Curtea Constitutionala a dat publicitatii luni, 28 iunie 2010, decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea stabilirii echilibrului bugetar.
Jud. Iulia Motoc a avut opinie separata.
>> Decizia 872
>> Opinie separata Iulia Motoc
De asemenea, a fost data publicitatii si decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Jud. Iulia Motoc a avut opinie separata.
>> Decizia 873
>> Opinie separata Iulia Motoc
Alaturi de cele doua decizii, a fost data publicitatii si decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar.
>> Decizia 874
PDF 
Atîta poliloghie pentru a motiva o decizie fundamental eronată? CCR a consacrat dreptul la pensie ca fiind unul fundamental. În opinia CCR, dreptul la pensie poate fi apărat şi la graniţa dintre Somalia şi Eritreea. Iar ca să demonstreze valabilitatea aserţiunii, e gata să transforme România într-o Somalie.
Lucrurile ar fi fost cu mult mai simple dacă CCR ar fi pus criteriul calitativ în pătrăţica sa, şi s-ar fi concentrat asupra celui cantitativ.
La urma urmei, bugetul nu face referire decît la capitole de calculaţie, cărora li se ataşează cifre. Aşadar, la cifre ar fi trebuit să se refere şi CCR. Şi nu ar fi fost mare filozofie să-i ceară Executivului căutarea căii de mijloc. Adică, diminuarea temporară, în proporţie chiar mai mare de 15%, a pensiilor de peste 3000 de lei, să zicem, diminuarea moderată a pensiilor mijlocii, şi conservarea cuantumului pensiilor mici. Asta e tot ce poate salva şi echitatea, şi solidaritatea socială, şi statul. Restul e gargară.
Nu. CCR s-a lansat în sofisme umanist-legaliste, ce absolutizează un drept, în dauna altor drepturi. Aceleaşi sofisme care, la 7 iunie 2009, într-un caz infinit mai simplu, mi-au negat, fără drept de apel, un drept negativ, altminteri garantat de Constituţie: dreptul de vot. Se aude, domnilor?
Pentru detalii, căutaţi pe net: 15 iunie Avocatul Poporului. Veţi fi extrem de surprinşi de lipsa de realism a legiuitorului, de pasivitatea Avocatului Poporului şi de dispreţul general al autorităţilor statului. Parcă îmi vine să mă bucur că vă daţi cu stîngul în dreptul. Dar nu mă bucur. Vă compătimesc.
Ca urmare a Hotărârii nr.2 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, votată de cei 86 de judecători prezenţi din totalul de 113 de judecători în funcţie ai instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, in care au argumentat, printe altele:
“[…]dispoziţiile legii privind unele măsuri în domeniul pensiilor care prevăd recalcularea pensiilor de serviciu, contravin şi prevederilor art.15 alin.(2) din constituţie, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” în acest sens, prin decizia nr.375/2005 referitoare la sesizările de neconstitutionalitate a legii privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, curtea constituţională a stabilit că noile reglementări – privind criteriile şi condiţiile concrete ale exercitării dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul şi de actualizare a cuantumului pensiei – „nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privinţa cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare[…]”.
Fata de aceste prevederi constitutionale invocate de 86 de judecatori din totalul de 113 in functie ai ICCJ, coroborate cu insasi Deciziile anterioare ale CCR (ex. Deciziile nr.375/2005, 120/2007) citate in motivatia Deciziei 873/2010, se naste intrebarea:
Cum de 9 judecatori constitutionali numiti politic nu au vazut propriile decizii anterioare privind neretroactivitatea legii, nu au vazut sensul prevederilor art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor” sens reiterat de un numar de 86 de judecatori de la instanta suprema (instanta prin care se realizeaza justitia potrivit art.126(1) din legea fundamentala), atunci cand au decis:
“[…]Curtea constată că în conceptul de „drepturi câştigate” pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art.15 alin.(2) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia nr.458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.[…]”?
Retroactivitatea legii depinde de cel care o interpreteaza?
“[...]Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către
legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale
respective, pot fi eliminate doar dacă există o raţiune suficient de puternică
spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma
pensiei. Or, în cazul de faţă, o atare raţiune este, [...] necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechitaţilor din acest sistem.[...]”
Pai, ratiunea legii nu era motivata tocmai prin “eliminarea inechitaţilor” dintre pensiile magistratilor si pensiile celorlalte categorii sociale, stabilite dupa legea 19/2000? Si atunci, nu se contrazic constitutionalii? Anumite inechitati pot fi mentinute si anume cele care iar afecta pe cei ce detin puterea decizionala?
“[...]Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri.[...]”
Unde sunt definite in legea speciala, de exemplu in legea 164/2001, “cele două componente ale pensiei de serviciu”?
Unde este stipulat (in legea 164/2001 de exemplu), “faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare”?
In tot cuprinsul Deciziei 873/2010, care este motivatia hotararii “dispoziţiile art.1 lit.a), b), d) – i) [...] din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale?” .
Niciuna…Pe un numar de peste 30 de pagini se trateaza doar (ne)constitutionalitatea art.1 lit.c), in timp ce constitutionalitatea restului celor 12 articole nu este motivata de loc. De ce aceasta? Nu aveau argumente? Si-ar fi dovedit inconsecventa?
“[…]Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea şi a celorlalte prevederi sau principii constituţionale[…]”
Tocmai aceasta este intrebarea: care sunt textele de lege care instituie “componenta suplimentară a pensiei de serviciu” pentru categoriile socioprofesionale mentionate la art.1 lit.a)-b)?
“[…]Art.1: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat;
b) pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor;[...]”
Magistratii prin care se realizeaza justitia, in corpore, interpreteaza intr-un anume sens legea fundamentala a tarii, jurisprudenta CCR si legislatia europeana, iar judecatorii numiti politic sa vegheze asupra Constitutiei interpreteaza altfel toate acestea, chiar se si dezic de propriile decizii anterioare.
S-a creat o falie decizionala si este de datoria justitiei sa o remedieze pentru a-si pastra credibilitatea…
“[…]Instituirea pensiei de serviciu pentru magistraţi „nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistraţii”. Astfel, acest statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai restrictiv, impunând magistraţilor „obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Într-adevăr acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii.[…]”
Dimpotriva, domnilor constitutionali, mai exista in Romania “categorii de asiguraţi” care au „obligaţii şi interdicţii” ca si dumneavoastra si acelea sunt militarii si politistii.
Si “acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare”; ba, mai mult chiar decat obligatiile unor “categorii de asiguraţi”, militarii mai au si obligatia de a-si da viata pe campul de lupta, in schimbul “componentei suplimentare a pensiei de serviciu”.
Si chiar o fac, prin IRAK, AFGANISTAN si alte plaiuri mioritice…
In schimbul acestui sacrificiu, Guvernul se simte indreptatit “să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu” iar distinsii constitutionali numiti politic dar independenti ideologic consacra fara drept de apel si fara remuscari “dispoziţiile art.1 lit.a), b), d) – i) şi art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale”.
Inainte de toate, tin sa precizez ca sunt pentru respectarea, deopotriva, a statutelor « speciale » ale unor categorii socioprofesionale (magistrati, militari, politisti), rezultate din specificul activitatii acestora, considerand insa dreptul fiecarei categorii de a-si stabili statutul ca fiind exclusiv si imperativ.
Tocmai plecand de la aceste considerente prezint in cele ce urmeaza prevederile statutare in vigoare pe care CCR nu le-a luat in considerare in motivarea Deciziei 873/2010 si anume prevederile cuprinse in statutele celor trei categorii socioprofesionale referitor la incompatibilitati, interdictii si/sau restrangeri de drepturi:
Legea nr. 303/2004 (republicata) privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Art. 2. – (1) Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile prezentei legi.
(3) Judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiati.
Art. 5. – (1) Functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, precum si a celor de instruire din cadrul Institutului National al Magistraturii si al Scolii Nationale de Grefieri, in conditiile legii.
Art. 7. – (1) Judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Art. 8. – (1) Judecatorilor si procurorilor le este interzis:
a) sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura;
c) sa aiba calitatea de asociat sau de membru in organele de conducere, administrare sau control la societati civile, societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de asigurare ori financiare, companii nationale, societati nationale sau regii autonome;
d) sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c), judecatorii si procurorii pot fi actionari sau asociati ca urmare a legii privind privatizarea in masa .
Art. 9. – (1) Judecatorii si procurorii nu pot sa faca parte din partide sau formatiuni politice si nici sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic.
(2) Judecatorii si procurorii sunt obligati ca in exercitarea atributiilor sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice.
Art. 10. – (1) Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate in curs de desfasurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
(2) Judecatorii si procurorii nu pot sa dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante sau parchete decat acelea in cadrul carora isi exercita functia si nu pot indeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeaza de avocat.
(3) Judecatorilor si procurorilor le este permis sa pledeze, in conditiile prevazute de lege, numai in cauzele lor personale, ale ascendentilor si descendentilor, ale sotilor, precum si ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar si in asemenea situatii insa judecatorilor si procurorilor nu le este ingaduit sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.
LEGEA Nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare
ART. 1.Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii.
ART. 6 În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale.
ART. 7 Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut.
Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii.
ART. 8 Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:
a) să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale;
b) Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte;
ART. 28 Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;
c) să declare sau să participe la grevă.
ART. 29 Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:
a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului;
b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă;
c) condiţiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii militare se vor stabili prin ordin al ministrului apărării naţionale;
d) aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;
e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare.
f) *** Abrogată
g) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;
h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.
ART. 30 Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta.
LEGE Nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului
ART. 1 (2) Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.
(3) Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut.
ART. 2 (1) Poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
ART. 45 (1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;
e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;
f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;
g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;
h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte;
i) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică.
(2) Poliţistul poate prezenta în public, numai în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare.
(3) Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioadă de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel.
Printr-o analiza sumara se poat desprinde cu usurinta asemanarea pana la identitate a incompatibilitatilor si interdictiilor.
Mai mult decat atat, se poate observa ca mult mai multe drepturi sunt interzise militarilor si politistilor dar sunt permise magistratilor:
- să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
- să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;
sau ce obligatii au in plus militarii fata de magistrati:
- să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii
Exceptia instituita in privinta pensiei magistratilor este ridicola. Independenta financiara a judecatorului nu inseamna ca trebuie sa primeasca o pensie altfel calculata decat pentru restul cetatenilor. Independenta judecatorului nu inseamna ca procurorii si magistratii asistenti nu pot avea o pensie altfel calculata decat judecatorii. Si-au statuat cu privire la un privilegiu propriu, in vazul intregii tari.
Asa nu. Asa nu. Atunci cum? Negati totul, spuneti ca este ridicol si nu propuneti o solutie constructiva si cu efect echivalent real. Cum poate fi asigurata independenta justitiei si a judecatorului? Nu numai la nivel declarativ, respectiv sa nu sune bine doar teoretic si in limbajul statului de drept!
Exista si o componenta financiara in multitudinea de factori care contribuie la garantarea si la realizarea efectiva a acestui principiu constitutional? Fara ipocrizie! Lumea europeana civilizata zice ca DA, inclusiv aceasta componenta nu trebuie neglijata si trebuie luata in calcul intr-o anumita proportie, la capitolul drepturi firesti, iar nu privilegii. In vremuri de criza economica si financiara, statul de drept devine un concept mai restrans sau optional? In aceste conditii, independenta justitiei si a judecatorului devin un moft prea scump? In ce masura o independenta stirbita sau negarantata la cel mai inalt nivel, este de natura la un moment dat, sau avand o anumita durata si o anumita gravitate, sa afecteze dreptul ceteanului la o instanta independenta si impartiala – drept garantat constitutional?
La randul ei, raportat la judecator, componenta financiara se refera la un nivel adecvat de indemnizare si de asigurare de batranete – ca o compensare (acceptata ca fiind partiala) a tuturor interdictiilor, incompatibilitatilor, riscurilor, etc. In privinta asigurarii de batranete, se impune a reaminti macar CARTA EUROPEANA PRIVIND STATUTUL JUDECATORILOR, adoptată în unanimitate la o reuniune multilaterala a statelor membre, ţinută la Strasbourg, 8-10 iulie 1998, care prevede urmatoarele:
„6.4. În mod special, statutul garantează judecătorului care a împlinit vârsta legală pentru încetarea din funcţie, după ce a exercitat-o ca profesie pe o perioadă stabilită, PLATA UNEI PENSII AL CĂREI NIVEL TREBUIE SĂ FIE CÂT MAI APROPIAT POSIBIL DE ACELA AL ULTIMEI REMUNERAŢII primite pentru activitatea jurisdicţională.”
Daca esti membru in Consiliul Europei, esti considerat un stat capabil de a te conforma prevederilor art. 3 din Statut si având vointa de a le realiza.
Spuneti ca “judecatorii si-au statuat cu privire la un privilegiu propriu, in vazul intregii tari.”
Ce ziceti daca totusi nu este un privilegiu? Ce ziceti de vazul intregii lumi europene? Dublu standard? Intre granite o masura si in afara granitelor, alta?
Daca in legea interna, cand s-a transpus principiul prevazut de Carta, s-au facut si greseli sau excese, ori asimilari nejustificate, este de discutat si de remediat. Acestea nu sunt motive suficiente si acceptabile pentru a sterge tot, pentru a anihila niste drepturi firesti, a le considera abuzuri nesimtite sau privilegii, sau a relativiza din motive doar aparent economice, statutul de independenta al judecatorului.
Mai bine sa se recunoasca greselile si sa se incerce repararea acestora, decat sa se nege in termeni absoluti, din motive cand economice, cand social-politice, cand amestecate, statutul judecatorului in toate componentele acestuia, inclusiv cea financiara. Dincolo de discutiile privind magistratura, diferentele dintre judecatori si procurori, sau dintre primii si magistratii asistenti, care presupun abordari complexe sau de nivel constitutional, dar si de durata in raport cu solutiile, pot fi date exemple cu rezolvari relativ rapide.
Exemplu: un judecator cu o vechime de 35 de ani numai in functia de judecator de judecatorie (de cariera, numai activitate jurisdictionala, functie exercitata ca profesie), poate sa aiba o pensie sensibil egala cu cea a unui judecator (de curte de apel, de exemplu) cu numai 5 ani vechime ca judecator si 25 ani vechime de avocat. Mai degraba, acesta din urma a avut profesia de avocat (preponderant), iar nu de judecator. Nu pare sa fie corect! Si totusi este legal. Nu mai bine se indreapta legea? Cine a facut legea? De ce a fost asa facuta? Pentru ca mai tarziu, dupa ce se va fi aplicat, sa se invoce unele efecte supradimensionate sau revoltatoare? Avocatura este ca magistratura? Este mai lesne sa negam cu furie si tuturor de-a valma, drepturile? Nu este mai bine sa alegem si sa le dam cu masura?
Ce libertate sociala, politica, materiala, comportamentala, etc., a avut avocatul cand nu era judecator, cate interdictii si incompatibilitati a avut avocatul timp de 20 de ani, cate sentinte a “pronuntat” timp de 20 de ani avocatul care ia acum pensie de magistrat? Cate mii de dosare a citit? In ce conditii a lucrat? Nimeni nu zice sa nu se recunoasca o oarecare vechime (rezonabila), de 5 ani, sa zicem maxim 10 ani, dar sa spui ca 20 de ani de libertate deosebita sunt egali cu 20 de ani de interdictii, e prea mult! Si Adrian83 ar zice ca aritmetica se opune.
Un judecator cu 35 de ani vechime si ultimul an inainte de pensionare a avut o functie de conducere, pensia se stabileste in raport cu indemnizatia ultima, desi functia de conducere nu caracterizeaza intreaga sa cariera de judecator (activitate jurisdictionala). Daca se vrea, si aici poate fi gasita o solutie acceptabila, in asa fel incat sa nu se ignore functia, dar nici sa nu se absolutizeze.
Exemplele pot continua.
Pe de alta parte, de ce este un privilegiu pensia de serviciu a magistratilor (nu vorbesc de cuantum, de procent, ci de principiu)? Pentru ca au ramas singuri? De ce au ramas singuri? Pentru ca asa a vrut CCR? Pentru ca asa au vrut guvernantii. Acestia trebuie intrebati de ce politia si armata nu mai au o asemenea indreptatire. Dar, in acelasi timp, trebuie sa observam evolutia in ultimii 10 ani (2000, 2009 si 2010). Este a treia oara cand guvernantii vor sa desfiinteze pensia de serviciu la magistrati, s-o stearga pur si simplu de pe fata pamantului si sa nu acorde NIMIC (varsta, stagiu de cotizare, conditii speciale sau deosebite de munca, etc – indiferent de masura, vointa si recunoasterea contau), ABSOLUT NIMIC – in considerarea statutului special al acestora, statut recunoscut de altfel, dar daca se poate numai din perspectiva obligatiilor, interdictiilor, incompatibilitatilor, responsabilitatilor, a rolului in statul de drept, ordine publica, etc. (toate reglementate la nivelul cel mai inalt).
Numai ca, in timp ce intentionau sa o desfiinteze la magistrati, o pastrau efectiv si la vedere, la armata si politie (aparare si ordine publica – valori realizate inclusiv de justitie) – 2000 si 2009. Si, atunci s-au gandit guvernantii – 2010: ca sa desfiintam pensiile magistratilor, trebuie sa le desfiintam si pe ale politiei si armatei. Si asa au facut, dar aparent. Pentru ca numai la magistrati au desfintat tot, iar la armata si la politie, nu. Vezi: varsta de pensionare, stagii de cotizare, conditii speciale de munca, conditii deosebite, perioade suplimentare (3, 6, 12 luni/an), majorare punctaje anuale (25 – 50%), etc. Ce sunt aceste dispozitii legale speciale? Drepturi speciale in considerarea statutului special al acestor profesii, pentru perioada in care au fost in “serviciul” statului, in aparare si ordine publica. E prea mult daca vor fi un soi de pensii speciale? E prea putin daca nu se mai numesc (lingvistic) pensii de serviciu? De fapt, ce sunt?
“Lumea europeana civilizata” are o atitudine mai corecta fata de veniturile magistratilor. Raportul dintre venitul mediu net din economie si cel din magistratura e 2 sau 2 si ceva, iar la noi e pe la 5. A fost acum o stire ca un fost magistrat are 37.000 lei pensie lunara, ceea ce este ridicol. Pensiile se stabilesc in general fata de luna cu venitul cel mai umflat, in care bagi al 13-lea salariu sau prima de concediu, un abuz grosolan ajuns cutuma.
Din “judecatorii sunt independenti” sa ajungi la pensie speciala pentru judecatori, procurori (care nu sunt independenti), magistrati asistenti, e prostitutie juridica.
5 este mare, pentru că 1 este mic. Hai să fie 1 mai mare şi atunci 5 va fi mai mic, undeva la 2 sau 2 si ceva. Cel cu 37.000 lei este unic, a fost procuror şi şef la ANRP, după câte am înţeles. Nu, nu este adevărat, nu are nicio legătură pensia cu al 13-lea salariu sau cu vreo primă de vacanţă care să umfle veniturile din ultima lună. Acesta este folclor. Deci, pensia se calculează, ca regulă, astfel: 80% din baza de calcul, reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. S-au făcut abuzuri grosolane sau legea, admiteţi că ar putea să nu fie corectă? Deci cel cu 37.000 lei, în funcţia pe care a deţinut-o a avut o indemnizaţie foarte mare şi sporuri specifice mari. Dacă s-a calculat greşit, să se recalculeze. Dacă legea este strâmbă, să se modifice. Aici este de discutat, aşa cum am mai arătat, dacă este corect ca o funcţie pe care o deţii întâmplător la sfârşitul carierei şi care nu caracterizează întreaga „activitate jurisdicţională”, trebuie luată în calcul şi, dacă da, cât? Dar, pentru asta trebuie modificată legea.
Nu ar fi frumos ca 1 sa fie mai mare? Asta ar insemna ca ne merge bine tuturor, dar inca realitatea economica e alta. Eu cred ca tocmai o incercare de indreptare a unei legi strambe a fost sabotata de CCR.
Pot sa nominalizez mai multe pensii de peste 10.000 lei pe luna – “anticipate” conform terminologiei de drept comun, dintre cunoscuti, unii actualmente avocati sau salariati (justificarea pentru cumulul pensiei cu alte venituri venea dintr-un text obscur din legea 304 care nu prea spunea ca e voie, ci cu totul altceva).
Sunt doua principii corecte: pensie in sistem contributiv; nu poti cumula pensia anticipata cu alte venituri – de ce magistratilor sa nu li se aplice?
Mentin opinia ca sa faci din “judecatorul este independent” o justificare pentru pensiile speciale ale tuturor magistratilor, e o prostitutie juridica, n-are cap, coada, corp, decat interes.
Gresiti abordarea: nu se critica si nici nu se neaga aici dreptul magistratilor la pensii speciale. Dimpotriva: sustin inca o data dreptul exclusiv al acestora de a-si stabiliimpreuna cu angajatorul-stat conditiile de munca si de salarizare.
Se critica modalitatea rusinoasa in care au facut-o si anume; NEGAND DRETUL CELORLALTE DOUA CATEGORII (ARMATA SI POLITIA) DE A-SI MENTINE PENSII SPECIALE. Nimeni nu se ofusca daca-si justificau dreptul lor si-i lasau pe ceilalti sa-si apere drepturile asa cum stiu; dar magistratii, dupa ce au luptat pentru dreptul lor la pensie, accepta atitudinea promiscua a celor de la CCR care le-au justificat pensiile speciale printr-un asa zis statut constitutional bautu in cuie, ce nu poate fi schimbat nicicand si de nimeni, invocand in antiteza acel statut “doar legal” al militarilor, care poate fi schimbat oricand si oricum. Folosind in mod discretionar dreptul de a legifera drepturi, au facut-o calcand in picioare totul: propria jurisprudenta, principiul neretroactivitatii, deontologie, etica…
Chiar dumneavoastra spuneti adevarul:
“De ce au ramas singuri? Pentru ca asa a vrut CCR? Pentru ca asa au vrut guvernantii”
Pai, daca CCR actioneaza la comanda guvernantilor, unde mai este independenta lor? Dar verticalitatea? Dar increderea poporului ca, acolo sus, mai este cineva care vegheaza la derapajele conducerilor politice?
Nu are nici un sens sa mai demonstrati necesitatea pensiilor magistratilor, atata timp cat nimeni nu o contesta!
Tot ceea ce impune o anumita corectitudine in abordarea dumneavoastra, consta in imperativul de nu mai trata drepturile magistratilor in antiteza cu ale celorlalti. Nu este deontologic. Luptati pentru drepturile dumneavoastra fara a le afecta pe ale celorlalti…
Scrieti:
“Numai ca, in timp ce intentionau sa o desfiinteze la magistrati, o pastrau efectiv si la vedere, la armata si politie (aparare si ordine publica – valori realizate inclusiv de justitie) – 2000 si 2009.”
Deci asta incercati a justifica actiunea CCR? Cineva incerca sa anuleze un drept al magistratilor, neafectandu-le pe ale militarilor si atunci, ce s-au gandit: cum, capra mea moare si a militarilor nu? Hai sa-i dam in cap si acesteia…
Nu s-a incercat apararea exclusiva a dreptului lor la pensie de serviciu ci s-a actionat prin excluderea dreptului celorlalti…
Pentru ca aici nu se poate invoca criza economica ci un principiu: pensiile de serviciu ale militarilor nu s-au desfintat doar pe perioada crizei, ci, definitiv. IMORAL!
Daca punga statului era tot mai goala si trebuiau reduse niste cuantumuri, nu trebuia sa se actioneze in directia: drepturile noastra raman intacte, caci noi detinem puterea, taiati-le numai pe ale celorlalti…IMORAL.
Vedeti, nu invoc aici o nelegitimitate a drepturilor magistratilor ci repet: ei si numai ei trebuie sa-si negocieze drepturile, dar nu afectandu-le pe ale celorlalti. Nu au acest drept etic.
Si nici dreptul moral nu-l au deoarece in acest caz trebuie avuta in vedere anterioritatea, adica ceva de genul “cine a fost intai, oul sau gaina?”
Daca veti destina cateva clipe studierii istoricului pensiilor speciale, ca pensii ocupationale, veti vedea ca armata le-a avut de la infiintarea ei de catre Cuza in timp ce justitiei i s-a statuat acest drept doar in 1997!!!!!!!!
Atunci cand, in anul 2000, guvernantii incercau prin noua lege 19/2000 sa abroge dreptul magistratilor la pensie speciala, CCR a emis Decizia nr.20/2000 in cuprinsul careia justifica necesitatea mentinerii pensiilor speciale ale magistratilor tocmai plecand de la identitatea de conditii de munca si tratament ca ale militarilor: riscuri, interdictii, incompatibilitati.
Nu s-a invocat nici un asa zis statut constitutional diferit, au avut aceasta minima decenta.
Studiati cu atentie Decizia 20/2000, analizati modul trunchiat in care au invocat-o in Decizia 873/2010 fara a include in ghilimele textele ciuntite si fara a marca prin paranteze pasajele lipsa, asa cum indica orice norme de redactare a unui text oficial, asa cum ar trebui sa impuna acea “minima moralia”
Comparati textele si vedeti ce lipseste: exact referirile la militari. Pastrandu-le in text, asa cumera deontologic si legal, nu se mai putea afirma “constitutionalitatea” taierii pensiilor lor, in antiteza cu “neconstitutionalitatea” eliminarii pensiilor magistratilor. SCANDALOS.
ACESTA ESTE RASPUNSUL:
“De ce au ramas singuri? Pentru ca asa a vrut CCR? ”
AVETI MARE DREPTATE! SI SINGURATATEA IN CARE S-AU POZITIONAT CA SI CATEGORIE SOCIALA CRED CA NU LE FACE CINSTE!
1997. Este târziu sau este devreme?
“… Curtea constată că statutul constituţional al magistraţilor – statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii, IMPUNE!!! acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art.1 alin.(3) din Legea fundamentală.”
Incredibil, o instanta nu se limiteaza la cenzurarea actelor normative neconstitutionale adoptate de legiuitor ci in cazul acesta ea chiar impune legiuitorului ce sa faca.
In principiu sunt impotriva pensiile speciale insa daca ele in anumite cazuri aduc beneficii statului le pot accepta. Insa nu pot accepta situatia in care legiuitorului i se impune sa actioneze intr-un anumit fel si i se interzise sa revina asupra unor decizii anterioare (de exemplu i se interzise sa revina asupra acordarii pensiei speciale pentru magistrati).
Oportunitatea acordarii unui tratament special pentru anumite categorii de functionari publici sau profesii tine exclusiv de optiunea legiuitorului. Adica legiuitorul si nu Curtea Constitutionala sau o alta instanta decide care sunt ocupatiile speciale si tot el decide modul de recompensare a persoanelor care presteaza o munca speciala sau cu o anumita insemnatate pentru stat.
De exemplu lucratorii din domeniu informatic nu platesc (sau nu plateau) impozitul pe salariu. La prima vedere lucru asta este un privilegiu, o discriminarea fata de celelalte profesii care platesc acest impozit. La o analiza mai atenta insa se descopera ca aceasta masura aparent discriminatorie serveste unui scop si anume dezoltarea unei industrii informatice puternice care va aduce in final multe beneficii statului.
In mod asemanator cu eliminarea impozitului pe salariu pentru informaticieni si pensiile de serviciu pentru anumite categorii de functionari publici pot avea o justificare si pot aduce beneficii statului.
In cazul informaticienilor insa statul poate reveni asupra deciziei si poate reintroduce impozitul pe salariu. La fel si in cazul pensiilor speciale legiuitorul trebuie sa aiba puterea sa le desfiinteze. Aceste lucruri sunt necesare pentru a servi si unor scopuri pur economice (de exemplu statul nu mai are bani la buget sa pastreze scutirea de impozit si sa plateasca pensiile speciale).
Deci argumentele magistratilor/militarilor/politistilor/informaticienilor/etc aduse pentru a justifica anumite tratament speciale nu trebuie sa aiba nici un fel de valoarea. Oportunitatea instituirii unui tratament special pentru anumite categorii profesionale (din domeniul public sau privat) tine exclusiv de competentele legiuitorului. Numai legiuitorul poate institui astfel de masuri si tot numai el le poate elimina cand considera ca nu isi mai au rostul sau nu mai sunt sustenabile.
Sunt de acord cu dumneavoastra ca nu trebuie sa i se interzica legiuitorului sa legifereze anumite drepturi sau interdictii, dar in privinta “magistratilor/militarilor/politistilor/informaticienilor/etc” este dreptul acestora sa-si negocieze conditiile de munca si de salarizare, asa cum toti cei angajati la privat o pot face.
De ce un eminent consultant juridic, spre exemplu, are dreptul sa-si negocieze conditiile de salarizare cu patronul sau, deci conditiile in care-si “vinde’ capacitatea sa de munca, inteligenta sa (adicaexact rodul celor “n” ani de scoala) iar acelasi consultant, daca doreste sa ocupe un loc de munca la stat, tot in domeniul pregatirii sale, nu are acest drept?
Nu tot aceeasi capacitate de munca isi vinde?
Nu cumva este dreptul exclusiv al militarului sa-si negocieze nu atat salariul cat conditiile ulterioare plecarii din sistem, de moment ce tot i se cere sa apere “patria, chiar cu pretul vietii”?
In toata lumea civilizata, spre care ne uitam cand dorim sa aruncam in ochii altora “vezi, acolo este democratie…”, acest principiu este respectat.
Daca tot ne uitam la societatile aflate inaintea noastra dpdv democratic, de ce nu incercam sa preluam ceea ce este bun?
Trebuie sa parcurgem si noi etapele pe care aceste societati le-au parcurs pana au ajuns la acest nivel de civilizatie?
De ce un specialist (din domeniul economic, juridic, informatic, etc) are dreptul sa-si negocieze cu angajatorul privat conditiile in care-i pune la dispozitie acestuia forta sa de munca iar un “bugetar” nu are acest drept fata de angajatorul stat?
De ce toti cei care lucreaza la privat “produc” iar bugetarii doar “consuma”?
De ce toti cei care lucreaza la privat au numai “drepturi” iar bugetarii numai “obligatii”?
Daca un medic chirurg celebru lucreaza la privat, se cheama ca produce, societatea-l apreciaza pentru aceasta, iar pacientii sai platesc cat cere fara sa cracneasca, doar ei l-au ales, benevol.
Daca acelasi medic, insa, lucreaza la un spital de stat, devine automat bugetar cu salariu “nesimtit”, ce trebuie redus neaparat, prin lege “constitutionala” cu 25%, deoarece este dreptul exclusiv al “legiuitorului” sa-i hotarasca soarta, salariul, destinul, etc.
Doar asa spuneti, nu?
Daca o educatoare foarte buna lucreaza la o gradinita privata se chema ca “produce” iar dumneavoastra platiti fara cracnire miilr de euro solicitate pentru a va inscrie copilasul la acea gradinita. Doar asa este de bon-ton iar dumneavoastra nu doriti sa sacrificati viitorul copilasului, nu?
Daca, insa, o educatoare la fel de buna ca si prima, lucreaza la o gradinita de stat, dintr-o data ea nu mai “produce” ci doar consuma PIB-ul produs de dumneavoastra, “privatii”, este doar o bugetara fara drept de negociere a conditiilor sale de munca.
Numai societatea, prin reprezentantul sau LEGIUTORUL aparat de CURTEA CONSTITUTIONALA numita politic are acest drept…………
Doar asa credeti, nu?
Toti marii bogatasi ai tarii, cand ajung sa dea extemporale la DNA, apeleaza la avocati celebri de talia, spre exemplu, a dlui Ghe. Mateut (si exemplele de avocati celebri pot continua; am dat acest nume doar pentru ca a fost foarte des mentionat in ultima vreme). Apeleaza deci la profesionisti de la care asteapta rezolvarea situatiei si pe care-i platesc, pe cale de consecinta, atat cat acestia cer ( in orice caz, sume in euro cu mai multe zerouri).
In rezolvarea acestei situatii, noi, societatea civila democratica, asteptam ca bugetarii angajati de noi sa infaptuiasca actul de justitie – procurori, judecatori, sa aiba o pregatire profesionala cel putin egala cu al acelor somitati angajate de marii bogatasi, sa aiba o conduita morala si profesionala desavarsita prin care sa faca sa triumfe adevarul si dreptatea.
In schimbul acestor cerinte ii platim derizoriu, le negam drepturile ulterioare dar, mai ales, LE NEGAM DREPTUL DE A-SI REVENDICA DREPTURILE, le negam dreptul de a-si negocia conditiile de munca si de salarizare.
Afirmam sus si tare ca este dreptul exclusiv al legiuitorului sa stabileasca salariile si pensiile magistratilor desemnati sa infaptuiasca actul de justitie.
Acestia sunt doar “bugetari de lux, cu pensii nesimtite”, consumatori fara scrupule si limite ai PIB-ului produs de privati…
Sunt inundatii catastrofale in toata tara si toata lumea se uita disperata catre militarii din structurile ISU, Pompieri, Jandarmi sau unitati M.Ap.N.
Acestia muncesc acum non stop, in conditiile in care SI EI SUNT DIN ZONELE AFECTATE, SI GOSPODARIILE LOR SUNT AFECTATE, si familiile lor sau ale rudelor, prietenilor lor sunt inundate…Ei ajuta pe toti cei din zonele afectate, dar familiile lor ramase fara sprijinul unei maini de barbat, cine le ajuta? Colegii acestora? Semenii lor din structuri asemanatoare?
Acum, acesti bugetari de lux cu viitoare pensii nesimtite, sunt buni? Sunt necesari societatii?
Atunci, de ce le luati dreptul de a-si negocia un salariu demn, de ce le luati dreptul la o pensie sigura, atata timp cat le cereti ca intreaga viata activa sa stea in blockstarturi si sa intervina acolo unde situatia impune?
De ce in cazul este este dreptul exclusiv al legiuitorului sa stabileasca, ATENTIE, NU TEMPORAR, CI PENTRU MULTI ANI DE ACUM INCOLO, ce salariu si, mai ales, ce pensie sa primeasca acestia?
Incercam sa legiferam dreptul STATULUI de a-si calca in picioare promisiunile, contractele asumate (caci si intre militar si stat, intre magistrat si stat exista contracte semnate in momentul angajarii), angajamentele luate, incercam sa intabulam dreptuL statului de-a constitui pe criterii exclusiv politice o CURTE CONSTITUTIONALA care sa-si calce in picioare propria jurisprudenta, ba, mai mult, care prin utilizarea trunchiata a propriei jurisprudente sa incerce a-si justifica necesitatea mentinerii unor drepturi.
Acesti “bugetari de lux cu viitoare pensii nesimtite”, ca sunt magistrati sau militari, cand s-au angajat sa dea societatii intreaga lor capacitate de munca, chiar si viata in cazul militarilor, acceptand chiar si interdictiile impuse de societate, au facut aceasat in conditiile date: un anume mod de stabilire a salariului, un anume mod de stabilire a pensiei viitoare. Aceste conditii au fost stabilite la data angajarii, fiind statuate prin lege, iar statul s-a erijat in garantul legii.
Nu se mai pot plati acum salariile si pensiile din cauza crizei? In acest caz, statul angajator, impreuna cu angajatul caruia-i cere sacrificiul material, trebuie sa se aseze la masa negocierilor si sa stabileasca noile conditii, perioada pentru care se aplica si, mai ales, garantii ferme ca aceste sacrificii impuse vor inceta o data cu iesirea din criza economica ce le-a impus.
Aceasta inseamna neretroactivitate, drept castigat, respectul celui ce munceste…
Daca pentru viitor societatea nu mai doreste salarii mari pentru magistrati si militari, nu mai doreste acordarea de pensii speciale pentru acestia, nu are decat sa legifereze acest lucru cu un anume orizont de timp de aplicare, asa cum se practica in toate tarile civilizate.
Viitorii cetateni romani care vor dori sa acceada la demnitatea de magistrat sau sa se inroleze in structuri militare, vor putea studia noile conditii si, daca le vor conveni, vor putea accepta in cunostinta de cauza…
Daca nu, sau daca numarul acceptantilor va fi mai mic decat numarul de magistrati sau militari necesar, iar statul nu va dori schimbarea acestor conditii, nu va avea decat sa angajeze ca magistrati sau ca militari chinezi, tailandezi, filipinezi, caci forta de munca pe glob este destula, slava domnului…
Atunci cand justitia va fi infaptuita de magistrati chinezi, sa nu va mirati de sentintele date!!!
Si cand tara va fi aparata de militari pakistanezi, indieni, sa nu va mirati de ce mai intai se trage in tot ce misca…
Oare va mai fi posibila o revolutie atunci ?!?
Da, o revolutie in urma careia sa i se permita Parlamentului sa fie unica autoritate legiuitoare a tarii, asta vreau. Eu unu m-am saturat sa tot legifereze Guvernul (ordonante, asumare), CCR (prezentele decizii) si instantele judecatoresti (celebrul spor de 50% acordat in instanta desi era desfiintat prin lege).
In ceea ce priveste negocierea salariului, da sunt de de acord dar sa se face ca in domeniul privat. Asta inseamna ca angajatorul are ultimul cuvant el decide in final salariul iar daca angajatului nu ii convine sa plece sau sa se multumeasca cu cat ii da angajatorul.
Si pentru ca vorbim de bani publici platiti din taxele cetatenilor evident ca angajatorul (adica cel care hotaraste salariile) trebuie sa fie ori Guvernul ori o alta autoritate aflata sub controlul Parlamentului. Numai politicienii alesi de popor (sau persoane numite de politieni) ar putea sa negocieze pentru ca e vorba de banul public. Asta inseamna democratie.
Daca “angajatorul” negociaza prost si rezulta chinezi in unele unele posturi publice atunci el va da socoteala electoratului.
[...] Vineri, 2 iulie 2010, Ministerul Finantelor Publice a dat publicitatii ca, la Washington, in ziua precedenta, purtatorul de cuvant al Fondului Monetar International, Caroline Atkinson, a anuntat ca autoritatile romane au reusit sa gaseasca masuri alternative care sa compenseze veniturile care nu vor mai intra la buget in urma deciziile Curtii Constitutionale. [...]
[...] afara de cele trei deja istorice decizii ale Curtii Constitutionale referitoare la diminuare salariilor si pensiilor, este de remarcat si cea de a patra, din acelasi [...]
Domnule, SERGIU LEON RUS: 6 July 2010 at 16:33
1. Într-adevăr sunt şi legi strâmbe, cum ziceţi! Nicio activitate umană nu este perfectă. Nici Parlamentul nu este perfect.
În privinţa realităţii economice, să nu o privim ca pe o fatalitate şi ca pe o justificare suficienta pentru a strâmba până şi unele legi drepte. Guvernul să facă ce trebuie şi din punct de vedere economic. Sigur că nici Guvernul nu este perfect, ca şi realitatea în care trăim.
Despre justiţie ce să zici! Sunt multe. Zeci de milioane de procese (conflicte sociale, economice, cu autorităţile, penale, de familie, etc. – în 20 de ani, zeci de mii de acte normative perfecte şi imperfecte, schimbătoare, în orice caz. Magistraţii (cu un statut necontestat la obligaţii, dat contestat la unele drepturi şi funcţionând încă într-un sistem nereformat) – care populează acest sistem – nici mai buni, nici mai răi decât cei care populează societatea şi autorităţile alese sau numite, arătate mai sus.
2. În ceea ce priveşte pensia de serviciu, eu îmi exprimam un punct de vedere la nivel strict de principiu. Dacă la nivel de principiu, punctul de vedere este în general corect si european în raport cu raţiunile şi argumentele ce pot fi aduse – este una, iar dacă un efort financiar nu este sustenabil la un moment dat, din motive strict economice – este alta.
Şi atunci, celelalte două puteri nu pot decât să „spună” ceva în genul: suntem conştienţi (recunoaştem şi nu regretăm) că anumite profesii caracterizate în mod esenţial de o multitudine de interdicţii, incompatibilităţi, riscuri, etc. ce compun un statut special, au îndreptăţirea în mod echivalent la nişte „drepturi speciale”. Dar acum, deşi respectăm CONTRIBUŢIA ce nu poate fi evaluată din punct de vedere strict economic (căci nu faceţi avioane, şuruburi, etc), contribuţie pe care o aduceţi la consolidarea statului de drept, a apărării şi ordinii publice – nu putem să plătim o perioadă o parte din aceste drepturi speciale corelative unor obligaţii speciale. Înţelegeţi că, se impune suspendarea acestora o perioadă oarecare şi vom face eforturi pentru a fi sustenabile şi din punct de vedere financiar, în cel mai scurt timp pentru a reintra in normalitate.
Or, una e să le desfiinţezi pentru că sunt nesimţite şi că „parazitează” sistemul de pensii (deşi nu se plătesc din acest fond), şi alta este că – deşi se cuvin, nu pot fi plătite temporar. Până la urmă este o criză de idei, sau economică, în privinţa asta? Dacă este economică trebuie spus ca atare şi trece odată cu ea. Dacă este de idei, este de discutat cum, dacă şi când trece.
3. Pensia anticipată, cumulul pensiei – variaţiuni pe tema simplă iniţială, a dreptului la o pensie de serviciu, ocupaţională. Aici sunt alte discuţii. Dar, şi în această privinţă, dacă este o problemă este tot la lege, iar nu la beneficiarii legii, oricare ar fi ei.
4. Observaţi faptul că principiul contributivităţii nu poate fi absolutizat. Dacă o facem, vom avea surprize (nesustenabile emoţional)! Nu poţi sa invoci la nesfarsit acest principiu care sună bine şi să nu faci ceva vizibil şi durabil în privinţa atributiilor directe si principale, a reducerii fraudelor bugetare, a dinamizarii si creşterii economice, procedând astfel: le micşorez pe cele mari numai ca să nu pară prea mici cele pe care nu le pot mări. Poţi găsi lesne categorii de drepturi sau persoane, ori categorii profesionale care beneficiază de sisteme de asigurări sociale si de sanatate şi drepturile sau beneficiile lor nu reflectă nici pe departe contribuţia/noncontributia lor la aceste fonduri. Până la urmă e o chestiune strict politică, statul ca un factor de echilibru, ia sau poate lua dintr-un buzunar şi pune în altul (contributivitate, distributivitate, solidaritate, etc). Mă refer la bugetul statului în ansamblu. Astfel, dacă s-ar aplica strict şi rigid acest principiu şi la pensii sau sănătate, s-ar alege praful cel mai probabil de mulţi oameni. Deci, orice regulă, se pare că are şi excepţii. Credeţi că punctul de pensii are vreo legătură de proporţionalitate cu contribuţia adusă în trecut de beneficiarii de astăzi? Eu mă îndoiesc. Mai degrabă, în spatele unui algoritm sofisticat, se ascunde pur şi simplu un mijloc ce reflectă putinţa de a incerca sa fie plătit astăzi în raport cu fondul contemporanilor platitori( sustenabilitatea de care se vorbeşte). Şi atunci, logic pare să fie, nu să desfiinţăm sau sa demonizam drepturile prin pervertirea juridicului, ci să încercăm să le consolidăm, să progresăm, iar efortul şi energiile să fie canalizate şi spre dezvoltarea economică pur şi simplu, spre prevenirea, identificarea si sanctionarea fraudelor, a risipei, etc.
Dreptul fără economic nu poate exista, dar nici invers. Trebuie să coexiste, recunoscând preeminenţa celui dintâi, dar si vointa de a-l realiza pe cel de-al doilea si in folosul tuturor, pe amandoua.
5. Pensiile de serviciu: o prostituţie juridică! Stiti bine ca indemnizarea adecvata alaturi de multi alti factori calitativi si cantitativi, asigura independenta. Pensia – componenta a statutului, legat de care in timpul activitatii, exista previzibilitatea si speranta legitima a acordarii ei, este privita si ca o consecinta fireasca si o compensare partiala a interdictiilor, etc, din perioada activa. În mod voit simplificaţi lucrurile, devalorizaţi şi ridiculizaţi statutul complex (obligaţii, drepturi), al respectivei categorii profesionale de care vorbeam la un moment dat. Dar, dacă este corect ceea ce spuneţi, eu propun să facem bine să ieşim rapid, până nu este prea târziu, din Consiliul Europei. Este clar că ne-am molipsit, ca s-a facut o aderare „neprotejata”, prostituţia juridică fiind se pare europeană, mai înainte de a fi românească.
Până una alta, să se corecteze şi legile cu adevărat strâmbe, dar să se corecteze concomitent ce este strâmb şi în economie.
Doamna sau domnule BUBBLES,
Nedeclinandu-va identitatea pot specula cu prudenta ca sunteti magistrat sau apartinator sau ca doar ati preluat necritic un slogan foarte vehiculat de catre magistrati, “multitudine de interdicţii, incompatibilităţi, riscuri” care la o privire mai atenta nu constituie o justificare nici pentru un venit mediu de 5 ori mai mare decat al celor care-i platesc si nici o realitate, ci o fictiune plangacioasa, iritanta si imorala.
Magistratii sunt platiti pentru o activitate de 8 h pe zi, 5 zile pe saptamana, e scris in Regulamentul de ordine interioara. Cand ai timp sa faci o alta activitate? Nu poti fizic, efectiv, decat trisand obligatia de prezenta. Exceptia functiilor didactice din invatamantul superior s-a facut si pentru ca e cam singura activitate care poate fi facuta cateva ore pe luna.
Deci, faptic, fizic, nu prea poti face si altceva, cumulul de functii fiind valabil si pentru alte categorii de bugetari, pe considerente similare. Nici in privat nu poti legal avea mai multe activitati cu norma intreaga.
Interdictii? Zero, magistratii pot juca inclusiv la bursa, acte sau fapte nemijlocite de comert, sau sa participe la fonduri de investitii, nu au voie nici avocatii, bunaoara, care nu au o norma fixa de timp pe zi pentru activitatea de baza.
Riscuri? Tot zero, exista vreun magistrat impuscat, agresat etc.? In toata tara? Sunt mai multi avocati batuti sau amenintati de clienti decat magistrati.
Notiunea de pensie ocupationala cred ca va apartine, sa o patentati, iar faptul ca e european sa o aiba magistratii si neeuropean sa nu, e cel putin discutabil. De asemenea, sa califici Consiliul Europei ca european e iarasi indoielnic, avand in vedere ca spatiul Consiliului Europei se invecineaza cu Japonia.
Iata ce cred eu:
1. Sistemul de asigurari sociale e mai mult sau mai putin comunist, insa odata ce s-a pornit, nu mai poate fi oprit fara injustitii flagrante. Poate era mai bine o libertate absoluta ca in cazul baby-boomer-ilor care au ridicat America, pur si simplu pentru ca nu aveau nici o garantie din partea statului si au trebuit sa-si gestioneze ei insisi totul, inclusiv retragerea din activitate.
2. Daca exista un sistem de asigurari sociale, nu poate fi decat egalitarist ca mod de functionare, cerinta care decurge din libertatea personala si egalitatea in fata legii. Se contribuie cu parte din munca, se primeste in consecinta, munca (ocupatia) unuia nu e mai importanta sau mai putin importanta decat a altuia. Astea is in Constitutie, declaratiile drepturilor si cam peste tot. E asa de greu? Cetatenii sunt egali.
3. Din “judecatorii sunt independenti si se supun numai legii” nu are cum sa rezulte (nici direct, nici indirect, nici piezis, nici oblic) ca judecatorii inactivi (mai sunt judecatori? sau doar pensionari?) prin pensionare trebuie sa primeasca o pensie altfel calculata decat orice alt cetatean; nu rezulta ca fostii procurori (nevizati de Constitutie) trebuie sa primeasca o pensie altfel decat orice cetatean; nu rezulta ca fostii magistratii asistenti – care nu au fost nicicand judecatori – trebuie sa primeasca o pensie altfel calculata decat pentru alti cetateni.
Cu identitate declarata sau nu, magistrat sau nu, apartinator sau nu, cu idei proprii sau nu, femeie sau barbat, “grec sau barbar”, am si eu dreptul la o opinie indiferent de geneza acesteia, de evolutia ideilor, de nivelul de cultura, de convingeri – ca si dumneavoastra.
Greseala mea este aceea ca mi-am facut iluzia ca totusi DIALOGUL, fie si intr-un spatiu virtual, este posibil si are o noima. Un dialog in care fiecare interlocutor sa incerce sa fie de buna credinta, flexibil, sa observe nuantele si sa fie cat de cat atent la ceea ce afirma celalalt, cu ceva umor si fara ironii, jigniri si agresivitati inutile. Va dau doua exemple:
1. am afirmat ca ma refer numai la o chestiune de PRINCIPIU, ceea ce insemna ca eliminam din ecuatie orice exemplu sau caz concret de natura sa te faca excesiv de subiectiv, sa te puna in situatia sa abandonezi ipoteza de lucru si sa te puna pe piste false, acele cazuri sau exemple fiind cu adevarat imorale sau iritante sau care dezonoreaza sistemul si ideea de magistrat, sau de profesionalism.
Dar, exemple de acest tip pot fi date in orice profesie cu care avem contact indeobste: medicina, invatamant, avocatura, politica, etc. Recunosc faptul ca si eu am intrat in coliziune cu sistemul judiciar si am niste rude care au pierdut doua procese, din care unul cu miza destul de mare si nu o sa ma convinga nimeni, niciodata, ca nu au avut dreptate. In aceste cazuri te gandesti fie la incompetenta, fie la coruptie. A treia varianta, spui ca nu e. Dar, exemplele concrete din experienta personala nu ma pun in situatia sa generalizez, sa desconsider o breasla in sine si nu ma impiedica in incercarea mea de a vedea ce e mai bun, diferit, specific, aparte sau meritoriu in fiecare profesie.
2. am afirmat ca, intr-adevar, pot fi purtate discutii cu privire la DIFERENTELE dintre judecatori si procurori, dintre judecatori si magistrati asistenti. Deci, nu am afirmat ca nu exista diferente, dar am sustinut ca este o alta discutie si, inainte de toate, trebuie identificat sediul problemei, daca este in lege, care este nivelul de reglementare sau daca sunt probleme in aplicarea legii si sa nu amestecam lucrurile.
In replicile pe care mi le-ati dat, nu pot sa nu constat ca, fie nu ati observat cele doua chestiuni subliniate de mine in precedent, fie le-ati observat, le-ati ignorat si nu le-ati dat semnificatia evidenta ce rezulta din modul explicit folosit in redasrea ideii. In orice caz, in cel de-al doilea caz, rezulta mai degraba ca eu nu am facut diferenta dintre judecatori si procurori sau ca dimpotriva, am afirmat chiar contrariul, ceea ce nu este adevarat.
In aceste conditii, va salut maxim, pastrandu-mi libertatea si dreptul la nickname, pentru simplul motiv ca, si daca mi-as declina identitatea sau sexul, ori apartenenta, am aproape siguranta ca nu ar fi posibila eliminarea celor doua monologuri paralele si realizarea unui dialog la nivelul parametrilor pe care i-am enuntat in precedent. Obstacolul cred ca este urmatorul: atunci cand am socotit de cuviinta ca as putea intra intr-un oarecare dialog cu dumnevoastra, pe mine personal m-au interesat doar ideile, provocarea si nu m-a interesat nici numele, nici profesia, nici sexul.
In treacat fie spus, egalitatea nu se reduce la egalitarism, parerea mea!
Intr-o discutie se presupun identic percepute premisele implicite – nu pare a se verifica aici, iar obiectul “cauzei” era cat se poate de concret, trei decizii de CCR.
In materie de munca, egalitatea este egalitarism, nu trebuie sa pierdem din vedere nici o secunda acest aspect. Munca este cea mai caracteristica activitate umana si trebuie tratata din aceasta perspectiva; iar oamenii sunt liberi, dupa o indelunga lupta, deci respectati egal. Singura diferenta intre o munca si alta poate fi doar nivelul remuneratiei, nu si atitudinea societatii fata de aceasta, beneficiile se formeaza pe aceeasi baza: este exclusa premierea prin pensii special calculate pentru indiferent ce categorie sociala.
E doamnă.
Bun, puteam paria, dar am zis sa-i respectam dreptul la nickname.
V-ati hotarat si ati zis: sa-mi respectati dreptul la nickname. Cu alte cuvinte, cel putin teoretic, era posibil sa ziceti si contrariul, in sensul ca nu mi l-ati fi respectat. Cum ati fi procedat si ce s-ar fi intamplat? Ce ziceti de imprejurarea ca dreptul la nickname, de vreme ce nu mi l-ati dat dvs, nu mi-l puteti lua! In rest, respectul este altceva. Eu vorbeam, atunci cand aminteam de dificultatea sau chiar imposibilitatea realizarii unui dialog , de o oarecare agresivitate in limbaj si de “furia” cu care ati abordat problema respectiva in comentarii (la subsolul articolelor), renuntand cumva la echilibrul si exigenta academica pe care le-ati demonstrat atunci cand ati postati un articol.
Fiind femeie, mi-a luat vreo 6 zile sa depistez replicile, sa procesez informatiile, sa pot concepe o tentativa de raspuns, sa editez textul, sa-mi aduc aminte propriul meu nickname, de parola – nu mai vorbesc, sa-l trimit si acum, rasufland usurat/usurata, va salut din nou respectuos si maxim!
Dar, acum ca am un nickname cu sex nepariat si totusi deconspirat, ma voi “bucura” de intelegere si de indulgenta, sau de tacere ironica si superioara, din partea dumneavoastra?
Dacă ar exista mai multe persoane ca bubbles (acum că şi-a deconspirat sexul, pe care, să fiu sincer, îl bănuiam, aşteptăm şi profesia, pe care, de asemenea, o bănuiesc) în poziţii importante de reprezentare a statului român, sigur şi-ar face treaba mult mai bine ca alţii. Dacă a reuşit să îi ţină “piept” (la figurat) lui Sergiu Leon Rus, merită tot respectul meu!! Fără să mă intereseze cine are dreptate!
Să nu exagerăm cu privire la postul deţinut de bubbles.
Toate luările de poziţie ale doamnei bubbles mi s-au părut destul de pasive faţă de dl. SLR.
Eu nu vreau să aflu care este postul public al doamnei… pentru că orice ar fi… nu poate fi decât CENZURAT.
SRL este unul din puţinii juzi care îşi spun gândurile pe şleau, fără viclenie.
Restul… ca Bubbles… învârt principii şi concepte în vârful limbii cu o teamă evidentă şi o moderaţie ce atinge banalitatea , deşi mulţi scriu sub pseudonim.
Pe sleau, fara viclenie, fara teama, fara a invarti principii si/sau concepte in varful limbii, ci cu toata gura: “nu am vazut judecatori impuscati sau agresati”! Mai citesti si in presa de judecatori corupti, incompetenti, lacomi, paraziti si nesimtiti, sau titluri de genul “Cu pistolul la tampla judecatorilor”. Mai auzi si cate un oficial spunand : A venit vremea sa-i infruntam pe judecatori ! Il mai citesti uneori si pe dl. AK amintind de pietrele lor funerare si scriind despre judecatori ca fiind un soi de «nevertebrate », sobolani sau vulturi. Zici ca judecatorii intruchipeaza anticristul ! E tare! E violent! E brutal! Flageleaza ! Iti dezvirgineaza si activeaza si ultimul neuron ratacit si debusolat!
Ideea transmisa mie prin acele vorbe spuse pe sleau, in masura in care vorbele tari, scrise fara moderatie, cu un stil aparte – o ascund, ar fi aceea ca riscul real nu poate fi conceput decat organoleptic, prin anihilarea fizica, prin moarte si sange varsat.
Or, eu pur si simplu nu gandesc asa. Pana acolo trebuie sa fim atenti la alte semne. Moartea poate fi si subtila. Si daca nu gandesc asa, nici nu pot sa insirui si sa mestesugesc cuvinte tari, doar ca sa atraga atentia. Altfel, daca expresia -judecatori impuscati- este o “metafora”, este prea complicata si pe mine personal ma depaseste. Nu imi stimuleaza imaginatia, ma blocheaza si in final, ma revolta. De gustibus…
In orice caz, socotesc ca anumite puncte de vedere impartasite si de altii – pot fi reamintite, chiar daca sunt banalitati, sau chiar propriile idei – pot fi transmise eficient, chiar cu moderatie. Si, comunicarea se poate realiza in foarte multe moduri, fiind clar ca personalitatea, varsta, profesia, alte exigente, autocenzura, prudenta si sexul (de ce nu?) – isi pun amprenta asupra stilului si manierei sau temei abordate.
In rest, cu sau fara pseudonim, tema in sine este falsa, de vreme ce acest site nu interzice. La fel si cu profesia. Cert este ca nu am vazut femei/doamne, care sa fi postat comentarii aici si care sa fi facut in mod artificial o minitema din profesia sau din sexul interlocutorului virtual, sau un “pretext” pentru a trimite directionat, sageti ironice. Altfel, idei si argumente sa avem, caci cu vorbele si cuvintele ne putem descurca, intrucat limba romana este generoasa, sanatate si spor la treaba, acolo unde “diviziunea sociala a muncii” chiar conteaza si unde interlocutorii sunt reali, ca si provocarile si responsabilitatile.
Amelia Farmathy?
Nu.
Atata tot? V-au napadit valuri de greata si oroare la sangeroasa, agresiva, violenta, brutala asertiune “nu am vazut judecatori impuscati sau agresati”? Cand se afirma un risc (personal si fizic) in exercitarea profesiei de judecator, cel mai usor se verifica valoarea de adevar prin cateva exemple concrete – eu am indicat ca acestea nu exista, ergo nu exista prima facie un risc, asa ca aceia care il meliteaza incontinuu gresesc, probabil interesat. Sintagma “judecatori impuscati” – in intelesul propriu, pur, simplu, nemetaforizat, dupa cum ati remarcat – a fost impusa de puterea analogiei si recentul caz din Belgia, unde poti pati asta ca judecator. In tara noastra pasiva pana si la nivel de vorbe, nu se intampla nimic de genul asta. In rest, cred ca aveti o imaginatie bogata, pe langa stomacul sensibil, doar dupa parerea mea, ca sa fiu politiceste corect si nu agresiv, violent, brutal.
Va ofer pipa pacii, desi, la cat sunteti de inclinata sa le luati pe toate-n berna, s-ar putea ca si acest gest sa-l interpretati ca pe o condescendenta superioara, sau ca pe o noua diminuare zdrobitoare a personalitatii dvs. fragile, sau mai stiu eu ce. Opriti-va, cel putin in acest caz, sa dezbracati gestul pasnic de conotatii pe care poate nu le are. Facem pace?
Iar daca altfel scriu in articole decat in comentarii, probabil este pentru ca, nu-i asa, suntem cam toti mai mult sau mai putin schizofreni, si ne place sa ne ascundem din cand in cand. Sau poate doar – dezamagire? – pentru ca regulile pentru scrierea unora si altora sunt diferite, comentariile fiind mai libere.
Oricum, va mai ofer si dreptul la ultimul cuvant – la care nu voi replica, daca veti alege sa-l exercitati, pentru ca, din punctul meu de vedere, o conversatie intr-un spatiu public este detrimentala fata de rest.
Da.
Am avut dreptate! S-a facut pace!
[...] Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri [...]
[...] in acord cu Constitutia Romaniei, astfel cum ea a fost interpretata de Curtea Constitutionala prin decizia nr. 872/2010; – adoptarea grilei si a textelor de lege propuse de Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare [...]
[...] prin care ar fi fost “ inlaturate de la aplicare dispoziíile Legii 118/2010, cu nesocotirea Deciziilor nr. 872/2010 si 874/2010, pronunțate de Curtea Constituționala”, aratand ca ar avea atribuții legale si un “rol constituțional de a veghea la respectarea [...]
[...] Curtea Constitutionala, sesizata de opozitie, a analizat si a declarat legea unitara a pensiilor constitutionala. Aparent cazul era inchis, acum insa vedem o avalansa de contestatii in justitie privind deciziile [...]