Partea «tehnica» a Strategiei de dezvoltare a justitiei ca serviciu public 2010 – 2014
Strategia îşi propune 9 obiective sau direcţii de acţiune, acestea gândite în ideea realizarii unui «act de justitie corect, transparent, desfasurat in termen rezonabil, la un cost accesibil cetatenilor».
In fapt, unele din obiectivele asumate sunt mai mult proiecte de intentii, altele, dimpotriva, sunt detaliate prin circumscrierea intr-un aproximativ detaliu a realizarii obiectivelor, iar cu privire la alte obiective, sunt lasate pe dinafara posibile solutii de realizare a acestora (spre exemplu, finantarea corespunzatoare a justitiei, ca obiectiv nu-si propune realizarea trecerii bugetului justitiei de la puterea executiva la puterea judecatoreasca, desi a fost un obiectiv asumat prin lege organica inca din anul 2005, iar protestul din 2009 al puterii judecatoresti a fost strict legat de realizarea acestui obiectiv strategic).
Cu alte cuvinte, exista o «inegalitate de tratament» a celor 9 obiective, care, insa, in urma analizarii de catre initiatorul acestui proces de politici publice a celor 360 de propuneri venite din partea autoritatilor judecatoresti, asociatiilor profesionale, societatii civile (conform comunicatului de presa al MJ din 14.05.2010), cele 9 obiective pot fi sistematizate in acord cu tendintele reale ale sistemului (cele pozitive, evident).
Aşadar, o scurta privire analitica a celor 9 obiective (sigur ca subiectivitatea, in ce ma priveste, are un cuvant de spus, asa ca din start imi asum aceasta subiectivitate) :
- Intrarea in vigoare a codurilor – obiectivul este vazut pe doua paliere :
a) primul palier, denumit cu o oarecare emfaza si mica reforma sau de accelerarea judecatilor si eliminarea urgenta a unor vulnerabilitati institutionale, desi e indicat de Strategie ca fiind al doilea, ar fi trebuit sa fie un avanpost, o avanpremiera, daca vreti, a intrarii efective in vigoare a celor 4 coduri (codurile civil, penal, de procedura civila si penala). Se doreste ca acest proiect de act normativ sa intre in vigoare pana la jumatatea anului 2010. Acum, este de vazut daca proiectul va intra prin ordonanta de urgenta – o astfel de modalitate, insa, de adoptare a micii reforme ar putea ridica probleme de constitutionalitate, in masura in care trebuie justificata urgenta. Or, cel putin prevederea recursului in interesul legii, care sa fie judecat de un complet specializat de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, implica modificarea unei legi organice, respectiv a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, si nu stiu, zau asa, daca de ani de zile se procedeaza la judecarea recursului in interesul legii de catre Sectiile Unite ale ICCJ, cum va putea fi demonstrata urgenta acum? In plus, se lucreaza la un proiect paralel, de anumiti experti, privind unificarea practicii la ICCJ – intrebarea este: MJ are sau a avut cunostinta de acest proiect? A corelat dispozitiile micii reforme cu acest proiect? Sau, acest din urma proiect, foloseste banii europeni, ca de obicei, degeaba (oricum, dupa gustul meu, acest din urma proiect, lucrat cu colegi judecatori de la ICCJ, e prea greoi, pare greu de pus in practica, nu este suplu, complica repartizarea aleatorie si specializarea judecatorilor, in loc sa simplifice si sa accelereze judecata)?
Sunt enumerate, practic, 5 mijloace prin care se crede ca se va asigura celeritatea si simplificarea solutionarii cauzelor (simplificarea procedurilor de citare, inclusiv in procesele cu mai multe parti; modificari de competenta si eliminarea unor cai de atac ordinare sau introducerea unor principii noi, cum este cel al oportunitatii actiunii penale si acordului de recunoastere a vinovatiei), unificarea practicii instantelor (printr-o procedura mai supla de judecare a recursului in interesul legii prin instituirea unui complet special), dar se doreste si descongestionarea ICCJ (desi nu se intelege de ce doar descongestionarea sectiei penale a ICCJ, in conditiile in care si celelalte sectii sunt foarte aglomerate – trebuiau gasite solutii, impreuna cu presedintii celorlalte sectii de la ICCJ, pentru a descongestiona si celelalte sectii).
Principala critica pe care as aduce-o acestei «subdirectii» este tocmai faptul ca nu rezulta cu claritate integrarea ei in directa numita «intrarea in vigoare a codurilor». Daca ar fi preluat sectiuni din noile coduri de procedura, ce inca se dezbat in comisiile speciale ale Parlamentului, as fi inteles «avanpremiera» ce se doreste cu mica reforma. Insa, daca nu se urmareste acest fir rosu, legatura cu noile coduri procedurale, va fi doar un experiment care nu ar putea sa faca altceva decat sa bulverseze de doua ori judecata in procesele pe rol, carora li se vor aplica dispozitiile micii reforme: prima data prin intrarea in vigoare a acestei mici reforme, in ideea ca se modifica competente de esenta in procedurile civila si, mai ales, penala, a doua oara, in masura in care noile coduri procedurale nu vor prelua prevederile micii reforme, ci vor avea cu totul alte solutii la chestiunile antamate de mica reforma, evident ca odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri procedurale din nou competentele vor suferi.
Asadar, cred ca este necesar ca atunci cand se va ajunge la adoptarea actului normativ al micii reforme, necesare de altfel in primul rand pentru unificarea practicii judiciare, dar si pentru accelerarea solutionarii cauzelor, acest act normativ sa fie de fapt avanpremiera/avanpostul noilor coduri procedurale, legatura dintre acestea sa fie una de natura a nu bulversa, ca in alte randuri, procesele aflate pe rol, dar si instantele si judecatorii, ca si justitiabilii, prin schimbarea succesiva a competentelor.
b) «subdirectia» de actiune principala a primului obiectiv propus de Strategie, este evident cel legat de intrarea in vigoare a noilor coduri.
Aici, sunt, practic, 3 etape prevazute, si anume i) finalizarea procesului de adoptare a codurilor, inclusiv a legii privind executarea pedepselor, ii) elaborarea legilor de punere in aplicare a codurilor si iii) realizarea studiilor de impact.
Daca finalizarea codurilor depinde, acum, exclusiv de vointa Parlamentului de a termina dezbaterile in comsii pentru cele doua coduri nefinalizate inca (codurile civil si penal au fost deja adoptate anul trecut), ramane problema spinoasa a celorlalte doua etape.
Strategia afirma ca este nevoie de sprijinul politic si financiar pentru implementarea codurilor. Cat se poate de adevarat si, probabil, planul de actiune va detalia costurile financiare si umane necesare pentru aceasta implementare.
In orice caz, Strategia pleaca de la premisa corecta ca legile de punere in aplicare a codurilor nu vor fi adoptate decat atunci cand sistemul insusi va fi pregatit.
Doar ca, prelungita criza economica, politica si sociala, complica punerea in aplicare a acestor coduri, desi, daca ar exista o vointa politica clara si puternica, care sa fie constienta de faptul ca prin tocmai punerea in aplicare a codurilor, sistemul de justitie, Romania pana la urma, nu are decat de beneficiat prin costurile, in timp, mai reduse ca urmare a unor proceduri mai suple, a unor norme substantiale ce tin cont de noile realitati, ca si de stabilitate a justitiei ca pilon al statului de drept. Sincer, ma indoiesc ca fortele politice inteleg acest moment si, de fapt, tot din exterior va veni impulsul, inclusiv de la Comisia Europeana prin MCV (motiv pentru care, personal, ma alatur fara echivoc acelor voci ce solicita continuarea MCV).
2. şi 3. In fapt, se trateaza in Strategie ca fiind doua directii de actiune distincte consolidarea institutionala a sistemului judiciar si perfectionarea legislatiei – cadru aplicabile in justitie, desi ultima directie este de fapt un mijloc de realizare a primei directii mentionate. Ca atare, prefer, pe scurt, sa le tratez impreuna, desi, evident, fiecare subdirectie pe care o aminteste Strategia merita atentie (probabil ca atunci cand se va discuta concret, pe Planul de actiune, fiecare tema in parte va fi tratata cu mare atentie).
Practic, se doreste o regandire profunda administrativa, de competente procedurale, de comunicare a autoritatilor judecatoresti, puterii executive prin MJ, institutii subordonate MJ, profesii liberale. Fara indoiala, este cea mai consistenta parte a Strategiei, cea care, de fapt, poate constitui suportul in termen mediu si lung a unui sistem de justitie adecvat noilor conditii, de parte integranta a Romaniei la Uniunea Europeana.
Ar fi pacat de a rata un asemenea moment, de asumare de catre toti actorii implicati direct sau indirect in sistemul de justitie a modernizarii justitiei.
Marea majoritate a propunerilor celor doua directii sunt preluate din dezbaterile initiate de asociatiile profesionale, societatea civila, sau chiar de MJ – mai putin de CSM , care in toata aceasta perioada, din 2004 incoace, s-a dovedit, din pacate, o autoritate conservatoare, fara viziune, greoaie.
Astfel, se vorbeste de procedurile de alegere a presedintelui si vicepresedintelui la ICCJ, ca si de promovarea judecatorilor la ICCJ – o tema recurenta de ani de zile, care, insa, a venit cu acuitate in actualitate tocmai datorita unui CSM surd si imun la vocile critice si constructive din sistem sau din afara sistemului (mai degraba pare ca CSM prefera o atare situatie, tocmai in a-si conserva puterea – aceasta este aparenta, ce cu greu poate fi combatuta).
Sunt cateva tinte pe care Strategia si le propune si care, in viziunea mea, trebuie sprijinite fara rest de asociatiile profesionale, de instante si judecatori.
In primul rand, modul de promovare la ICCJ, inclusiv in functiile de conducere de presedinte si vicepresedinte, trebuie schimbat radical, iar modificari legislative, ale legilor 303/2004, 304/2004 si 317/2004, sunt mai mult decat necesare. Este nevoie de transparenta si egalitate de sanse pentru promovarile la ICCJ, iar, in lipsa unei determinari pozitive a CSM-ului in aceasta directie, initiativa Strategiei este mai mult decat binevenita. Trebuie discutat si adoptat norme clare prin care sa se elimine suspiciunile cu privire la promovari, mai ales acele situatii in care membrii CSM sau ai staff-ului CSM participa la astfel de promovari, fie ca este vorba de propunerile de numire in functiile de presedinte sau vicepresedinte la ICCJ, fie ca este vorba de promovari la una din sectiile ICCJ a judecatorilor de la curtile de apel sau de la tribunale – judecatorii si instantele sunt datoare, ei insisi, sa discute daca este posibil, spre exemplu, ca un membru CSM sa participe la propunerile sau numirile in functii de conducere ori de promovare ca judecator la ICCJ. Eu cred ca, atunci cand un membru CSM ales si-a asumat conditia ca atare, el insusi ar trebui sa constientizeze situatia ridicola in care se afla, nemaivorbind ca din start reteaza orice competitie cu cei care participa din afara CSM.
Se vorbeste de reasezarea CSM-ului ca institutie supla, apta de a face fata realitatilor sistemului, de evaluarea sistemica a justitiei, de volumul optim de munca si prin aceasta de dimensionarea schemelor de personal in raport cu volumul optim de munca, adica de toate acele chestiuni ce nu au fost rezolvate, desi s-au tot facut studii, s-au tocat sume de bani, de catre CSM in cei 6 ani de mandat. Un efort sistemic, integrat corect de prezenta Strategie, inclusiv prin modificarea legilor justitiei, se pare ca este singura solutie corecta.
In acest context, mi se pare corecta afirmatia ministrului justitiei, la prezentarea in conferinta de presa a Strategiei, ca actualul CSM nu pare a fi partenerul cu care s-ar putea initia modernizarea ampla, din punctul meu de vedere in special a obiectivelor 2 si 3. Aceasta, pragmatic vorbind, si datorita temporalitatii limitate a mandatului ramas. Ramane de vazut, insa, daca « noul » CSM (poate aceiasi membri, cine stie, circumvolutiunile legale sunt de multe ori complicate…) va reusi sa preia, desi mie mi se pare ca e obligatoriu pentru viitorul CSM, cu substanta si in timp real ceea ce-si propune Strategia. In orice caz, trebuie revazute toate programele si studiile efectuate, cu atata risipa de efort, timp si resurse financiare, de catre actualul CSM, stabilit ce anume este util a fi continuat si ce anume trebuie abandonat – cu alte cuvinte, noul CSM, alaturi de instante, ICCJ si MJ, va trebui sa reevalueze coordonatele esentiale pe urmatorii 6 ani, in functie, sigur ca da, si de obiectivele prezentei Strategii.
Totusi, Strategia, la aceste obiective, are si puncte slabe. Astfel, vorbeste, corect, de autonomia sporita a Inspectiei Judiciare, insa o plaseaza institutional sub umbrela Parlamentului, idee evident in afara cadrului constitutional. Totodata, vorbeste si de partajarea responsabilitatilor inspectiei judiciare si de catre MJ, ceea ce complica, in opinia mea, inutil situatia. Cred ca este corecta propunerea privind autonomia Inspectiei Judiciare, insa aceasta trebuie sa fie integrata CSM-ului, tocmai pentru ca CSM-ul este responsabil de cariera magistratului, aici in sens larg, deci inclusiv chestiunile legate de disciplina si etica magistratului. O intarire, din acest punct de vedere, inclusiv in ce priveste personalul IJ, este mai mult decat necesara.
4. Unificarea practicii judiciare si imbunatatirea pregatirii profesionale a magistratilor
Ca subdirectie, Strategia propune pentru unificarea practicii judiciare masuri de ordin legislativ, cum ar fi modificarea actualei proceduri de solutionare a recursului in interesul legii, elaborarea unei proceduri de unificare a practicii la ICCJ, dar si de ordin administrativ.
Cred, asa cum am aratat mai sus, din punct de vedere legislative, obiectivul 1 poate rezolva aceste probleme, fie prin mica reforma capabila sa fie un avanpost noilor coduri procedurale, fie prin chiar acestea din urma, intre ele trebuind sa existe o legatura necesara.
Masurile de ordin administrativ, de asemenea, pot fi privite ca apte sa conduca la ceea ce-si propune Strategia.
Insa, nu poate sa nu surprinda faptul ca ignora, parca deliberat, a vorbi de unul din cele mai importante mijloace de unificare a practicii, care nu numai ca se afla in derulare, prin eforturi umane imense, insa cu cheltuieli mai mult decat penibil de mici, dar si este pomenit ca atare in MCV (de la care Strategia si pleaca de altfel), si anume Jurindex-ul. Dimpotriva, cred ca fara a trata, ca subdirectie de actiune, cu alocarea unor fonduri financiare adecvate, acest obiectiv, al unificarii practicii judiciare, este unul incomplet.
In ce priveste subdirectia imbunatatirea pregatirii profesionale a magistratilor, se poate observa ca se vorbeste de reformarea Institutului National al Magistraturii prin atribuirea de « monitorizori » si a MJ-ului, desi e greu de inteles in ce masura MJ ar avea atributii in ce priveste pregatirea profesionala a magistratilor. Cu toate acestea, se vorbeste, corect, de o autonomie a INM, fara insa sa incerce a indica in ce ar consta si cum ar putea fi privita autonomia (spre exemplu, poate fi intarit rolul Consiliului Stiintific al INM, in sensul in care atat financiar, cat si administrativ si in ce priveste activitatile propriu – zise ale INM, ale conducerii si formatorilor INM, sa fie controlate de Consiliul Stiintific).
5. In ce priveste consolidarea integritatii in cadrul sistemului judiciar prin promovarea masurilor anticoruptie si a standardelor etice profesionale, in opinia mea, Strategia pacatuieste prin insiruirea unor cifre si, de aici, tragerea unor concluzii discutabile. Se indica, insa, si mijloacele apte de a intari standardele privind etica si metodologia in sistem. Evident, este sarcina, pe care trebuie sa si-o asume ca atare, judecatorilor, instantelor si CSM, iar aceasta sarcina trebuie integrata in Strategie¸ prin indicarea acestor mijloace (crearea de consilii de etica, preventia in domeniul eticii, modul de tragere la raspundere a celor care incalca normele deontologice si de etic s.a.m.d.), lucru pe care de altfel Strategia il si propune prin enumerarea unor mijloace. Insa, acestea trebuie discutate la nivelul intregului sistem pentru ca, altfel, risca sa nu fie aplicate, ci doar « bifate », iar simplele norme imperative sau sanctiuni, mai ales intr-un domeniu atat de sensibil cum este deontologia profesionala, nu ajung, dimpotriva, accentul trebuind sa fie pus pe preventie. Cu alte cuvinte, as prefera ca Strategia sa prevada si o subdirectie dedicata special mijloacelor de prevenire a posibilelor incalcari ale eticii profesionale.
6. Finantarea corespunzatoare a justitiei, ca directie de actiune, are ca una din prioritati derularea cu eficienta a proiectelor de asistenta externa. Este evident, aici, ca MJ-ul va trebui sa-si dezvolte si sa-si perfectioneze cadrul intern de management situational in raport cu aceste fonduri externe aflate in derulare sau pe care doreste sa le acceseze. Totodata, asa cum de altfel isi propune Strategia, este nevoie si de o standardizare interna privind investitiile din sistemul de justitie, ca si o prioritizarea a obiectivelor de realizat investional.
Este necesar, insa, ca Strategia sa prevada un termen foarte scurt, de un an, respectiv 2011, perioada pentru care sa se detalieze concret trecerea bugetului justitiei de la MJ la puterea judecatoreasca, acesta trebuind sa fie un deziderat de esenta nu numai al MJ si autoritatilor judecatoresti, ci al insasi Strategiei.
7. (obiectivul referitor la modernizarea statutului unor profesii juridice ori conexe sistemului justitiei), 8. (agenda europeana si cooperarea internationala in domeniul justitiei) si 9. (componenta de comunicare, transparenta si promovare a imaginii justitiei) in ce ma priveste las pe altii sa le trateze, marturisind cu ingenuitate, daca vreti, ca nu am destule abilitati practice in ale trata, desi ultimul obiectiv, cel al transparentei in sistem si al comunicarii, pare ca l-am atins in prezentul eseu.
jud. Horatius DUMMBRAVA
presedinte Curtea de Apel Targu Mures
PDF 
