Plenul CSM a decis joi, 1 iulie 2010, avizarea negativa a proiectului de lege pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Completarile se refera la:
- introducerea unei probe eliminatorii scrise pentru candidatii care participa la concursul de admitere in magistratura pentru persoanele cu 5 ani vechime in functii juridice. Proba eliminatorie ar consta in sustinerea practic a inca unui concurs comun cu cel al candidatilor la INM.
- publicitatea rezultatelor concursului si procedurile de contestare a acestora in ceea ce priveste concursul de admitere in magistratura pentru persoanele cu 5 ani vechime in functii juridice.
Redam punctul de vedere al Directiei legislatie, documentare si contencios:
“Prin adresa nr. 378 din 21 iunie 2010, Secretarul General al Camerei Deputaţilor a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii spre avizare propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare (elaborată de Senatorul Gheorghe Marcu – Alianţa politică P.S.D. + P.C.).
Iniţiativa legislativă are ca unic obiectiv completarea articolului 33 al Legii nr. 303/2004, prin introducerea a două noi alineate 21 şi 22 cu următorul cuprins:
„(21) Candidaţii vor putea susţine concursul precizat la alin. (1) numai după susţinerea probei scrise eliminatorii din cadrul concursului prevăzut la art. 15 alin. (1).
(22) Dispoziţiile articolului 15 alin. (6) şi (7) se aplică în mod corespunzător.”
Propunerea legislativă a primit avizul favorabil al Consiliul Legislativ cu observaţii şi propuneri referitoare la titlul legii şi la reformularea articolului unic – partea dispozitivă (în loc de „articolul 33 … se modifică după cum urmează” se impune reformularea: „după alineatul 2 al articolului 33 … se introduc două noi alineate”.
I. În ce priveşte propunerea de introducere a alineatului 21:
Aceasta este completarea de esenţă propusă pentru articolul 33 din Legea nr. 303/2004 şi vizează susţinerea unei „probe eliminatorii” scrise, în cadrul concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, de către persoanele care au o vechime de cel puţin 5 ani în funcţii juridice, prealabil concursului de admitere în magistratură,.
Argumentele acestei propuneri sunt expuse în Secţiunea a-2-a a „expunerii de motive”. Ele constau, în esenţă, din compararea numărului diferit de examene şi concursuri cărora sunt supuşi pentru ocuparea unui post de magistrat absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii (concurs de admitere, examen de absolvire şi examen de capacitate), spre deosebire de persoanele care susţin doar concursul de admitere în magistratură reglementat de art. 33 din Legea nr. 303/2004.
Un alt argument este de drept comparat, respectiv exemplificarea legislaţiei franceze şi germane în privinţa admiterii în magistratură. Sistemul german este mai diferit de cel românesc decât sistemul francez, el presupune „al doilea examen de stat”, după primul care se susţine la finalizarea studiilor juridice. Cel de-al doilea examen este, de fapt, cunoscut în majoritatea legislaţiilor ca fiind „examenul de barou”, după o perioadă variabilă de practică juridică, care constă în special în probe de examinare relevante din această perspectivă. Legislaţia germană nu recunoaşte posibilitatea admiterii în magistratură decât a celor care au făcut stagiul practic doar în magistratură, nu şi în alte profesii „auxiliare justiţiei”, aşa cum se arată în motivarea propunerii de act normativ.
În ce priveşte, însă, sistemul francez, care a stat la baza construcţiei juridice a Institutului Naţional al Magistraturii din România, acesta are mai multe similarităţi decât diferenţe faţă de legislaţia românească. Ambele sisteme prevăd posibilitatea admiterii în magistratură numai pe bază de concurs, în două modalităţi: un concurs pentru persoanele a căror formare iniţială urmează să se realizeze în cadrul Şcolii Naţionale de Magistratură (în Franţa), respectiv în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii (în România), iar o altă posibilitate constă în concursul pe care îl susţin persoanele care au o anumită experienţă în funcţii juridice.
În cazul sistemului nostru, în prezent mai este reglementată o singură posibilitate de admitere în magistratură, prin concurs, pentru persoanele care au ocupat funcţii juridice 5 ani. Prevederile articolului 33, alineatele (5) – (10), care permiteau persoanelor care au îndeplinit funcţia de judecător sau procuror cel puţin 10 ani şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile să fie numite, fără concurs, în funcţia de judecător sau procuror la instanţe sau parchete de acelaşi grad cu cele unde au funcţionat şi avocaţilor cu aceeaşi vechime în profesie, la judecătorii sau parchetele care funcţionează pe lângă acestea, au fost abrogate de art. I punctul 4 din O.U.G. Nr. 100/2007, care a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2008.
Legislaţia din Franţa prevede admiterea în magistratură a persoanelor care au ocupat funcţii juridice în mod diferenţiat, în funcţie de vechime şi vârstă, adică: cu 4 ani vechime în funcţie şi vârsta de minim 46 de ani şi, respectiv, cu 8 ani vechime şi vârsta de minim 40 de ani. În România nu există o condiţie de vârstă, ci doar de vechime în profesie juridică de minim 5 ani.
Textele relevante pentru analiza proiectului de completare a Legii nr. 303/2004 sunt:
Art. 12 – „Admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii”.
Art. 13 – „Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii”.
Art. 14 alin. (1) „Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii, exclusiv pe bază de concurs”.
Art. 16 alin. (2) „Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constă în pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau procurori”.
Alin.(3) „Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani. După primul an de cursuri, auditorii de justiţie optează, în ordinea mediilor şi în raport cu numărul posturilor, pentru funcţia de judecător sau procuror”.
Alin. (4) „În perioada cursurilor, auditorii de justiţie efectuează stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, asistă la şedinţele de judecată şi la activitatea de urmărire penală, pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe care le desfăşoară judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar de specialitate”.
Alin. (5) „Programul de formare profesională a auditorilor de justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii”.
Art. 26 alin (1) „Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari se organizează anual de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii”.
Art. 28 - (1) „Examenul de capacitate constă în verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale”.
Alin. (2)” Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele constituţionale ale statului de drept, instituţiile de bază ale dreptului, organizarea judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.”
Alin. (3) Probele cu caracter practic constau în soluţionarea de speţe şi întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecători şi procurori, în funcţie de specificul activităţii acestora.
Art. 33 - (1) Pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani.
(2) Concursul prevăzut la alin. (1) se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea.
(13) După numirea în funcţia de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.
(14) Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.
Din structurarea legii şi din conţinutul textelor menţionate, rezultă următoarele:
- regula pentru admiterea în magistratură în România este susţinerea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii: „Art. 13 - Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecător şi procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii.
- excepţia este prevăzută de art. 33 („Pot fi numiţi în magistratură…”) şi a fost instituită din considerente practice, pentru ocuparea posturilor vacante, în special la instanţe şi parchete care în mod obişnuit au deficit de personal, instituindu-se garanţia ocupării acestor posturi de către cei selectaţi în urma acestui concurs o perioadă de minim 3 ani, prin instituirea unor derogări de la prevederile recunoscute de statut celorlalţi magistraţi, privind delegarea, detaşarea sau transferul: „Persoanele numite în condiţiile prezentului articol nu pot fi delegate, detaşate, transferate şi nu pot promova la alte instanţe sau parchete timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie”.
- perioada de acumulare a experienţei în profesie se realizează, pentru auditorii de justiţie, în timpul stagiilor de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, în timp ce pentru celelalte persoane, care cel puţin 5 ani au desfăşurat anumite funcţii expres determinate de lege, aceasta este prezumată, deoarece respectivele funcţii fie presupun desfăşurarea de activităţi în cadrul instanţelor şi parchetelor (foştii judecători şi procurori, asistenţii judiciari, grefierii cu studii superioare juridice, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), fie activităţi care contribuie la înfăptuirea justiţiei şi la familiarizarea cu activitatea magistratului (pentru avocaţi, consilieri juridici, personal de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţeri de poliţie judiciară cu studii superioare juridice), fie activităţi legate de elaborarea legilor şi interpretarea lor sau de cercetare în domeniul juridic. Acest tip de experienţă practică de lungă durată este practic concentrată în stagiul practic al auditorilor de justiţie într-o perioadă destul de scurtă de timp;
- majoritatea celor care au vocaţia de a se prezenta la concursul de admitere în magistratură în ce-a de-a doua modalitate au susţinut concursuri de ocupare a funcţiilor de specialitate juridică în care au dobândit vechimea cerută de lege, iar examenul de capacitate al magistraţilor stagiari are un echivalent în examenele de capacitate sau de definitivat în profesiile din care vin unii candidaţii la concursul organizat conform art. 33 din Legea 303/2004 (foştii procurori sau judecători deja au susţinut examenul de capacitate în perioada în care au ocupat această funcţie, iar avocaţii au susţinut examenul de definitivat). În consecinţă nu s-ar putea argumenta teoria privind numărul mai mic de examene susţinute de către magistraţii admişi în magistratură prin această procedură;
- concursul de admitere în magistratură precedat de o probă eliminatorie constând în susţinerea practic a încă unui concurs comun cu cel al candidaţilor la Institutul Naţional al Magistraturii, ar însemna de fapt o cheltuire de bani publici pentru a examina de două ori acelaşi candidat şi va naşte multiple probleme legate, de exemplu, de statutul persoanelor care vor reuşi, fie să obţină media minimă impusă pentru a fi declarate admise (caz în care nu ar mai fi propriu zis un concurs), fie ar ocupa un loc dintr-un număr de locuri pe care ar candida, dar la concursul ulterior nu ar mai fi declaraţi admişi.
Motivarea iniţiatorului proiectului în sensul că „susţinerea probelor de drept civil, drept procesual civil, drept penal şi drept procesual penal cu aproximativ 6 luni înainte de concursul de admitere în magistratură acordă posibilitatea candidaţilor de a se pregăti mai bine pentru probele următoare”, nu poate fi primită ca argument pentru acceptarea modificărilor propuse.
- materiile pentru concursul de admitere în magistratură susţinut de persoanele cu vechime de minim 5 ani în profesii juridice sunt mai multe decât cele de la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, iar probele presupun un mai mare accent pus pe aspectele practice. Exemplificând, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, cu modificările şi completările ulterioare, prevede, în art. 15, că „examinarea candidaţilor se va face prin susţinerea unei probe scrise de verificare a cunoştinţelor teoretice şi practice la următoarele materii: drept civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal, organizare judiciară şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”, în timp ce Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în art. 15 prevede că verificarea cunoştinţelor juridice se face prin susţinerea unei probe eliminatorii tip grilă la următoarele discipline: drept civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal.
În consecinţă, câtă vreme prezentul proiect de completare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor are ca finalitate doar examinarea de două ori, la interval de 6 luni, a aceloraşi persoane, în esenţă la aceleaşi materii (drept civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal), diferenţa făcând-o, în condiţiile menţinerii în rest a legislaţiei privind concursurile, doar adăugarea cunoştinţelor privind organizarea judiciară şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu suntem de acord cu această iniţiativă legislativă.
Institutul Naţional al Magistraturii are ca atribuţii formarea continuă a persoanelor care au deja calitatea de magistraţi şi nu se poate implica în organizarea de concursuri doar pentru ca aspiranţii la această funcţie să aibă posibilitatea să-şi aprofundeze cunoştinţele în vederea obţinerii unor rezultate mai bune la concursul de admitere în magistratură, aşa cum motivează iniţiatorul proiectului (pag. 4 par.1 din expunerea motivelor).
Desigur că Legea nr.303/2004 este perfectibilă, iar modalitatea de admitere în magistratură poate fi îmbunătăţită în scopul selectării unor persoane cu o pregătire juridică foarte bună, dintre persoanele cu experienţă în domeniu. Aceasta s-ar putea realiza, însă, prin reglementarea, eventual, a unei forme de pregătire de scurtă durată. „Cursurile de formare” de 6 luni, de exemplu, în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, pentru persoanele admise conform art. 33 din lege, pot fi o alternativă la perioada „lungă” de doi ani, plus un an de stagiatură şi, eventual, susţinerea unui examen de absolvire a cursurilor de formare, care să aibă o accentuată componentă practică.
De asemenea, în cazul unui examen unic de admitere în magistratură, respectiv acelaşi examen, prevăzut de art.15 din lege pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, susţinut de către toţi candidaţii, indiferent că au sau nu vechime în funcţii juridice, ar putea fi instituită posibilitatea opţiunii persoanelor cu vechime de peste 5 ani (sau chiar de 4 ani) în aceste funcţii, pentru forma scurtă de pregătire, de 6 luni.
Aceştia din urmă ar trebui numiţi în magistratură doar la finalizarea perioadei de pregătire.
În acest fel instanţele şi parchetele aflate în dificultate, care nu au ocupate posturile, ar putea funcţiona prin detaşarea sau delegarea altor magistraţi pe posturile ce urmează a fi ocupate de către persoanele care urmează cursurile de pregătire de 6 luni, fără a se mai găsi în situaţia în care sunt în prezent, când lucrările procurorului sau şedinţele judecătorului care a fost deja numit urmare concursului de admitere în condiţiile art.33 din lege, dar care se află în fapt la cursurile de formare de la Institutul Naţional al Magistraturii, prevăzut de alineatul (13) al aceluiaşi articol, supraîncarcă pe colegii lor.
Considerăm, de asemenea, că soluţia pentru ocuparea posturilor din sistemul judiciar este alocarea de fonduri băneşti suficiente Institutului Naţional al Magistraturii, pentru ca, pe baza unor evaluări realiste a numărului de magistraţi de care are nevoie, în concret, sistemul judiciar, să se scoată la concurs un număr adaptat de locuri, astfel încât, într-adevăr, admiterea în magistratură să se facă numai în mod excepţional prin modalităţi de ocupare a posturilor fără urmarea unei perioade de formare în cadrul acestei instituţii.
II. Alineatul 22, ce se propune a fi introdus la articolul 33 din Legea nr. 303/2004, arată că „dispoziţiile articolului 15 alin. (6) şi (7) se aplică în mod corespunzător”.
Articolul 15 alin. (6) prevede că „Rezultatele concursului se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii”.
Alineatul (7) prevede: „Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă, dispoziţiile alin. (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.”
În condiţiile în care nu suntem de acord cu introducerea alineatului 21 privind reglementarea susţinerii probei eliminatorii înaintea concursului de admitere în magistratură pentru persoanele cu vechime în funcţii de specialitate juridică de minim 5 ani, introducerea alineatului 22 nu este oportună, deoarece se referă doar la publicitatea rezultatelor concursului şi procedurile de contestare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, propunem avizarea negativă a proiectului legislativ.
Propunem analizarea prezentului punct de vedere de către Comisia Juridică şi de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.”
PDF 
