Caracterul descurajator al taxei percepute de un operator pentru transferabilitatea numărului de telefon se evaluează luând în considerare costurile suportate de acesta pentru furnizarea acestui serviciu.
Totuşi, autoritatea națională de reglementare poate stabili valoarea maximă a taxei menționate la un nivel inferior costurilor.
Comunicat CJUE: “Printr-o decizie din anul 2006, președintele autorității naționale de reglementare (ANR) poloneze compente în materia comunicațiilor electronice a aplicat societăţii Polska Telefonia Cyfrowa (PTC) o amendă de 100 000 PLN (aproximativ 24 350 de euro) pentru motivul că taxa unică de 122 PLN (aproximativ 29,70 euro) pe care o factura aceasta în caz de schimbare a operatorului, în perioada cuprinsă între 28 martie și 31 mai 2006, constituia o încălcare a legii privind telecomunicațiile, acest cuantum descurajând utilizarea de către abonații săi a serviciului de transfer al numărului.
Considerând că valoarea taxei unice de transferabilitate a numărului – facilitatea care permite unui abonat telefonic să își păstreze numărul de apel în cazul schimbării operatorului – nu putea fi calculată fără a se ține seama de costurile suportate de operator pentru punerea în aplicare a acestui serviciu, PTC a formulat o acțiune în justiţie împotriva deciziei menționate.
Sesizată cu soluționarea cauzei în recurs, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă poloneză) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă ANR competentă, însărcinată să se asigure că taxa plătibilă de consumatori pentru utilizarea serviciului de transferabilitate a numărului nu are un rol descurajator în ceea ce privește recurgerea la această facilitate, are obligația să țină seama de costurile suportate de operatorii rețelelor de telefonie mobilă.
Curtea amintește pentru început că dreptul la transferabilitatea numărului are ca scop eliminarea obstacolelor din calea liberei alegeri a consumatorilor, în special între operatorii de telefonie mobilă, și să garanteze dezvoltarea unei concurențe efective pe piața serviciilor telefonice.
În continuare, Curtea arată că, în vederea realizării acestor obiective, Directiva privind serviciul universal (Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) prevede că ANR se asigură că tarifarea interconectării pentru transferabilitatea numărului este calculată în funcție de costuri și, dacă este cazul, că taxele plătibile de către consumatori nu au efect negativ în ceea ce privește utilizarea acestor servicii.
Pornind de la aceste considerații, Curtea a dedus că există în principiu o legătură între costurile de interconectare suportate de operator și valoarea taxei plătibile de către consumator. Această legătură permite să se ajungă la un compromis între interesele consumatorilor și cele ale operatorilor.
Curtea evidențiază că metoda aleasă de ANR pentru evaluarea efectului descurajator al taxei trebuie să respecte principiile de tarifare a interconectării, astfel încât să se asigure obiectivitatea, deplina eficacitate și transparența acestei tarifări.
Prin urmare, revine ANR sarcina de a stabili, pe baza unei metode obiective și fiabile, atât costurile suportate de operatori pentru furnizarea serviciului de transferabilitate a numărului, cât și, în cadrul taxei, pragul dincolo de care consumatorii ar putea renunța la respectivul serviciu.
În temeiul rezultatelor acestei examinări, ANR trebuie să se opună, dacă este cazul, aplicării unei taxe care, deși este stabilită în raport cu costurile menționate, ar avea, ținând seama de totalitatea datelor de care dispune, un caracter descurajator pentru consumator.
În această ipoteză, ANR poate ajunge la concluzia că valoarea taxei ce poate fi solicitată consumatorului trebuie să se situeze sub nivelul rezultat ca urmare a unei determinări efectuate exclusiv în funcție de costurile, evaluate potrivit unei metode obiective și fiabile, pe care trebuie să le suporte operatorii pentru a asigura transferabilitatea numerelor.
În consecință, Curtea declară că ANR trebuie să țină seama de costurile suportate de operatorii rețelelor de telefonie mobilă pentru punerea în aplicare a serviciului de transferabilitate a numărului atunci când evaluează caracterul descurajator al taxei plătibile de consumatori pentru utilizarea respectivului serviciu. Cu toate acestea, autoritatea își păstrează dreptul de a stabili valoarea maximă a taxei exigibile de către operatori la un nivel inferior costurilor suportate de aceștia, în cazul în care o taxă calculată exclusiv pe baza c osturilor în cauză ar putea descuraja utilizatorii să recurgă la facilitatea de transferabilitate.“
>> C-99/09
PDF 
