Iubit Stat Român
Am fost amagit şi înşelat de reprezentaţii tăi la alegerea profesiei de judecător în România. Am crezut că voi fi judecător într-un stat de drept în care voi putea măcar să-mi respect jurămintele.
Conform dispoziţiilor legale am fost solicitat, ca orice nou judecător, să depun jurământul: “Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Jurămantul acesta trebuie să fie în mintea unui judecător în orice moment din viaţa sa profesională şi chiar privată, legea arătând importanţa jurământului ca o condiţie esenţială a activităţii „Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie” iar celelalte puteri având obligaţia de a asigura toate condiţiile pentru respectarea acestuia.
Mi-am călăuzit activitatea profesională după acest jurământ dar acum am ajuns la concluzia că, din vina reprezentanţilor tăi din puterile executivă şi legislativă, nu mai pot respecta în totalitate acest jurământ.
În data de 2 Iunie 2010, pentru a respecta măcar partea referitoare la „onoare, conştiinţă” am înţeles să demisionez din funcţia de judecător, din demnitate, ca formă de protest.
Am considerat întotdeauna că partea de la mijlocul jurământului referitoare la „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei” este cea mai importantă, toate celelalte aspecte referitoare la „respectarea Consituţiei şi legilor ţării” sau îndeplinirea atribuţiilor „cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire” fiind indicate ca mijloace pentru a realiza acest scop.
Însă acum nu mai poate fi vorba de a „apăra drepturile… fundamentale” ale fiecărui cetăţean deoarece reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă nu mai permit judecătorului aceasta.
Reprezentanții tăi înţeleg să nu respecte hotărâri judecătoreşti irevocabile ce apără drepturile fundamentale, să emită legislaţie în mod vădit contrară drepturilor omului, cu ignorarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să împiedice buna funcţionare a justiției, obligând astfel judecătorii să nu-şi respecte jurămintele.
S-ar putea spune că judecătorul este cel ce trebuie să respecte jurământul iar nu celelate puteri, însă nu trebuie să uităm că şi reprezentanții tăi, Stat Român, au jurăminte depuse (respectarea acestor jurăminte va fi analizată într-o altă scrisoare deschisă, după eliberarea din funcţie şi înlăturarea obligaţiei de rezervă specifică magistraţilor).
iar o hotărâre judecătorească apără inutil un drept fundamental atât timp cât cei ce trebuie să asigure punerea în aplicare a hotărârii nu o fac iar în plus solicită judecătorilor să încalce jurământul privind obligaţia de judeca „fără părtinire” ameninţând direct sau indirect judecătorii ce dau soluţii contrare opiniilor acestor reprezentanţi ai Statului.
Astfel, degeaba încearcă un profesor sau un pensionar să-şi câştige anumite drepturi în instanţă din partea unui judecător ce-şi respectă jurământul, atât timp cât reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au puterea de a emite legi sau ordonanţe ce practic înlătură de la aplicare aceste drepturi sau le întârzie, le eşalonează atât de mult încât cetăţeanul să nu mai fie practic interesat de aceste drepturi sau macăr să nu mai aibă nicio bucurie atunci când le dobândeşte.
De asemenea, reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, deşi cunosc numeroasele alte probleme ale justiţiei, ce împiedică judecătorul să-şi respecte jurământul său, obligă cel mai adesea judecătorul să asiste neputincios cum sunt încălcate drepturile fundamentale, prin pronunţarea cu mare întârzierea a unor soluţii aspect determinat atât de finanţarea insuficientă a justiţiei cât şi de o legislaţie ce descurajeaza soluţionarea rapidă a cauzelor şi refuză o justiţie de secol XXI.
„Drepturile şi libertăţile fundamentale” ce trebuie apărate conform jurământului de fiecare judecător sunt explicate detaliat la un nivel european de hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului arătând că aceste drepturi trebuie să fie reale iar nu iluzorii, însă reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au transformat drepturi fundamentale în iluzii şi înţeleg să le respecte doar atunci când se ajunge la o condamnare a ta, Stat Român de instanţa europeană.
Dar de fiecare dată reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, indiferent de culoarea politică, nu au înţeles să-şi asume măcar o parte de vina pentru hotărârile de condamnare ci au preferat să arunce vina pe judecători, ce nu se puteau apăra, fiind ţinuţi de o obligaţie de rezervă.
Astfel profesia de judecător a încetat a mai fi onorabilă, a devenit un stigmat.
Astfel acum cred cu tărie că pentru respectarea jurământului, ce nu poate fi retras odată depus, trebuie să găsesc o altă cale iar această cale, în opinia mea, nu poate fi decât punerea la dispoziţia societăţii a tuturor cunoştinţelor şi aptitudinilor mele pentru a obliga reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă să permită apărarea „drepturile şi libertăţile fundamentale”, eventual sprijinind cetăţenii să ducă tot mai multe cauze în faţa singurilor judecători ale căror hotărâri sun respectate pe deplin de reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, cei ai Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ”fără părtinire” scoţând întotdeauna la iveală vinovaţii pentru condamnările suferite.
Am să ascult cu această ocazie şi sfatul unui reprezentant al tău, Stat Român, la nivel european şi „am să merg în sectorul privat”.
Deşi această demisie nu este determinată de o luptă pentru salarii şi pensii nu pot să nu reamintesc, Stat Român, că mulţi colegi au devenit judecători, în loc să meargă de la început în sectorul privat, pentru că le-a fost promisă o profesie onorabilă, cu salarii la nivelul demnitarilor, profesie care le va asigura o bătrâneţe liniştită printr-o pensie de serviciu, care să compenseze tot ce au pierdut alegând să fie judecători.
Astăzi este evident că au fost înşelaţi.
Am scris această scrisoare adresată direct ţie, Stat Român, în speranţa că mai sunt valabile cuvintele lui Tudor Vladimirescu ce ne spunea în urmă cu peste un secol şi jumătate că Statul este poporul „iar nu tagma jefuitorilor”
Cu un deosebit respect pentru Statul Român
Florin Niţă
judecător demisionar
judecător la Tribunalul Brăila – vicepreşedinte delegat la Judecătoria Brăila
PDF 
bun, si ?
Si tie ti se pare ca esti glumet? Sau te ascunzi sub alt…tricou
?
Gestul este supradimensionat in raport cu cauza generatoare a starii catastrofale in care ne aflam. Este adevarat ca suntem mai mult in prapastie decat altundeva, dar nu numai statul este culpabil pentru starea de fapt. Sa recunoastem acest lucru. Imi aduc aminte ca, intr-unul din comment-urile mele cu privire la sila incomensurabila care ma incearca ori de cate ori vine vorba de guvern, de guvernele mafiote si delapidatoare cu orice pret, de la 89 incoace, spuneam ca as sacrifica totul numai ca sa pot scapa de teroarea incompetentei carmuitorilor marilor fraie din sistemul de stat. S-a gasit atunci un vasile care sa-mi spuna mie ca nu sunt patriot, ca bla bla bla si alte “tranxenitati” de acest gen. Doctrine bolsevice, rusesti. Si iata ca astazi, in Romania anilor 2010, un judecator alege sa-si lepede roba dreptatii, convins ca cel mai potrivnic element in viata sa este “mult iubitul stat”. Sunt absolut in asentimentul domniei sale. Dar de ce “iubit stat”? De ce “deosebit respect” pentru acest guvern-stat condus aidoma unui impingator in deriva de catre un singur “bosun”? Si nu, sa nu va simtiti singurii inselati, domnilor magistrati, doamnelor magistrat, oameni buni, caci de data aceasta suntem solidari fara doar si poate, fara a mai fi nevoie de vreo forma de protest care sa ne adune laolalta. Si acesta poate fi un inceput. Inceputul sfarsitului.
Un gest sublim si tragic in aceeasi masura .Un om al cetatii renunta la roba de magistrat invins de neputinta de a-si respecta juramintul depus in fata propriei constiinte , a oamenilor si a lui Dumnezeu-punindu-si zalog propriul destin-”asa sa-mi ajute Dumnezeu ! ” Intr-o lume normala gestul acesta ar trebui sa traga un serios semnal de alarma in constiinta celor care l- au determinat . Acest gest nu este al unui om infrint- ci al unui profesionist ale carui asteptari au fost inselate . Aceasta demisie are valoare de simbol-simbol care sper sa fie interpretat asa cum se cuvine . Acest magistrat exprima frustrarile intregului corp al magistratilor dintr-o tara ce se recomanda a fi una europeana si care se pretinde a fi astfel un stat de drept .
[...] } Şi ce a realizat cu această scrisoare de adio? A plâns Statul după Florin Nistor? A plâns Naţiunea? Nu Ţara întreagă a citit biletul de [...]
guzganuv. Mi-am pus intrebarea de ce un judecator alege sa fie judecator? Raspunsul: ca sa judece. Sigur, se pune problema diminuarii drepturilor salariale, dar aceasta diminuare opereaza pentru toti bugetarii, nu numai pentru judecatori. Judecatorul este si el un reprezentant al statului pe segmentul activitatii jurisdictionale. Or scrisoarea carui stat i se adreseaza? Puterilor legislativa si executiva, ca puterea judecatoreasca apartine inclusiv judecatorului care protesteaza. Prin urmare, daca judecatorul exercita o putere a statului, pe langa faptul ca protestul este umilitor pentru un magistrat si nestatutar (parerea mea), oare nu exista alte parghii pentru ca magistratul sa lupte impotriva abuzurilor celorlalte doua puteri mentionate? De ce trebuie sa se umileasca magistratii (reprezentanti ai puterii judecatoresti) fata de celelalte doua puteri ale statului facand greva ca orice alt functionar care nu este titulatul vreuneia din cele trei clasice “puteri”. Judecand impartial, se pune problema carui principiu din statutul judecatorilor si procurorilor corespunde ideea de greva si daca aceasta nu cumva afecteaza statutul de independenţă conferit magistratului prin Constituţie şi prin lege. Revenind la problema salarizarii, este de principiu ca salarizarea si celelalte drepturi ale magistratilor sunt stabilite de lege. Faptul ca legea, in mod constitutional sau nu (stabileste Curtea Constitutionala), limiteaza anumite drepturi salariale ale magistratilor, nu trebuie sa limiteze capacitatea judecatorului de a judeca, de a-şi exercita indatoririle cu onoare, conştiinţă şi fara partinire. Apreciez ca aceste conditii, dificile pentru toata lumea (ma refer la oamenii obisnuiti, nu cei care au suficiente posibilitati financiare deosebite si nu sunt afectati de criza) nu trebuie sa afecteze statutul magistratului si capacitatea acestuia de a judeca.
Chiar si in aceste conditii, judecatorul trebuie sa reflecteze la un principiu constitutional care ii reglementeaza statutul: “Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” [art. 124 alin. (3) din Constituţia României, republicata]. Sunt de parere ca magistratii nu trebuie sa isi “cerseasca” drepturile celorlalte doua puteri, ci sa le castige, în condiţiile legii.
Cred ca aceasta criza economica, dincolo de protestele inerente, nu trebuie sa afecteze calitatea actului de justitie si nici increderea magistratilor in statutul lor. În caz contrar, va pierde toata lumea: sistemul de justitie, dar mai ales justitiabilii. Frustrarea şi pesimismul nu fac bine nimanui.
Pentru magistrati, deosebita consideratie,
guzganuv.
un fost functionar, … tocmai a inceput sa judece.
a mai fost si “procuror Panait”,… iar acum moare sub povara ignorantei.
concluzie: magistratul nu este independent, nici judecatorul inamovibil.