesului verbal al Şedinţei Consiliului Local Baia Mare din data de 27.06.2006, din care a rezultat că viceprimarul de la acea dată, Ş.O. a afirmat că a aflat că blocul fusese vândut lui C.L., acesta devenind noul proprietar.

Aceeaşi martori au precizat că la momentul desfăşurării negocierilor cu martorul C.L. nu a fost verificată în mod amănunţit situaţia juridică a imobilului, ultimul prezentând un releveu al blocului şi un extras C.F., în care era consemnată la data de 06.04.2006, promisiunea de vânzare ce forma obiectul contractului nr. 38/2006, încheiat între SC Cuprom SA şi C.L. şi SC CIMO C&M SRL (fila 266 verso – volumul II din dosarul de urmărire penală). Chiar în aceste condiţii, lipsa unor verificări riguroase privind situaţia juridică a imobilului  efectuate de compartimentul juridic din cadrul Primăriei Municipiului Baia Mare nu afectează în sine valabilitatea negocierilor purtate cu martorul C.L., faptul că acesta nu era proprietar la acel moment neputând constitui o piedică în a trata o eventuală înstrăinare a bunului. De altfel, prin chiar contractul de vânzare cumpărare de active nr. 38/05.08.2006 încheiat cu SC Cuprom SA, la capitolul III art. 3.4., părţile au convenit ca martorul Chira Liviu să poată încheia promisiuni de vânzare – cumpărare cu terţii, după plata integrală a preţului, însă înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică (fila 272 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Independent însă de neregularităţile de ordin juridic apărute în procesul de achiziţionare a imobilului, judecătoria a reţinut că din probele administrate în cauză nu a rezultat existenţa unei înţelegeri frauduloase între inculpatul A.C. şi martorul C.L., care să vizeze vânzarea-cumpărarea blocului din str. Horea nr. 46 A, astfel încât, în lipsa unei asemenea înţelegeri, fie şi tacite, negocierea cu o persoană care nu avea calitatea de proprietar, neverificarea situaţiei juridice a imobilului şi erorile privind includerea în preţ a TVA-ului nu pot căpăta semnificaţie penală şi nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a inculpatului, cu atât mai mult cu cât aceste acţiuni nu îi pot fi imputate direct.

În ceea ce priveşte producerea unui prejudiciu bugetului unităţii administrativ – teritoriale, în cuantum de 394.500 Euro după cum se susţine prin rechizitoriu şi respectiv, crearea unui avantaj patrimonial corelativ în favoarea martorului C.L., instanţa reţine următoarele:

Potrivit adresei nr. 1010021/04.04.2008 emisă de SC Cuprom SA, imobilul situate în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A a fost înregistrat în evidenţa contabilă a acestei societăţi cu o valoare de achiziţie de 60.404,89 RON, conform procesului verbal de licitaţie nr. 308/25.04.2003. Ulterior, în luna septembrie 2003 s-a înregistrat o valoare reevaluată de 378.954 RON, pentru ca în luna martie 2006, să fie consemnată o valoare a aceluiaşi imobil de 118.198,14 RON, situaţie explicabilă prin mecanismele economice de amortizare a investiţiilor. Prin aceeaşi adresă, s-a arătat că valoarea terenului aferent imobilului era de 2.074,38 RON, rezultând o valoare totală în luna martie 2006 de 120.272,52 RON (fila 62).

Aceste valori sunt confirmate şi prin declaraţiile de impunere fiscală întocmite de SC Cuprom SA, conform cărora, în luna iunie 2003, imobilul avea o valoare de inventar de 122.458.062 RON, iar în luna septembrie 2003, de 378.954 RON (filele 233, 234 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Martorii Ş.-S.H. şi P.H. au precizat prin declaraţiile date că fluctuaţiile mari de valoare de contabilitate a imobilului, respectiv mărirea valorii de 6 ori în cursul anului 2003 (de la 60404,89 RON la 378.954 RON) şi apoi diminuarea valorii la mai puţin de o treime în anul 2006 (la o valoare de 118.198, 14 RON) au fost generate de mecanismele economice de amortizare, iar valoarea contabilă nu este identică sau apropiată de valoarea de circulaţie a bunului, imobilul constituind în fapt o problemă pentru SC Cuprom SA întrucât nu producea nici un fel de venituri  (filele 67, 92).

Prima instanţă a reţinut că, după ce SC Cuprom SA a înstrăinat către P.F. C.L. şi SC CIMO C&M SRL imobilul situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, la un preţ de 527.350 RON (echivalentul a 150.000 Euro), în condiţiile în care valoarea de impunere declarată era de 118.198,14 RON, declaraţiile de impunere ale imobilului, înregistrate de cumpărători în luna iulie 2006, menţionau o valoare de 105.465 RON (pentru cota de 20% deţinută de SC CIMO C&M SRL) şi respectiv, 2.134.507 RON (pentru cota deţinută de P.F. C.L.), rezultând astfel o valoare impozabilă totală de 2.239.972 RON, de 20 de ori mai mare decât cea declarată de SC Cuprom SA anterior vânzării (filele 228, 231 – volumul II din dosarul de urmărire penală).

Potrivit art. 77¹ Cod fiscal, anual, camera notarilor publici întocmeşte sau reactualizează expertiza privind valoarea orientativă de circulaţie a bunurilor imobile, valoare care constituie baza de calcul pentru impozitul pe venit obţinut din transferul proprietăţilor imobiliare, în cazul în care părţile declară un preţ inferior celui stabilit prin expertiza menţionată.

Potrivit adresei nr. 1988/10.06.2008 emisă de camera Notarilor Publici Cluj, pentru anul 2006 au fost în vigoare două expertize privind evaluarea fondului imobiliar în judeţul Maramureş, în perioada 01.01.2006 – 30.04.2006, valorile minime pentru apartamente de 1 – 2 camere situate pe strada Horea din Baia Mare erau de 200 Euro/mp, şi pentru teren de 7 Euro/mp, iar în perioada 01.05.2006 – 31.12.2006, pentru acelaşi tip de spaţii de locuit, valoarea minimă a fost de 300 Euro/mp şi pentru teren, de 20 Euro/mp, imobilul în cauză fiind înscris în categoria zonală C, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 266/2005 (filele 130, 131, fila 184).

Din probele administrate în cauză a rezultat că în cadrul procedurii de cumpărare a imobilului situat în Baia Mare, str. Horea nr. 46 A, de către Municipiul Baia Mare, fiecare dintre părţi a avut în vedere valorile minime expuse mai sus şi totodată, preţul real de circulaţie al bunului. Astfel, prin oferta adresată primăriei, Chira Liviu a făcut referire la un preţ minim de 350 Euro/mp (fila 89 – volumul II din dosarul de urmărire penală), iar martorii D.M. şi N.-Ţ.C., membrii în comisia de negociere, au declarat că aveau cunoştinţă de preţul mediu/mp pentru imobilele în zonă şi în aceste condiţii a fost propusă valoarea de 250 Euro/mp. Aceeaşi martori au susţinut că, în cadrul negocierilor purtate cu martorul C.L., nu s-a avut în vedere suprafaţa construită a imobilului şi terenul aferent, ci doar suprafaţa locuibilă, în caz contrar preţul fiind mult mai mare, aproximativ 700.000 Euro (filele 147, 153).

La dosarul instanţei de fond a fost depus şi raportul de evaluare extrajudiciară a imobilului situat în Baia mare, str. Horea nr. 46 A, stabilindu-se pentru luna septembrie 2006 o valoare de circulaţie (de piaţă) de 669.000 Euro (fila 36) şi de asemenea, au fost depuse oferte de cumpărare a imobilului, emise de agenţii imobiliare, acestea apreciind valoarea globală a blocului la aproximativ 1.000.000 Euro în perioada octombrie – noiembrie 2007 (filele 248, 249).

Examinând conţinutul legal al infracţiunii prevăzute de art. 248 Cod penal, instanţa a reţinut că urmarea imediată a producerii unei pagube patrimoniului unui organ sau unei instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 Cod penal, presupune producerea unui prejudiciu material, efectiv, persoana vinovată urmând a răspunde numai pentru valorile efectiv pierdute din patrimoniu, nu şi pentru cele considerate ca pierdere doar sub aspect nominal şi care nu sunt certe.

Or, având în vedere faptul că în temeiul principiului libertăţii contractuale părţile au posibilitatea de a determina conform propriei lor voinţe obiectul contractului, inclusiv preţul, prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinut ca prejudiciu material cert diferenţa dintre obiectul unor contraprestaţii cuprinse în contracte diferite, această diferenţă fiind de esenţa tranzacţiilor comerciale.

În plus, s-a reţinut şi că din probele administrate în cauză a rezultat că preţul imobilului, de 544.500 Euro + TVA, se încadrează în limitele valorilor de circulaţie pentru imobilele situate în Baia Mare, iar posibilitatea de a se fi plătit un preţ mai redus constituie o împrejurare aleatorie, circumstanţiată de deţinerea informaţiilor necesare şi de abilităţile de negociere, ceea ce face ca prejudiciul la care se face referire prin rechizitoriu, să aibă un caracter strict nominal, virtual, iar nu unul cert.

În consecinţă, inexistenţa unor acţiuni cu caracter abuziv desfăşurate de inculpat şi a unui prejudiciu cauzat prin  acestea nu pot constitui premisa obţinerii unui avantaj patrimonial în mod fraudulos de către martorul C.L., susţinerile din actul de sesizare a instanţei privind întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 248 – 248¹ Cod procedură penală nefiind fondate.

În raport de aceste aspecte, reţinând că acţiunile întreprinse de inculpatul A.C. privind modalitatea de achiziţionare de către Municipiul Baia Mare a imobilului situat pe strada Horea nr. 46 A, nu au avut un caracter abuziv, respectiv nu i se poate imputa neîndeplinirea, îndeplinirea în mod defectuos a unei atribuţii de serviciu sau producerea unui prejudiciu bugetului unităţii administrativ-teritoriale, instanţa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 248 – 248¹ Cod penal, constatând că fapta nu există.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a luat  act că partea vătămată Municipiul Baia Mare nu s-a constituit parte civilă în cauză.

De asemenea, judecătoria a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, prin Ordonanţa nr. 203/P/2006 din data de 01.08.2007 a Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi va respinge ca nefondată, cererea de confiscare a sumei de 394.500 Euro.

Prima instanţă a avut în vedere, în raport de dispoziţia art. 163 Cod procedură penală, că în prezenta cauză din probele administrate nu a rezultat săvârşirea unei infracţiuni de către inculpat şi nici producerea unui prejudiciu prin faptele acestuia, astfel încât menţinerea măsurilor asiguratorii nu se impune, iar confiscarea specială a sumei menţionate este lipsită de fundament.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului Anghel Cristian pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 Cod penal şi art. 248¹ Cod penal, la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege, iar în temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea de la inculpat a sumei de 544.500 euro.

În motivarea apelului, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea instanţei de fond considerând că aceasta nu a  realizat o corectă apreciere a probelor administrate.

În primul rând, hotărârea a fost criticată întrucât Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj a apreciat că în cauză a fost probat prin declaraţia martorilor audiaţi (R.I., M.I.) inculpatul a refuzat într-o manieră categorică şi neechivocă achiziţionarea imobilului de la S.C. Cuprom S.A. Baia Mare.

De asemenea, hotărârea Judecătoriei Baia Mare a fost criticată pentru faptul că instanţa de fond a omis să analizeze un alt aspect extrem de important în verificarea acuzaţiilor aduse inculpatului şi anume, provenienţa banilor prin care C.L. a achitat preţul imobilului.

În continuare, în motivarea apelului s-a arătat că întrucât numitul C.L. a obţinut banii din împrumuturi de la persoane fizice stabilind termene de restituire foarte mici, acesta „avea cunoştinţă dintr-o sursă sigură cum era Primăria Baia Mare că, în termen de o lună, va vinde un bloc întreg în stare dezastruoasă, astfel încât să poată restitui împrumuturile”.

De asemenea, în susţinerea apelului declarat, s-a precizat că probele demonstrează pe de altă parte că, în ciuda faptului că primarul A.C. a refuzat în mod constant să achiziţioneze blocul la un preţ mic, iar la scurt timp după ce C.L. a devenit proprietar „inculpatul a cumpărat la un preţ de peste trei ori mai mare acelaşi bun a cărui achiziţionare o refuzase”, în această manieră apreciindu-se că s-a ajuns la situaţia în care Primăria Baia Mare a cumpărat în condiţii net defavorabile blocul de pe str. Horea, nr. 46 din Baia Mare.

Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că vinovăţia inculpatului A.C. este dovedită, probele administrate relevând faptul că în calitate de primar al Municipiului Baia Mare, în perioada 2004-iulie 2006 a refuzat să demareze procedurile legale pentru a cumpăra un imobil la preţul de 150.000 euro, după care, a determinat prin proiectele de hotărâri ale consiliului local promovate, achiziţionarea imobilului la preţul de 544.500 euro, păgubind astfel bugetul unităţii adminsitrativ-teritoriale cu suma de 394.500 euro, corespunzătoare avantajului patrimonial obţinut de altul, respectiv C.L.. Urmare acestei conduite, în loc să cumpere blocul cu 150.000 euro, inculpatul l-a cumpărat cu 544.500 euro, diferenţa reprezentând prejudiciul cauzat.

Procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în baza probelor administrate o stare de fapt corectă în raport de care a apreciat că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpatului A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248¹ Cod penal, întrucât o asemenea faptă nu există.

Fără a relua motivele expuse pe larg de către Judecătoria Baia Mare, în considerentele sentinţei atacate şi care au stat la baza pronunţării soluţiei de achitare, tribunalul reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie –Secţia de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiuni de corupţie, inculpatul A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 – 248¹ din Codul penal, reţinându-se că în calitate de primar al Municipiului Baia Mare, în perioada 2004 – iulie 2006 a refuzat să demareze procedurile legale pentru a cumpăra un imobil la preţul de 150.000 euro, după care, cu încălcarea legii a determinat prin proiectele de hotărâri ale Consiliului Local promovate, achiziţionarea imobilului la preţul de 544.500 euro, păgubind astfel bugetul unităţii administrativ-teritoriale cu suma de 394.500 euro, corespunzătoare avantajului patrimonial obţinut de numitul C.L..

Tribunalul analizează acuzaţia adusă inculpatului pornind în primul rând de la definiţia dată de legiuitor infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Astfel, potrivit art. 248 din Codul penal, abuzul în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Aşadar, din analiza textului rezultă că subiectul activ nemijlocit al infracţiunii este calificat, respectiv trebuie să aibă calitatea de funcţionar public, din această perspectivă privind cauza dedusă judecăţii condiţia este îndeplinită.

Tot din definiţia legală a infracţiunii se poate observa că elementul material constă dintr-o inacţiune sau o acţiune, respectiv neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea actului în mod defectuos.

Termenul de „act” este înţeles în sensul de operaţie care trebuie efectuată de un funcţionar conform atribuţiilor sale de serviciu, actul respectiv căzând în sarcina funcţionarului potrivit normelor care reglementează activitatea acestuia.

În raport de precizările de mai sus, susţinerile acuzării atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, în sensul că inculpatul A.C., în calitatea sa de primar „a omis în mod repetat exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nepromovând proiect de HCL pentru cumpărarea imobilului” situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46A pentru ca ulterior prin „încălcarea atribuţiilor specifice primarului prin promovarea HCL 293/2006 şi semnarea contractului în locul SPAPLU şi Direcţiei Economice”, nu sunt fondate, mai mult chiar nici nu îşi găsesc suport legal.

Potrivit legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, primarul reprezintă autoritatea executivă, unipersonală, reprezentativă şi eligibilă, pe când consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă şi colegială a administraţiei publice locale, competenţa organelor administraţiei publice locale fiind stabilită de Constituţie şi legile în vigoare, fiind stabilite totodată şi prerogativele legale, aptitudinile legale sau drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru realizarea unei activităţi determinate.

Astfel, tribunalul reţine că în raport de dispoziţiile art. 63 – 66 din Legea nr. 215/2001, inculpatul A.C., în calitatea sa de primar al Municipiului Baia Mare, nu avea printre atribuţii obligaţia a iniţia proceduri în sensul cumpărării unui bun, mai mult chiar această competenţă fiind prevăzută în mod expres în sarcina consiliilor locale.

Potrivit art. 123 din Legea nr. 215/2001, „consiliile locale şi consiliile judeţene… hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judeţean în condiţiile legii”.

Or, în raport de dispoziţiile enunţate, „actul”, respectiv achiziţionarea imobilului nu intră în atribuţiile primarului, ci ale consiliului local, situaţie în care susţinerile Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu au suport legal în ceea ce priveşte prima acţiune imputată inculpatului, respectiv refuzul acestuia de a demara procedurile legale pentru achiziţionarea imobilului.

Aşa cum am arătat, competenţa decizională exclusivă în ceea ce priveşte achiziţionarea de imobile în numele unităţii administrativ – teritoriale revine Consiliului Local.

Din probele administrate în dosar a reieşit faptul că inculpatul şi-a însuşit decizia de a propune Consiliului Local cumpărarea imobilului situat pe str. Horea nr. 46 A, în contextul în care au avut loc proteste sociale grave ale locatarilor.

Fără a face o analiză a deficienţelor şi neregularităţilor de ordin juridic, în ceea ce priveşte procedura de achiziţionare a imobilului, tribunalul apreciază că în cauză Direcţia Naţională Anticorupţie nu a reuşit să facă dovada prin probele administrate, că în cauză a existat o înţelegere frauduloasă între inculpatul A.C. şi numitul C.L. care să vizeze vânzarea-cumpărarea blocului din str. Horea nr. 46 A şi prin aceasta să fi cauzat o pagubă patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale.

În consecinţă, tribunalul apreciază că atât susţinerile din rechizitoriu, cât şi din motivele de apel formulate, Direcţia Naţională Anticorupţie a rămas la stadiul de supoziţii fără a fi dovedite, astfel încât prezumţia absolută a nevinovăţiei inculpatului nu a fost înlăturată.

În aceeaşi ordine de idei, tribunalul nu a împărtăşit  nici critica adusă hotărârii instanţei de fond, în sensul că aceasta „ar fi omis să analizeze un alt aspect extrem de important în verificarea acuzaţiilor aduse inculpatului  şi anume, provenienţa banilor prin care C.L. a achitat preţul imobilului”.

Apreciem că în cauză, întrucât organul de urmărire penală nu a făcut dovada prin probe a existenţei unei legături frauduloase între inculpatul A.C. şi numitul C.L., verificarea provenienţei banilor necesari pentru achiziţia imobilului respectiv de către martorul C.L., excede oricum obiectului infracţiunii deduse judecăţii, ori potrivit art. 317 Cod procedură penală judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea.

În ceea ce priveşte producerea unui prejudiciu bugetului unităţii administrativ – teritoriale în cuantum de 394.500 euro după cum se susţine prin rechizitoriu datorită refuzului constant al inculpatului de a achiziţiona blocul la un preţ mic, iar la scurt timp după ce C.L. a devenit proprietar, „inculpatul a cumpărat la un preţ de peste trei ori mai mare acelaşi bun a cărui achiziţionare o refuzase, tribunalul reţine următoarele:

În ceea ce priveşte urmarea imediată din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie subliniat faptul că aceasta este explicit prevăzută de lege şi se poate caracteriza prin două rezultate alternative, respectiv cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat, ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Trebuie remarcat că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice există numai atunci când paguba este efectivă şi concretă.

Or, în cauză aşa cum se poate observa, procurorul se raportează la un prejudiciu eventual şi nicidecum un prejudiciu cert şi efectiv.

Astfel, prejudiciul eventual fiind lipsit de certitudine nu poate avea semnificaţia necesară pentru a duce la calificarea faptei ca infracţiune.

Tribunalul nu îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de Direcţia Naţională Anticorupţie, în sensul că prejudiciul ar consta în diferenţa dintre suma de achiziţie a imobilului situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46 A, de către numitul C.L. şi preţul cu care acesta a revândut ulterior acelaşi imobil Municipiului Baia Mare.

O astfel de interpretare ar ignora principiul libertăţii contractuale cu tot ce implică acesta, inclusiv negocierea şi stabilirea preţului.

Raţionamentul Direcţiei Naţionale Anticorupţie are în vedere un fapt eventual, nimic neputând garanta că şi în eventualitatea în care Consiliul Local ar fi apreciat asupra oportunităţii achiziţiei direct de la proprietarul iniţial S.C CUPROM S.A. (în situaţia în care există o ofertă de vânzare adresată Consiliului Local Baia Mare) clauzele contractuale, inclusiv preţul erau identice cu cele stabilite în contractul încheiat între S.C. CUPROM S.A. şi numitul C.L..

Trebuie însă analizat inclusiv acest aspect, având în vedere un alt element esenţial şi anume că, nici o atribuţie de serviciu a primarului nu prevedea o competenţă decizională a acestuia în ceea ce priveşte achiziţia de bunuri, această competenţă revenind exclusiv consiliului local.

Eventualele neregularităţi apărute în procesul de achiziţie a imobilului situat în Baia Mare, str. Horea, nr. 46A, nu pot fi analizate de către instanţa penală în cadrul prezentului proces penal, excedând fapte deduse judecăţii.

Pentru toate considerentele de mai sus, tribunalul urmează a respinge apelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca fiind nefondat, menţinându-se hotărârea atacată, aceasta fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen., art. 378 C. pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 1598 din 16 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

În temeiul art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi 25.06.2009.

Preşedinte,                   Judecător,                              Grefier,

Alb Codruţa                 Benciu Ligia                            Sălăjanu Cecilia

În C.O., semnează

Preşedintele completului

red. C.A./T. red. C.S.

30 iulie 2009/ex.2

Judecător la fond: Rus Andrei Claudiu

Articole conexe

• Scrisoarea Alinei Ghica adresata Senatului ref. validare membru CSM, Bogdan Gabor
• Ambasadorul Norvegiei despre DNA
• INFO-DNA, 7 februarie 2012
• DNA. Judecator trimis in judecata