Alina Matei: Ati participat marti, 23 martie 2010, la conferinta “Aspecte recente ale cazuisticii Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia dreptului la un proces echitabil”, organizata de CSM si MAE la Bucuresti. Care au fost impresiile? Cu ce amintiri profesionale plecati?
Vladimir Grosu: Vin la Chişinau cu impresii placute, chiar să fiu sincer, mai pozitive decât mă aştepatam la început. De la numirea mea in funcţia de Agent Guvernamental al Republicii Moldova nu am avut ocazia sa am un contact cu vreun magistrat fie alt practician iniţiat in materia Convenţiei şi jurisprudenţei Curţii Europene din România cu care să fi avut un schimb de păreri la acest subiect. Singurul contact era – Agentul Guvernamental al României, Dl. Horatiu Radu, cu care discutam la Strasbourg, în timpul reuniunilor comitetelor din care facem ambii parte, problemele întîlnite pe diverse dosare. Astfel, Conferinţa dată a fost o ocazie pentru mine de a vedea şi, mai ales, a simţi care este interesul şi cum este percepută în România de magistraţi, diverşi practicieni în domeniul dreptului şi în special de societatea civilă, situaţia în care numărul cererilor comunicate şi hotărîrilor contra României în care se constată violarea unui drept este unul care nu poate fi neglijat.
La capitolul amintiri de ordin profesional constat că România şi Republica Moldova se confruntă cu aceleaşi probleme. De altfel, chestiunile abordate în cadrul conferinţei – respectarea termenului rezonabil la examinarea cauzelor şi executarea hotărîrilor judecătoreşti, sunt subiecte cît se poate de actuale şi în Republica Moldova. În particular, Curtea Europeană la 28.07.2009 a pronunţat şi o hotărîre pilot (cauza Olaru şi alţii versus Moldova) în privinţa Republicii Moldova în materia ne/executării hotărîrilor judecătoreşti, hotărîre care acum urmează să şi o executăm.
Alina Matei: Sunteti de 6 ani Agentul Guvernamental al Republicii Moldova la CEDO? Ce imbunatatiri a inregistrat Republica Moldova in aceasta perioada?
Vladimir Grosu: La drept vorbind, reprezint Guvernul Republicii Moldova la CEDO de circa 4 ani. Dar au fost anii în care s-au înregistrat creşteri de indici la toate capitolele : începând cu 2006 cu trecerea fiecărui an numărul de cereri comunicate Guvernului practic se dubla faţă de anul precedent, a crescut respectiv şi numărul hotărârilor împotriva Republicii Moldova în care Curtea constata cel puţin o încălcare, dar şi numărul reglementărilor amiabile, a deciziilor cu privire la admisibilitate şi scoatere de pe rol. Astfel că, de la ratificarea Convenţiei Europene de Moldova (1997) şi până acum avem circa 160 de hotărîri în care Curtea a constatat cel puţin o încălcare, dar şi peste 110 de decizii de scoatere de pe rol şi circa 25 de decizii prin care cererile au fost declarate inadmisibile urmare a comunicării acestora Guvernului şi prezentării observaţiilor de acesta.
Toate aceste cereri comunicate Guvernului, hotărîri şi decizii pronunţate de Curte nu au putut să nu lase vreo urmă. Au fost modificate practici administrative şi judecătoreşti la nivel naţional, adoptată legislaţie nouă şi amendată cea care contravinea Convenţiei Europene. Deci, au evoluat lucrurile în diverse domenii : respectarea confidenţialităţii corespondenţei deţinuţilor (modificarea legii urmare a cauzei Meriacri), obligativitatea prelungirii mandatului de arest după transmiterea dosarului în instanţă de judecată (lucru ce lipsea în lege până la hotărîrea pe cauza Boicenco din 2006), posibilitatea de a fi scutit de la plata taxei de stat în recurs la Curtea Supremă de Justiţie (lucru expres interzis prin lege până la hotărârea Curţii pe cauza Clionov) etc.
Alina Matei: Republica Moldova ocupa locul 8, potrivit statisticii CEDO intr-un top al cererilor depuse la Curtea Europeana in 2009. Credeti ca in acest an, numarul cererilor vor scadea, astfel ca la sfarsitul anului Republica Moldova sa ocupe un loc mai bun?
Vladimir Grosu: Cu regret, în anul 2008 eram în topul celor 12 ţări cu cele mai multe cereri depuse la Curte, iar în 2009 ne-am « ridicat » pe locul 8. Este o evoluţie în sens invers care sigur că nu mă bucură. Însă, la moment sunt anumite premise care mă fac să fiu sigur că în 2010 lucrurile ar trebui să se amelioreze cât de cât. Sper ca în acest an Moldova să-şi îmbunătăţească « performanţa » din anii trecuţi.
Alina Matei: Care cea mai mare suma la care a fost condamnata Republica Moldova de Curtea Europeana si in ce an?
Vladimir Grosu: Au fost două lovituri puternice în cauzele Dacia v. Moldova şi Unistar Ventures v. Moldova. În cauza Dacia v. Moldova (hotărârea pe satisfacţie echitabilă din 24 februarie 2009) Guvernul a fost obligat să restituie hotelul companiei reclamante fie să achite o sumă de circa 7,2 milioane Euro. Guvernul a ales prima variantă de executare a hotărârii. În cauza Unistar Ventures v. Moldova (hotărârea din 9 decembrie 2008) Guvernul a fost obligat să plătească o sumă de circa 6,7 milioane Euro pentru încălcarea dreptului la protecţia proprietăţii şi dreptul la un proces echitabil.
Alina Matei: Care sunt drepturile incalcate cel mai des constatate de CEDO? Horatiu Radu, Agentul Guvernamental al Romaniei, declara ca CEDO nu garanteaza dreptul la fericire. Cum credeti ca ar trebui convinsi justitiabilii de aceasta realitate?
Vladimir Grosu: Cel mai des sunt încălcate dreptul la protecţia proprietăţii şi dreptul la un proces echitabil, ultimul în special sub aspectul neexecutării fie executării tardive a hotărârilor judecătoreşti. Una din cauzele acestor violări a fost şi asumarea în anii 90 de către autorităţile de pe atunci a unor obligaţi şi garantarea unor drepturi care ulterior s-au dovedit a fi fără acoperire fie posibilitate de onorare, lucru constatat în numeroase hotărâri ale Curţii, în particular în cauza pilot Olaru şi alţii versus Moldova în care instanţa de la Strasbourg a constatat o problemă sistemică. În rest, în linii generale situaţia în Moldova nu diferă mult de cea din România, în hotărârile Curţii fiind menţionată o paletă destul de largă a drepturilor garantate de Convenţie.
În ceea ce priveşte dreptul la fericire – nici nu voi încreca să-l contrazic pe Dl. Horatiu Radu. Cei 4-5 ani de judecată şi speranţă la CEDO – dar anume atâta în mediu durează o cauză până la adoptarea hotărârii, nu poate aduce satisfacţie. Şi ţinând cont de faptul, că în majoritatea cazurilor Hotărârea Curţii Europene nu este ceea la ce se aşteapă reclamanţii – facem concluzii… dar cred că justiţiabilii vor înţelege aceasta după ce Statele noastre se vor ralia mai mult la standardele minime în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului.
Alina Matei: Va multumesc.
Vladimir Grosu: Si eu va multumesc.
PDF 
