Curtea consideră că nu a fost dovedit de către Comisie faptul că reabilitarea unui drum riscă să ducă la dispariţia linxului iberic în parcul Doñana din Spania.
Cu toate acestea, situaţia în ansamblul sitului ar putea să nu se dovedească satisfăcătoare din perspectiva cerinţelor de conservare a acestei specii.
Potrivit unui comunicat al CJUE, “directiva habitate (Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) prevede instituirea unei rețele ecologice europene, cu denumirea de Natura 2000, compusă din situri care adăpostesc tipurile de habitate naturale și de habitate ale speciilor de interes comunitar, având ca scop menținerea sau, după caz, readucerea la un stadiu corespunzător de conservare.
În luna decembrie 1997, Spania a propus, ca sit de importanţă comunitară, parcul natural Doñana (Andaluzia), având în vedere prezența, în special, a linxului iberic. În luna iulie 2006, Comisia a inclus acest sit în lista comunitară.
În luna noiembrie 1999 a fost adoptat un proiect pentru reabilitarea, prin transformarea în șosea, a unui drum rural care înconjoară și traversează în parte parcul natural Doñana. Lucrările de asfaltare au fost subordonate luării unor măsuri precum construirea de pasaje pentru animale, instalarea unei semnalizări adecvate și ridicarea unei împrejmuiri pentru protecția faunei de-a lungul tronsonului ce traversează zona forestieră, mai exact zona cea mai favorabilă pentru conservarea linxului iberic. În plus, aceste lucrări au făcut obiectul unei serii de măsuri corective suplimentare, puse în practică în mod treptat.
Comisia a considerat că reabilitarea drumului rural, situat într-o zonă deosebit de sensibilă pentru subzistența linxului iberic, ar fragmenta habitatul acestei specii și ar îngreuna dispersarea sa, precum și stabilirea legăturilor dintre diferitele „nuclee teritoriale” și ar expune mai ales exemplarele tinere la un pericol de ucidere prin coliziune cu autovehicule. În consecinţă, Comisia a iniţiat o procedură de încălcare a obligaţiilor împotriva Spaniei.
Curtea amintește că, în temeiul Directivei habitate, statele membre sunt obligate ca, în ceea ce privește zonele pe care le-au identificat pentru a fi înscrise ca situri de importanţă comunitară, să ia măsuri de protecție adecvate pentru a conserva caracteristicile zonelor respective. Prin urmare, statele membre nu pot autoriza intervenții care riscă să compromită în mod semnificativ caracteristicile ecologice ale acestora.
Având în vedere diferitele elemente și informaţii depuse la dosar, Curtea consideră că nu a fost dovedit că realizarea proiectului de reabilitare a drumului rural a avut, în sine, un impact real asupra fragmentării habitatului linxului iberic în regiunea Doñana. De altfel, deși este cert că în perioada cuprinsă între anul 2000 și luna octombrie 2004, două exemplare de linx și-au pierdut viaţa pe drumul respectiv, nu se contestă faptul că, de la punerea în aplicare a măsurilor corective suplimentare, în luna noiembrie 2004, niciun linx iberic nu a mai fost accidentat pe drumul respectiv. Având în vedere această circumstanţă precum și alte informaţii furnizate, Curtea consideră că nu a fost făcută de către Comisie dovada că realizarea proiectului de reabilitare a drumului rural a determinat un risc ridicat de coliziune pentru linxul iberic.
Astfel, deși anumite elemente din dosar par să indice că situația din ansamblul sitului Doñana ar putea să nu fie satisfăcătoare în raport cu cerințele referitoare la conservarea linxului iberic, în special din cauza numărului relativ ridicat de exemplare din această specie prioritară ucise prin coliziune, elementele de probă de care dispune Curtea nu îi permit să constate că proiectul de reabilitare a drumului rural, însoțit de măsuri corective, constituie ca atare o intervenție ce riscă să conducă la dispariția linxului iberic din situl respectiv și care, prin urmare, riscă să compromită în mod semnificativ caracteristicile ecologice ale acestui sit.
Prin urmare, Curtea respinge acţiunea formulată de Comisie.”
PDF 
