Stabilirea de catre legiuitor, prin dispozitiile alin. 10 al art. 2781 C. pr. pen., a regulii potrivit careia sunt susceptibile de recurs numai hotararile instantei pronuntate potrivit alin. 8 lit. a) si b) al articolului mentionat, iar nu si hotararile pronuntate in temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiasi articol, genereaza atat in doctrina cat si in jurisprudenta opinii divergente concretizate in mod evident si intr-o practica judiciara neunitara.
Problema nu a fost lamurita nici dupa pronuntarea Curti Constitutionale prin Decizia nr. 423 din 25 mai 2006 [1]. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca aceasta este neintemeiata, stabilirea de catre legiuitor, prin dispozitiile alin. (10) al art. 2781 C. pr. pen., a regulii potrivit careia sunt susceptibile de recurs numai hotararile instantei pronuntate potrivit alin. (8) lit. a) si b) al art. 2781 C. pr. pen., iar nu si hotararea pronuntata in temeiul alin. (8) lit. c) al aceluiasi articol, nu este de natura sa aduca atingere dispozitiilor art. 21 si art. 129 din Constitutie. Aceasta intrucat, in situatia admiterii plangerii cu retinerea cauzei spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima instanta si caile de atac se aplica in mod corespunzator si, prin urmare, nu este restrans in niciun fel dreptul partii de a se adresa instantei, de a formula aparari si de a se prevala de toate garantiile ce caracterizeaza un proces echitabil. Mai mult, dupa pronuntarea unei hotarari de catre instanta de fond, care a retinut cauza pentru judecata in prima instanta, se pot exercita caile de atac prevazute de lege, partea avand posibilitatea sa isi exercite dreptul de acces liber la justitie.
In practica judiciara aceasta problema ridica insa numeroase discutii, existand in continuare solutii divergente.
Ne vom referi in continuare la reperele esentiale ale unei hotarari judecatoresti, pe care o consideram relevanta pentru subiectul in discutie.
Astfel, prin sentinta penala nr. 2171 din 19 decembrie 2007 (nepublicata) Judecatoria Baia Mare a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. pr. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., achitarea inculpatilor S.N. si M.C.C. sub aspectul comiterii infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta si pedepsita de art. 248 C. pen., si fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta si pedepsita de art. 290 C. pen., ambele infractiuni cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen. In baza art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen., a aplicat fiecaruia dintre inculpati cate o amenda cu caracter administrativ de 1000 RON. Prin aceeasi hotarare inculpatii au fost obligati in solidar la despagubiri civile catre partile civile, iar in temeiul art. 348 C. pr. pen., au fost desfiintate inscrisurile considerate falsificate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
- Prin ordonanta procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor S.N. si M.C.C. sub aspectul comiterii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 248 si art. 290 C. pen.
- Impotriva acestor solutii, A.N.L. a formulat plangere la Judecatoria Baia Mare, care prin incheierea din 17.01.2007, in baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pr. pen. a desfiintat ordonanta procurorului si a retinut cauza spre judecare privind pe inculpatii S.N. si M.C.C. sub aspectul comiterii infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 248 C. pen. si art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Sentinta a fost atacata cu apel atat de catre procuror, cat si de catre inculpati. In motivarea apelului parchetul a invederat faptul ca hotararea primei instante este nelegala si netemeinica intrucat instanta, retinand cauza spre judecare, nu a pus in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care s-a solicitat cercetarea inculpatilor prin actul de sesizare. Hotararea a fost de asemenea criticata si sub aspectul achitarii inculpatilor si aplicarii unor sanctiuni administrative.
In motivarea apelului inculpatii au solicitat, in principal, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, avand in vedere nerespectarea dispozitiilor privind sesizarea instantei, fiind incidente astfel dispozitiile art. 197 alin. (2) C. pr. pen.
Procedand la judecarea apelurilor, tribunalul a constatat ca acestea sunt fondate, pentru urmatoarele argumente:
- Instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 2781 alin. (9) C. pr. pen., raportat la art. 278 alin. (8) lit. c) C. pr. pen., unde se mentioneaza in mod expres ca, in situatia in care judecatorul admite plangerea, prin incheiere desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, in complet legal constituit, dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator.
- Potrivit art. 2781 alin. (9) C. pr. pen., in cazul prevazut in alin. 8 lit. c), actul de sesizare al instantei il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. (1) al articolului mentionat.
- In cauza, incalcandu-se dispozitiile aratate anterior si care privesc legala sesizare a instantei, Judecatoria Baia Mare, prin incheierea din 17.01.2007, s-a investit cu solutionarea cauzei privind cercetarea inculpatilor S.N. si M.C.C. pentru infractiunile prevazute de art. 248 si art. 290 C. pen., desi, conform art. 2781 alin. (9) C. pr. pen., actul de sesizare trebuia sa-l constituie plangerea formulata de A.N.L. Bucuresti care se refera la alte infractiuni, respectiv cele prevazute de art. 215 C. pen., art. 289, art. 291 C. pen., in raport de care instanta trebuia sa se pronunte pe fondul cauzei, in situatia in care a retinut cauza spre judecare.
- Motivarea primei instante in sensul ca ”desi prin plangere petenta a facut referire la savarsirea infractiunilor prevazute de art. 215, art. 289 si art. 291 C. pen., avand in vedere cadrul procesual determinat de art. 2781 C. pr. pen., instanta va retine ca obiect al judecatii savarsirea de catre inculpati a infractiunilor prevazute de art. 248 C. pen. si art. 290 C. pen., intrucat numai cu privire la aceste fapte au fost efectuate cercetari, urmand ca in cadrul cercetarii judecatoresti sa fie examinate chestiunile invocate de petenta”, nu poate fi acceptata, intrucat nu are suport legal, cu atat mai mult cu cat judecatoria, verificand ordonanta atacata a retinut ca procurorul a efectuat cercetari doar cu privire la anumite fapte sesizate de partea vatamata in plangere.
- Chiar prin plangerea introdusa la instanta, petenta A.N.L. Bucuresti a solicitat admiterea plangerii sale si retinerea cauzei spre judecare privind savarsirea infractiunilor prevazute de art. 215, art. 289 si art. 291 C. pen., aratand ca procurorul, prin ordonanta din 08.09.2006, dispusa in dosarul nr. 333/P/2005 al Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, nu a retinut si efectuat cercetari cu privire la aspectele sesizate de aceasta.
In concluzie, Tribunalul, apreciind ca judecarea cauzei s-a desfasurat la Judecatoria Baia Mare cu incalcarea dispozitiilor vizand sesizarea instantei, ceea ce atrage nulitatea absoluta a intregii proceduri desfasurate in fata instantei de fond, a admis apelurile declarate, desfiintand in intregime sentinta atacata, impreuna cu incheierea pronuntata la termenul din 17.01.2007, si a trimis cauza spre rejudecare Judecatoriei Baia Mare, prima instanta urmand sa procedeze la rejudecarea cauzei avand ca obiect plangerea formulata de petenta A.N.L. impotriva ordonantei nr. 333/P/2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures, intrucat in cauza au fost desfiintate toate actele efectuate de instanta de fond, ca urmare a constatarii nulitatii absolute, pornind de la incheierea pronuntata la termenul din 17.01.2007, cu ignorarea dispozitiilor privitoare la legala sesizare a instantei.
Apreciem ca in sprijinul hotararii instantei de apel vin argumentele ce vor fi expuse in continuare.
Din moment ce legea nu prevede posibilitatea atacarii separate a incheierii prin care instanta de fond admite plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si retine cauza spre judecare, conform dispozitiilor articolului 2781 alin. (8) lit. c) C. pr. pen., controlul jurisdictional al unei asemenea hotarari se va realiza in cadrul oferit de dispozitiile articolului 3851 alin. (2) C. pr. pen.
Astfel, potrivit textului legal mentionat, incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit, legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Particularitatea insa in ceea ce priveste controlul jurisdictional al acestor incheieri este data de caracterul interlocutoriu al hotararii. Tocmai datorita acestui aspect apreciem ca s-ar fi impus ca legiuitorul sa prevada posibilitatea atacarii separate a incheierii pronuntate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pr. pen. Lipsa unor astfel de dispozitii legale conduce la amanarea verificarii legalitatii si temeiniciei hotararii respective si implicit la o prelungire a duratei procedurilor judiciare in situatia in care acele hotarari sunt considerate ulterior de catre instantele de control ca fiind nelegale sau netemeinice.
Avand in vedere caracterul inedit al acestei hotarari prevazuta de textul de lege mentionat, in doctrina, dar si in practica, au fost exprimate opinii in sensul ca in asemenea cazuri, incheierea de retinere a cauzei spre judecare, in urma admiterii plangerii indreptate impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului, devine astfel actul de sesizare a instantei si de punere in miscare a actiunii penale, operand si o modificare asupra functiilor procesuale de urmarire penala si de judecata.
Nu ne insusim acest punct de vedere, care este criticabil pentru mai multe considerente.
Astfel, in primul rand, acesta contravine prevederii exprese a textului alin. (9) al art. 2781 C. pr. pen., unde se arata ca in cazul prevazut in alin. (8) lit. c) C. pr. pen., actul de sesizare a instantei il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. (1). Asadar, plangerea initiala formulata de partea vatamata si adresata organului de urmarire penala devine act de sesizare a instantei in situatia in care judecatorul apreciaza ca probele existente la dosar sunt suficiente, iar prin incheiere, admitand plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si retine cauza spre judecare.
Asa cum doctrina [2] s-a exprimat in mod constant, partea vatamata devine titular unic al actului de sesizare a instantei cu judecarea actiunii penale, preluand locul Ministerului Public, in consecinta instanta, admitand plangerea prin incheiere, nu poate retine cauza spre judecare pentru alte fapte si alte persoane decat cele indicate de partea vatamata in plangere.
De altfel, in reglementarea corelativa de la litera b) din acelasi alin. (8) al art. 2781 C. pr. pen. s-a prevazut solutia alternativa in cadrul careia judecatorul ”admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului, in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz”, precizandu-se obligativitatea aratarii motivelor ce au determinat trimiterea cauzei procurorului, precum si de a fi indicate faptele si imprejurarile ce trebuie constatate si prin care anume mijloace de proba, ceea ce inseamna ca, intr-o atare viziune, neefectuarea urmaririi penale ori caracterul ei incomplet impune trimiterea dosarului la procuror.
Rezulta deci ca legiuitorul a reglementat posibilitatea ca, reapreciind elementele stranse in cadrul actelor premergatoare de catre organul de urmarire penala, instanta, cu ocazia solutionarii plangerii pe taramul art. 2781 C. pr. pen., sa ajunga la concluzia ca acestea contin suficiente date care sa justifice inceperea urmaririi penale, fara sa ii confere si atributul de a o incepe ea insasi, obligand-o sa trimita cauza procurorului competent sa se pronunte cu privire la un asemenea act procesual specific indatoririlor sale.
Asa fiind, rezolvarea data de legiuitor in cadrul prevederii de la lit. c) din alin. (8) al art. 2781 C. pr. pen. nu poate contraveni celei de la lit. b) din acelasi articol. Numai in masura in care suficienta probelor este de necontestat, ceea ce presupune si administrarea lor in cadrul legal corespunzator fiecarei faze procesuale, s-ar putea retine cauza spre judecare ca urmare a admiterii plangerii in temeiul art. 2781 pct. (8) lit. c) C. pr. pen., aplicabil doar in cazul cand urmarirea penala a fost efectuata pentru fapta sesizata. Instanta nu poate retine cauza spre judecare pentru alte fapte decat cele reclamate de partea vatamata, aceasta impunandu-se de altfel si prin prisma dispozitiilor art. 317 C. pr. pen.
Potrivit art. 317 C. pr. pen., judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea. Dupa cum rezulta din generalitatea formularii, art. 317 C. pr. pen. reglementeaza obiectul judecatii primei instante indiferent de modul in care s-a realizat sesizarea acesteia. Trebuie remarcat ca dispozitiile art. 317 C. pr. pen. urmaresc asigurarea unei concordante de continut si limite intre actiunea penala pusa in miscare intr-o anumita cauza, actul de sesizare a instantei si efectele sesizarii asupra judecatii ei.
Jurisprudenta si doctrina au considerat in mod unanim [3] ca incalcarea dispozitiilor art. 317 C. pr. pen. atrage nulitatea absoluta a judecatii si a hotararii pronuntate pentru faptele si persoanele in privinta carora instanta nu a fost legal sesizata. Aceasta solutie are in vedere faptul ca dispozitiile relative la efectele sesizarii nelegale a instantei de judecata se situeaza sub protectia prevederilor art. 197 alin. (2) si (3) C. pr. pen., iar in cazul depasirii limitelor sesizarii, instanta de judecata, autosesizandu-se cu judecarea unor fapte sau persoane, prin nerespectarea dispozitiilor legale relative la sesizare, provoaca o incalcare a legii procesuale care nu poate fi inlaturata in nici un mod [4]. Consecinta desfiintarii ca nelegala a incheierii pronuntata de instanta de judecata in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pr. pen. determina in mod implicit ca rejudecarea cauzei sa vizeze cadrul procesual initial, respectiv plangerea impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului.
Apreciem ca problema supusa dezbaterii ar trebui sa faca obiectul unei interventii legislative prin care sa se prevada expres posibilitatea atacarii separate cu recurs a incheierii pronuntate in cadrul reglementat de dispozitiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pr. pen., tocmai in vederea scurtarii procedurilor judiciare in situatia in care incheierea de retinere a cauzei spre judecare este data cu incalcarea dispozitiilor legale care ar atrage nulitatea absoluta.
[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006
[2] Gh. Mateut, Tratat de procedura penala , Partea generala, vol. I, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 539
[3] N. Giurgiu, Cauzele de nulitate în procesul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1974, p. 219
[4] N. Giurgiu, op. cit., p. 208
jud. Codruta Violeta ALB
Tribunalul Maramures
PDF 
