1. Titlul mi se prelinge in minte ca un firisor de apa curata, dar nu este izvorat din capul meu, ci mi-a fost propus de organizatorii simpozionului “Medierea, negocierea si arbitrajul“. Pentru ca mica mea exprimare de pozitie sa inceapa rotund, modalitate potrivita pare a fi o paranteza referitoare la titlul simpozionului. Este plin de semnificatie: “Medierea” este cu “m” mare, urmatoarele cuvinte din enumerare sunt, potrivit rigorilor academice, cu litera mica… Medierea, negocierea si arbitrajul sunt ca o apa curata care incearca sa spele si sa racoreasca mintile inrosite ale partilor conflictului juridic.
2. Contractul este un acord de vointa, conflictul juridic este un dezacord de vointa. Oamenii se plaseaza in pozitii conflictuale din punct de vedere juridic din pricina ca vor asta. Daca si-ar urma interesele, probabil ca ar consuma cu mult mai putina energie in conflicte. Oamenii vor sa lupte, sa se impuna, sunt mai degraba conflictuali decat ingerasi sau amorasi.
3. In momentul in care conflictul juridic exista, avocatul este consultat. El trebuie sa aleaga solutia optima. Asta este foarte-foarte greu… Solutia optima pentru cine?
- Pentru el insusi? Fara indoiala ca nu. Calea optima pentru avocat este limpede, nu trebuie sa faca nicio alegere. Avocatii sunt luptatori profesionisti, doar ca lupta cu mijloace intelectuale, nu cu pumnii, dintii si picioarele (totusi, picioarele sunt foarte importante pentru avocati, atat pentru barbati cat si pentru femei; si nici dintii nu sunt de lepadat). Calea optima de rezolvare a conflictului juridic este, pentru avocat, sa-l traga pe client in fata instantei sau, dupa caz, in fata curtii de arbitraj. Acolo avocatul este in largul lui. Avocatul are interesul sa-l transforme pe client in justitiabil.
- Atunci optima pentru cine? Pentru partea pe care o reprezinta sau o asista in calitatea lui de avocat? Pentru client? Fara indoiala ca nu. Pentru client nu este niciodata optim sa mearga in instanta, pentru ca un judecator sau un arbitru sa decida cu privire la conflictul sau cu cealalta parte. Nu este optim sa hotarasca altcineva pentru tine. Nu este optim pentru client nici sa se impace. Clientul vrea satisfactie, nu impacare. Vrea lupta, nu pace. Dar poate este optim pentru client sa stinga conflictul. Poate ca acesta este cel mai bun lucru care i se poate intampla: impacarea, fara sa se ajunga la pronuntarea unei hotarari judecatoresti sau arbitrale. In acest caz, medierea poate sa apara ca un siretlic din partea lui, iar conflictul juridic un foc de paie ude.
- Interesul social este ca tot mai putine conflicte juridice sa fie solutionate in cadrul festiv al instantei de judecata. Justitia este scumpa, capricioasa si starneste suspiciuni. Medierea este mult mai buna. Pentru societate este indiscutabil mai bine sa ingroape conflictele juridice in balotul de lana moale al medierii, decat sa dezlege relatiile innodate dintre oameni cu sabia Justitiei. Sabia Justitei nu este scoasa din capul lui Zeus, ci este o lama metalica special fabricata pentru a curma, a rani, a taia.
4. De aceea spun ca alegerea unei solutii optime este o sarcina foarte grea, pentru avocat. Cel mai simplu pentru avocat este sa faca nu doar avocatura, ci si mediere. Sa fie mereu duplicitar: luptator si conciliant, bani sa fie! Caci avocatul nu ascunde sub roba vreun panaceu pentru problema clientului, ci mai degraba pofte firesti, de lupta, dorinta specifica avocatului ca profesionist, si de inavutire, dorinta specifica avocatului ca om. Avocatul nu are, in general, nici atat de multi bani si nici un suflet atat de distilat ca sa iubeasca pe toata lumea, ca Ion Ratiu dupa 1989.
5. Din fericire, exista o necesitate adaptativa care-l impinge pe avocat spre seriozitate si sinceritate: faptul ca traieste mult in acelasi loc. Avocatul care nesocoteste interesele clientului ramane la suprafata lumii juridice, ca uleiul gras pe apa. El va fi vazut si indepartat de clienti. Viata lunga in avocatura au doar avocatii puternici, rezonabili, carora le pasa de oameni. Insusiri care sunt specifice vocatiei de mediator.
6. Trebuie sa va marturisesc ca, in calitate de avocat, ma deranjeaza profesia de mediator. Pentru ca mi se pare ca intra cu bocancii in campul competentelor mele. In calitate de coordonator de continut al portalului Juridice.ro promovez medierea, pentru ca mi se pare foarte potrivita pentru mediul social din Romania de astazi.
7. Este sarcina avocatului sa se asigure ca clientul, atunci cand se urca pe calul alb al luptei judiciare, are reprezentarea clara ca pe cal se sta cu picioarele departate. Dupa parerea mea, in caz de conflict juridic solutia optima este ca avocatul sa-i propuna clientului o modalitate nejudiciara (dar legala) de stingere a conflictului, in incercarea ca clientul sa nu se transforme in justitiabil.
Andrei SAVESCU, iLwT
* acest material a fost pregatit pentru simpozionul “Medierea, negocierea si arbitrajul“, organizat la Craiova de catre Baroul Dolj, Centrul de Mediere Craiova si Camera de Comert si Industrie a judetului Dolj in perioada 24-25 iunie 2010
PDF 
“in calitate de avocat, ma deranjeaza profesia de mediator”
bine zis. si eu cred ca este o profesie inventată şi inutilă, ca profesia de notar.
Trebuie promovată medierea, nu mediatorii.
Dacă se face şi Andreea Marin mediator, cred că vom rezolva dificultăţile justiţiei.
Cum?
Suprize, suprize!
Mentalitate retrogradă! Dacă ai valoare nu te mai teme de concurenţă!
Da, asa este, alegerea de catre avocat a solutiei optime. Avocatul poate alege sa medieze un conflict juridic, daca este solutia optima. Daca este pierdere de timp, atunci avocatul va alege calea instantei judecatoresti. Care si ea este o pierdere de timp, dar poate duce la o solutie. A trimite un client, care apeleaza la serviciile tale de avocat, la un mediator (iar avocatul să iasă din cauză), indiferent de orice considerente, este, in opinia mea, neprofesionist (nu am spus incorect). Daca solutia optimă este de mediere, sau asta este dorinta expresa a clientului, atunci avocatul va incerca sa medieze conflictul juridic. Este o chestiune de profesionalism si de buna credinta. Nu sunt atât de categoric ca dl. Kurtyan, nu sunt împotriva mediatorilor, dar nici sa se excluda faptul ca avocatii sunt (sau ar trebui sa fie), prin esenta lor, sustinatori ai medierii. Să fie clar: interesele legitime şi drepturile persoanelor fizice şi juridice (mă refer în sens individual) sunt cel mai bine susţinute de avocati. Ei pentru asta sunt angajaţi şi plătiţi. Mediatorul angajat de părţi nu poate, indiferent ce ar face, să privească drepturile unei persoane/părţi, privită individual, la fel ca un avocat (în interesul clientului său), ci mai degrabă ca un “judecător”. Pentru că este imposibil, la nivel psihologic vorbind. Dar, cred în medierea realizată de un mediator profesionist unor părţi asistate de avocaţi. Cum cred şi în medierea realizată de un mediator profesionst unor părţi care au dorit să nu îşi angajeze avocaţi să îi asiste, dacă aceasta este dorinţa lor.
În locul izmenelilor notarial-legaliste, mai bine s-ar înfiinţa tribunalele de cauze uşoare. Fără magistraţi. Volumul de muncă astfel disponibilizat le-ar prinde bine magistraţilor, pentru perfecţionarea profesională.
[...] continuarea simpozionului au prezentat materiale dr. Andrei Savescu, avocat Baroul Bucuresti (Conflictul juridic. Alegerea de catre avocat a solutiei optime), Adina Nica, avocat Baroul Dolj si mediator (Ce este medierea?), Laura Ivanovici, judecator Curtea [...]