Limitele demografice și geografice stabilite de legislatia adoptata de Principatul Asturias pentru infiintarea unor noi farmacii constituie o restrictie privind libertatea de stabilire.
Totuşi, limitele respective sunt compatibile cu dreptul Uniunii daca sunt stabilite in așa fel incat sa nu impiedice, in zone ce prezinta caracteristici demografice particulare, infiintarea unui numar suficient de farmacii pentru a asigura un serviciu farmaceutic adecvat.
Potrivit unui comunicat al CJUE: “in Spania, reglementarea nationala conditioneaza infiintarea unei noi farmacii de eliberarea unei autorizatii administrative prealabile. Aceasta reglementare este pusa in aplicare de comunitatile autonome, care stabilesc criteriile pentru autorizarea deschiderii de farmacii.
In 2002, comunitatea autonoma Asturias (Spania) a decis sa lanseze un anunt de depunere a candidaturilor in vederea eliberarii de autorizatii de infiintare a unor noi farmacii. Aceasta decizie era intemeiata pe decretul privind reglementarea farmaciilor și a punctelor farmaceutice in Principatul Asturias. Decretul respectiv instituie un sistem de autorizare care limiteaza numarul farmaciilor intr-o zona in functie de populatia acestei zone (o singura farmacie poate fi infiintata, in principiu, pentru o cota de 2 800 de locuitori; o farmacie suplimentara nu poate fi infiintata decat daca acest prag este depașit, farmacia respectiva fiind infiintata pentru fractiunea care depașește 2 000 de locuitori). In plus, sistemul interzice deschiderea unei farmacii la mai putin de 250 de metri de o alta farmacie. In sfarșit, decretul stabilește anumite criterii care permit selecţia farmaciștilor concurenti, prin atribuirea unor puncte in functie de experienta profesionala și universitara a candidatilor.
José Manuel Blanco Pérez și María del Pilar Chao Gómez, farmaciști care poseda o diploma de specialitate, doresc sa deschida o noua farmacie in Asturias, fara a se supune insa regimului de planificare teritoriala care decurge din decretul adoptat de Asturias. In consecinta, aceștia au formulat o actiune impotriva anuntului de depunere a candidaturilor lansat de Asturias și impotriva decretului mentionat.
Avand indoieli cu privire la compatibilitatea decretului adoptat de Asturias cu principiul libertatii de stabilire consacrat in tratat, Tribunal Superior de Justicia de Asturias (Spania), investit cu solutionarea litigiilor, s-a adresat Curtii de Justitie.
Cu privire la conditiile legate de densitatea demografica și de distanta minima dintre farmacii
In hotararea pronuntata astazi, Curtea apreciaza ca respectivele conditii legate de densitatea demografica și de distanta minima dintre farmacii stabilite prin decretul adoptat de Asturias (și anume, un numar minim de 2 800 sau de 2 000 de locuitori pe farmacie și o distanta minima de 250 de metri intre farmacii) constituie o restrictie privind libertatea de stabilire. Cu toate acestea, Curtea amintește ca astfel de masuri pot fi justificate daca sunt indeplinite patru conditii: ele trebuie sa se aplice fara discriminare, trebuie sa fie justificate de motive imperative de interes general, trebuie sa fie de natura sa asigure realizarea obiectivului urmarit și sa nu depașeasca ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
Mai intai, Curtea constata ca respectivele conditii legate de densitatea demografica și de distanta minima intre farmacii in regiune se aplica fara discriminare pe motiv de cetatenie sau nationalitate.
In continuare, Curtea apreciaza ca obiectivul restrictiilor demografice și geografice stabilite prin decretul adoptat de Asturias urmarește asigurarea unei aprovizionari sigure și de calitate a populatiei cu medicamente. Prin urmare, acest obiectiv constituie un motiv imperativ de interes general, susceptibil sa justifice o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala.
Pe de alta parte, Curtea considera ca reglementarea asturiana este de natura sa asigure realizarea acestui obiectiv. Astfel, in lipsa oricarei reglementari, nu se poate exclude ca farmaciștii sa se concentreze in localitatile considerate atractive, astfel incat anumite alte localitati mai putin atractive ar suferi din cauza unui numar insuficient de farmacii susceptibile sa asigure un serviciu farmaceutic sigur și de calitate.
Cu toate acestea, Curtea examineaza coerenta reglementarii adoptate de Asturias in raport cu obiectivul referitor la asigurarea unei aprovizionari sigure și de calitate a populatiei cu medicamente. In aceasta privinta, aplicarea uniforma a normelor de baza de 2 800 de locuitori și de 250 de metri intre farmacii, stabilite prin decretul adoptat de Asturias, risca sa nu asigure un acces adecvat la serviciul farmaceutic in zone care prezinta anumite particularitati demografice. Astfel, in primul rand, in cazul in care conditia numarului minim de 2 800 de locuitori s-ar aplica in mod invariabil in anumite zone rurale in care populatia este in general dispersata și mai putin numeroasa, anumiti locuitori s-ar afla in afara ariei locale rezonabile a unei farmacii și ar fi lipsiti, astfel, de un acces adecvat la serviciul farmaceutic. In al doilea rand, in anumite zone geografice cu o mare concentrare demografica, aplicarea stricta a conditiei distantei minime de 250 de metri intre farmacii ar risca sa conduca la situatia in care perimetrul prevazut pentru o singura farmacie ar include mai mult de 2 800 de locuitori.
Prin urmare, Curtea amintește ca decretul adoptat de Asturias pune in aplicare legislatia nationala. Or, aceasta din urma prevede anumite masuri de ajustare care permit atenuarea consecintelor aplicarii normei de baza de 2 800 de locuitori. Astfel, potrivit legislatiei nationale, comunitatile autonome pot stabili cote de populatie mai reduse decat cota de 2 800 de locuitori pe farmacie, pentru zonele in care, din cauza caracteristicilor lor, aplicarea criteriilor generale nu permite ca o farmacie situata intr-o asemenea zona particulara sa devina mai accesibila pentru segmentul local de populatie. In plus, potrivit legislatiei nationale mentionate, comunitatile autonome pot autoriza, in functie de concentrarea populatiei, o distanta mai mica de 250 de metri intre farmacii și crește in acest mod numarul de farmacii disponibile in zonele cu o concentrare foarte mare a populatiei. In aceste conditii, Curtea apreciaza ca revine instantei de trimitere sa verifice daca autoritatile competente utilizeaza abilitarea oferita de legislatia nationala pentru zonele geografice ce prezinta caracteristici demografice particulare.
In sfarșit, Curtea apreciaza ca reglementarea adoptata de Asturias nu depașește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a unei aprovizionari sigure și de calitate a populatiei cu medicamente.
In consecinta, Curtea concluzioneaza ca respectivele conditii legate de densitatea demografica și de distanta minima intre farmacii, stabilite prin decretul adoptat de Asturias, nu se opun libertatii de stabilire, atat timp cat normele de baza de 2 800 de locuitori sau de 250 de metri nu impiedica, in zonele geografice ce prezinta caracteristici demografice particulare, infiintarea unui numar suficient de farmacii susceptibile sa asigure un serviciu farmaceutic adecvat, aspect a carui verificare este de competenta instantei nationale.
Cu privire la criteriile de selectare a titularilor de noi farmacii, prevazute de decretul adoptat de Asturias
Cu titlu introductiv, Curtea amintește ca libertatea de stabilire impune ca acele criterii aplicabile in cadrul unui regim al autorizatiei administrative sa nu fie discriminatorii.
In aceasta privinta, Curtea arata ca, potrivit decretului adoptat de Asturias, meritele profesionale privind experienta profesionala acumulata pe teritoriul comunitatii autonome Asturias se calculeaza cu o majorare de 20 %. In plus, potrivit acestei reglementari, in cazul in care mai multi candidati obtin același numar de puncte, autorizatiile sunt acordate potrivit unei ordini care da prioritate anumitor categorii de candidati. Printre aceste categorii, este prevazuta in al treilea rand categoria farmaciștilor care și-au exercitat activitatea profesionala in comunitatea autonoma Asturias. Curtea apreciaza ca cele doua criterii sunt mai ușor de respectat de catre farmaciștii nationali care iși exercita activitatea economica cel mai adesea pe teritoriul national decat de catre farmaciștii resortisanti ai altor state membre care exercita aceasta activitate mai frecvent intr-un alt stat membru. In consecinta, Curtea concluzioneaza ca cele doua criterii de selectare au un caracter discriminatoriu și, prin urmare, ca libertatea de stabilire se opune acestora.”
>> C-570/07
PDF 
