In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 123 E/5 din 12 mai 2010 a fost publicata pozitia în primă lectură (UE) nr. 8/2010 a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European si a Consiliului privind aplicarea principiului egalitătii de tratament între bărbatii si femeile care desfăsoară o activitate independentă si de abrogare a Directivei 86/613/CEE.
Prin directiva ce se doreste a fi adoptata se urmareste prevenirea discriminarii bazată pe criterii sex. Dispozitiile actului normativ ar trebui să se aplice atât discriminării directe, cât celei indirecte. Hărtuirea si hărtuirea sexuală ar trebui considerate de asemenea forme de discriminare si, prin urmare, interzise.
Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să beneficieze de mijloace adecvate de protectie juridică. Pentru a asigura o protectie mai eficace, asociatiile, organizatiile si alte entităti juridice ar trebui să fie abilitate să initieze o procedură, conform modalitătilor stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură nationale privind reprezentarea si apărarea în instantă.
Prezenta directivă stabileste cerinte minime, astfel incat statelor membre li se ofera posibilitatea adoptării sau a mentinerii unor dispozitii mai favorabile.
1. Obiectul. Potrivit art.1, prezenta directivă prevede cadrul de punere în aplicare în statele membre a principiului egalitătii de tratament între bărbatii si femeile care desfăsoară activităti independente sau care contribuie la exercitarea acestor activităti, cu privire la acele aspecte nereglementate de Directivele 2006/54/CE si 79/7/CEE.
Punerea în aplicare a principiului egalitătii de tratament între bărbati si femei în ceea ce priveste accesul la bunuri si servicii si furnizarea de bunuri si servicii rămâne în continuare reglementată de Directiva 2004/113/CE.
2. Domeniul de aplicare. In conformitate cu art. 2, pct. (a) si (b), acul normativ in discutie reglementeaza lucrătorii independenti, anume toate persoanele care exercită o activitate lucrativă pe cont propriu, în conditiile prevăzute de dreptul intern cat si sotiile/sotii lucrătorilor independenti sau, atunci când si în măsura în care sunt recunoscusi de dreptul intern, partenerii de viată ai lucrătorilor independenti care nu sunt salariati sau asociati la întreprindere, în cazul în care acestia, în conditiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obisnuit la activitatea lucrătorului independent si îndeplinesc fie aceleasi sarcini, fie sarcini complementare.
În sensul directivei, prin „discriminare directa” se intelege situatia în care o persoană este tratată mai putin favorabil din motive legate de sex în comparatie cu o altă persoană care este, a fost sau ar fi într-o situatie comparabilă; „discriminarea indirectă” reprezinta situatia în care o dispozitie, un criteriu sau o practică aparent neutră ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex, în raport cu persoane de celălalt sex, cu exceptia cazului în care această dispozitie, acest criteriu sau această practică este justificată în mod obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele pentru a atinge acest scop sunt corespunzătoare si necesare; „hărtuirea” consta in acea situatie în care se manifestă un comportament indezirabil legat de sexul unei persoane, având ca scop sau ca efect lezarea demnitătii persoanei respective si crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator; „hărtuirea sexuală” este definita ca fiind situatia în care se manifestă un comportament indezirabil cu conotatie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca scop sau ca efect lezarea demnitătii unei persoane si, în special, crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
Din art. 4, alin. (1) retinem ca principiul egalitătii de tratament înseamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare pe motive de sex în sectorul public sau privat, în mod direct sau indirect, de exemplu cu privire la constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi sau începerea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă.
La alin. (2) si alin. (3) al aceluiasi articol se mentioneaza ca in domeniile reglementate de alineatul (1), hărtuirea si hărtuirea sexuală sunt considerate a fi discriminare pe motive de sex si, prin urmare, sunt interzise.
Respingerea unui astfel de comportament de către o persoană sau supunerea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afecteze acea persoană.
Mai mult decat atat o instigare la discriminare împotriva persoanelor pe considerente legate de sex este catalogata ca fiind de asemenea o forma de discriminare.
3. Apararea drepturilor. In considerarea si aplicarea art.9 din directiva propusa, statele membre se asigură că există proceduri judiciare sau administrative, inclusiv, în cazul în care statele membre consideră adecvat, proceduri de conciliere, pentru punerea în aplicare a obligatiilor prevăzute de prezenta directivă, pentru toate persoanele care consideră că au suferit pierderi sau prejudicii drept consecintă a neaplicării principiului egalitătii de tratament acestora, chiar si după încetarea relatiilor în cadrul cărora se sustine că a apărut discriminarea.
De asemenea statele membre se asigură că asociatiile, organizatiile sau alte entităti juridice, care în conformitate cu criteriile stabilite de legislatia lor natională au interesul legitim de a veghea la respectarea dispozitiilor prezentei directive, pot angaja, în numele sau în sprijinul reclamantului, cu aprobarea acestuia, orice procedură judiciară si/sau administrativă prevăzută pentru a determina respectarea obligatiilor rezultând din prezenta directivă.
Cu toate acestea, dispozitiile art.9 evocate nu aduc atingere nomelor interne privind termenele de introducere a actiunilor în justitie în ceea ce priveste principiul egalitătii de tratament.
Din lecturarea atenta a dispozitiilor art.14 retinem ca statele membre pot adopta sau mentine dispozitii mai favorabile pentru protectia principiului egalitătii de tratament între femei si bărbati decât cele prevăzute de prezenta directivă.
Punerea în aplicare a prezentului act normativ nu poate în niciun caz să constituie un motiv de reducere a nivelului de protectie împotriva discriminării deja prevăzut de statele membre în domeniile reglementate de prezenta directivă.
4. Indemnizatie si despagubire. In conformitate cu art.10, statele membre adoptă, în ordinea lor juridică internă, măsurile necesare pentru a asigura o indemnizatie sau o despăgubire reală si efectivă, în conditiile stabilite de statele membre, pentru prejudiciul suferit de o persoană în urma unei discriminări pe considerente legate de sex, indemnizatie sau despăgubire care să aibă caracter disuasiv si proportional în raport cu dauna suferită. Această indemnizatie sau despăgubire nu poate fi limitată prin stabilirea unei limite superioare prealabile.
De altfel, pentru promovarea egalitatii de tratament, statele membre desemnează unul sau mai multe organisme de promovare, analiză, monitorizare si sustinere a egalitătii de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe considerente de sex si prevăd dispozitiile necesare. Potrivit art. 11 din directiva, asemenea organisme pot face parte din agentiile însărcinate la nivel national cu apărarea drepturilor omului, cu garantarea drepturilor persoanelor sau cu aplicarea principiului egalitătii de tratament.
Andrei PAP
PDF 
Daca exista Lg. 202/2002 parca privind egalitatea de sanse intre femei si barbati ar trebui sa fie si o Lg 202 egalitatea de sanse intre barbati si femei. pac pac ma intelegi?