In cadrul seminarului franco-roman asupra eficacitatii justitiei organizat de Asociatia franco-romana a juristilor in parteneriat cu Ministerul Justitiei, Catalin Predoiu, ministrul Justitiei, a sustinut urmatorul discurs:
“Domnule ministru,
Domnule ambasador,
Sunt deosebit de onorat şi încântat să pot deschide astăzi lucrările acestui seminar, care are o temă atât de provocatoare şi interesantă.
Mă bucură faptul că Asociaţia Franco – Română a Juriştilor, care a luat fiinţă în urma iniţiativei Ambasadorului Franţei la Bucureşti, Excelenţa sa domnul Henri Paul, a căpătat treptat forţa organizării unui astfel de eveniment, cu o participare reamarcabilă şi o atenţie deosebită din partea mass media.
Îmi aduc aminte de conferinţa lansării acestei asociaţii, în care am fost întrebaţi ce urmează ea să facă. Am cerut atunci puţin timp şi puţină răbdare. Iată că asociaţia noastră îşi continuă drumul şi începe să devină un vector de iniţiative nu numai în sprijinirea juriştilor români şi cooperarea dintre aceştia şi colegii francezi, dar şi un foaier de dezbatere publică asupra temelor Justiţiei.
Pe de altă parte, este nu numai interesant, ci şi foarte util să abordăm tema „Eficacitatea Justiţiei”, în contextul în care România se află în plin proces de implementare a unei serii de politici publice de modernizare a Justiţiei. Sunt la curent cu faptul că Franţa evaluează de asemenea noi măsuri de perfecţionare a funcţionării propriului sistem judiciar.
Tema seminarului este interesantă pentru că implică întrebări precum ce înseamnă eficacitatea justiţiei? cum putem atinge acest deziderat? sunt sau nu sistemele noastre judiciare eficiente? ce mai trebuie făcut pentru a îmbunătăţi această eficienţă?
Este o temă utilă, cum spuneam, pentru că nu putem vorbi de împlinirea scopului Justiţiei decât în măsura în care ea este un instrument eficace, cu rezultate concrete în folosul cetăţenilor.
Justiţia de dragul justiţiei îşi pierde sensul. Justiţia, ca serviciu public, trebuie să răspundă unor nevoi sociale concrete. Spre exemplu, dacă un stat îşi propune să dezvolte un mediu de afaceri mai atractiv pentru investitori, atunci el trebuie să ia măsuri inclusiv în direcţia amenajării condiţiilor legale şi logistice pentru un contencios comercial rapid şi specializat. Iar sistemul judiciar, prin organismul care îl guvernează, trebuie să asigure pregătirea şi specializarea judecătorilor în această direcţie.
Doamnelor şi domnilor,
Sunt convins că specialiştii care vor lua cuvântul în cadrul seminarului vor analiza multiplele faţete ale acestei teme generoase.
Cu ocazia acestui cuvânt de deschidere, voi schiţa doar perspectiva ministerului pe care îl conduc asupra eficacităţii justiţiei noastre.
România are un sistem judiciar care procesează aproximativ 4 milioane de dosare anual, cu o schemă de personal corespunzătoare anilor 1990, la rândul ei neacoperită integral şi afectată în fapt de alocarea dezechilibrată a judecătorilor între instanţe cu grad de încărcare diferit. Din această perspectivă, am putea spune că sistemul nostru judiciar este eficace, pentru că procesează un număr mare de dosare cu un aparat subdimensionat, având rezultate acceptabile.
Dacă dorim însă să îmbunătăţim eficacitatea sistemului nostru judiciar, trebuie să rezolvăm de urgenţă problema resurselor umane prin deblocarea de către Guvern a ocupării posturilor vacante în partea a doua a anului 2010.
În acelaşi timp, CSM trebuie să regândească schemele de personal şi alocarea resurselor între instanţe cu grad de încărcare diferit.
Acestea ar fi cauzele obiective ale problemei eficacităţii sistemului judiciar romînesc. Există însă şi o dimensiune subiectivă a problemei.
Este greu să vorbeşti de eficacitatea sistemului judiciar cu termene care au ajuns din nou la luni de zile, în urma aplicării programului volumului optim de încărcare pe judecător elaborat de CSM. Am încercat deocamdată fără succes suspendarea aplicării acestei variante de program în cadrul CSM.
Programul este deficitar, toată lumea recunoaşte acest lucru. Suntem pentru un program al unui volum optim de activitate, dar care să ţină cont de toate interesele în prezenţă, în primul rând ale cetăţeanului.
Actualul program, pe baza căruia se fixează termenele dosarelor, pleacă de la realitatea numărului mare de dosare şi dezideratul de a proteja judecătorii faţă de un program de activitate care a devenit inacceptabil de aglomerat. Recunoaştem această realitate şi, cum spuneam în alte ocazii, facem demersuri constante în direcţia suplimentării personalului. Sperăm ca acest lucru să fie posibil în partea a doua a anului.
Cred că trebuie să abordăm însă şi alte faţete ale realităţii, cum ar fi stocul dosarelor acumulate ca urmare a faptului că nu toate instanţele şi nu toţi judecătorii turează motoarele la maximum.
Pe de altă parte, atunci când se vorbeşte de numărul mare de dosare, trebuie să luăm în calcul şi stocul care se acumulează pentru că se dau uneori amânări cu mare uşurinţă.
În fine, statisticile care indică numărul mare de dosare nu indică şi cîte dintre acestea sunt dosare de executare care trec, în urma deciziei Curţii Constituţionale, şi în competenţa instanţei, dar care nu prezintă un grad mare de complexitate, ci au caracter de repetabilitate a operaţiunii de completare a unor formulare preconstituite.
Despre ce eficacitate putem vorbim cînd în cauze comerciale se dau uneori termene de peste un an de zile?
Recent, un judecător mi-a explicat că nu putem cere sacrificii şi că ar trebui să explicăm cetăţenilor că aceste termene rezultă din aplicarea automată a programului.
Da, înţeleg că este desuet să ceri sacrificii pentru ţară, chiar şi celor mai bine remuneraţi specialişti din sectorul bugetar. Da, este adevărat că nu judecătorul de rând a conceput programul volumului optim de încărcare pe judecător şi că în virtutea aplicării acestuia, computerul scoate termenele respective. Ceea ce cerem însă este eliminarea, acolo unde mai există, a atitudinilor de autoprotecţie în defavoarea justiţiabilului. Să nu lăsăm să apară o falie între Justiţie şi cetăţean. Şi, de asemenea, continuăm să milităm pentru o regândire a algoritmului de calcul al programului, care să implice o mai mare acurateţe în punctarea cauzelor şi luarea în considerare a gradului diferenţiat de încărcare a instanţelor.
S-a mai spus că aplicarea programului este consecinţa unei obligaţii legale din planul de acţiuni aprobat de Guvern în urmă cu mai mulţi ani, dar acea obligaţie a devenit de mult caducă şi iminenţa adoptării unei noi strategii în justiţie este de asemenea incidentă.
Un alt apect care ţine de program este cel legat de cererile de preschimbare a termenului. Solicităm judecătorilor să examineze cu rigurozitate cererile de preschimbare a termenelor plecând de la urgenţa cauzelor, luând toate măsurile ca acestea să nu devină un nou instrument de perturbare şi alterare a sistemului alocării aleatorii a cauzelor pe complete de judecată.
Actualul program al volumului optim de încărcare este un factor de afectare a eficacităţii justiţiei, prin termenele prea lungi pe care le implică. Până la remedierea de către CSM a programului volumului optim de încărcare, acesta ar trebui suspendat.
Un alt factor subiectiv care poate afecta eficacitatea justiţiei este pregătirea insuficient de riguroasă a dosarelor. E greu să vorbeşti de eficacitate a justiţiei cu o decizie la fond şi alta complet diferită în căile de atac. E greu să vorbeşti de eficacitate a justiţiei cu o decizie de arestare preventivă la fond şi una de punere în libertate în recurs. Ceva se întâmplă în unele dosare şi, dincolo de gradul obiectiv de încărcare, cred că în unele cazuri este vorba şi de pregătirea insuficentă a dosarului, fie de către procuror, fie de către judecător. Cel care decontează este justiţiabilul şi sistemul judiciar în ansamblu, a cărei imagine şi credibilitate rămâne ştirbită.
În fine, nu vreau să trec cu vederea unele amânări ale cauzelor în dosarele de mare corupţie. Fie că este vorba de întârzieri administrative în citirea actelor de sesizare ale instanţelor, sau admiterea cu mare uşurinţă a unor cereri de amânare, ambele practici conduc la afectarea eficacităţii Justiţiei, a combaterii corupţiei, a Mecanismului de Cooperare şi Verificare şi dau un semnal inadecvat societăţii.
Amânări nejustificate în procesarea dosarelor pot apărea şi la nivelul parchetelor, fie din aceeaşi autoprotecţie pe care o semnalam, fie din cauze mult mai grave. Anchete recente ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, devenite publice prin sesizarea instanţelor, au demonstrat că se mai întâmplă şi astfel de cazuri.
Grefierii, la rândul lor, îşi pot aduce contribuţia la o mai mare eficacitate a Justiţiei, prin îndeplinirea cu rigurozitate a lucrărilor preparatorii în dosar, efectuarea citaţiilor, a corespondenţei, etc.
Prin urmare, o mai mare seriozitate şi o concentrare adecvată asupra dosarelor poate aduce mai multă eficacitate justiţiei noastre.
Dar amânările nu sunt monopolul instanţelor şi parchetelor. Unele legi cu impact asupra eficacităţii Justiţiei trenează în Parlament. Spre exemplu, proiectul de lege prin care s-ar abroga suspendarea automată a cauzelor prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate se află pe rolul Senatului. Adoptarea acestui proiect de lege ar elimina calea amânărilor abuzive, în special în cazurile de corupţie, şi ar conduce la creşterea eficacităţii Justiţiei.
Doamnelor şi domnilor,
Am exemplificat cîteva cauze tehnice care afectează în prezent eficacitatea justiţie noastre, respectiv programul privind volumul optim de încărcare, comoditatea şi autoprotecţia unor magistraţi, subliniez, doar a unor magistraţi, superficialitatea în pregătirea unor dosare, lipsa uneori de celeritate a procesului legislativ.
Acestea sunt totuşi fenomene izolate, chiar dacă, din păcate, creează o percepţie generală asupra Justiţiei noastre.
Marea majoritate a magistraţilor şi personalului auxiliar îşi îndeplineşte misiunea de a face dreptate, în condiţiile unui cadru legislativ adesea incoerent şi a unui grad de încărcare mult peste media europeană. Aceasta este o realitate şi trebuie să acţionăm cu toţii pentru a corecta percepţia publică asupra sistemului judiciar.
Dar mai presus de toate, ceea ce ar putea eficientiza pe termen lung sistemul nostru judiciar ar fi alcătuirea unui suport politic pe termen lung pentru agenda reformelor din Justiţie.
Dacă forţele politice vor alcătui o „coaliţie a binelui” în sprijinul Justiţiei, un pact politic naţional prin care se vor angaja pentru sprijinirea prioritară a sistemului judiciar, indiferent de crizele economice şi politice, se va rezolva problema resurselor umane şi infrastructura imobiliară a instanţelor şi parchetelor. Ministerul Justiţiei a lansat această propunere în iunie 2008. CSM şi asociaţiile magistraţilor au solicitat din nou acest lucru în 2009. Comisia Europeană a menţionat explicit acest deziderat în Raportul din martie 2010. Trebuie să fim realişti însă, acest pact va fi posibil numai după ce toate forţele politice vor fi dominate de cei care cred cu adevărat că avem nevoie de o Justiţie independentă şi eficientă. Cred că există încă oameni politici influenţi care nu sunt interesaţi de eficienţa şi imparţialitatea Justiţiei, pentru că i-ar afecta direct. Revenind la lucruri mai prozaice, mă bucur să anunţ că Preşedintele, Primul Ministru şi Ministrul Finanţelor au acceptat şi sprijinit solicitarea Ministerului Justiţiei de a include sistemul judiciar ca domeniu prioritar în proiectul Cadrului Bugetar pe Termen Mediu, elaborat de Ministerul Finanţelor.
Doamnelor şi domnilor,
Aş dori să închei în această notă optimist moderată scurta mea intervenţie. Cred că în ciuda dificultăţilor prezente, sau poate cu atât mai mult, suntem datori să oferim o viziune de dezvoltare şi o perspectivă coerentă a sistemului judiciar.
Ministerul Justiţiei va publica în perioada imediat următoare varianta revizuită a Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2010-2014, după încorporarea multor contribuţii primite de la instanţe şi parchete, de la CSM şi asociaţiile profesionale ale magistraţilor.
Sunt convins că Strategia de dezvoltare a Justiţiei ca serviciu public 2010 – 2014 va fi un instrument de eficientizare a Justiţiei.
Acest instrument, alături de noile Coduri, alături de susţinerea plasării agendei Justiţiei cât mai sus pe agenda politică a Guvernului, alături de participarea noastră onestă şi constructivă în cadrul CSM, sunt direcţiile prin care Ministerul Justiţiei va sprijini în continuare eficienţa Justiţiei.
Vă urez succes în cadrul lucrărilor seminarului şi vă mulţumesc pentru atenţie.”
PDF 
