Contractul de leasing
Autor: Sergiu Popovici
„În sfârşit o lucrare excelentă despre contractul de leasing! Suntem probabil înaintea celei mai exploratorii, comprehensive şi sobre analize a acestui contract, scuturată de demersuri inutile şi de pseudo-investigaţii, a cărei complexitate creşte odată cu promovarea elementelor de drept comparat şi cunoaşterea excelentă a dreptului comunitar în materie.” – Conf. univ. dr. Radu N. Catană
„În materia impozitului pe profit, autorul utilizează cu o pricepere de vechi fiscalist noţiunile Codului fiscal, realizând analize coroborate cu reglementarea comercială. Şi în materia T.V.A., calitatea analizei este impresionantă. Bine exploatate, nu doar oportun, dar şi cu multă imaginaţie, spre a dezvălui cât mai multe aspecte discutabile, sunt şi problemele fiscale legate de impozitele şi taxele locale.” – Prof. univ. dr. Radu Bufan
„Lucrarea cuprinde aspecte pe care numai o minte iscoditoare, bine organizată şi un condei deja format le poate surprinde. Autorul posedă nu numai savoire-faire-ul necesar pentru a răsuci pe toate faţetele ideile de bază, ci şi farmecul prezentării, dovadă a unui talent înnăscut, şlefuit apoi prin muncă, ce ne îndreptăţeşte să credem că suntem în faţa unui cercetător de care cu siguranţă se va mai auzi.”- Prof. univ. dr. Ion Turcu
„Lucarea reprezintă o contribuţie valoroasă adusă tematicii abordate, sub numeroase aspecte:
- aducerea în planul literaturii juridice din România a unor idei noi şi interesante, de natură să promoveze o nouă viziune asupra contractului de leasing;
- îmbinarea demersului teoretico-analitic cu o bogată jurisprudenţă, pentru fundamentarea cât mai riguroasă a ideilor enunţate;
- formularea de interpretări nuanţate, clasificatoare şi concluzii proprii în multe probleme din literatura de specialitate consacrată temei de cercetare;
- o manieră de structurare şi redare a temei cercetate, în toată complexitatea conţinutului şi efectelor ei.” – Conducător ştiinţific, Prof. univ. dr. Radu I. Motica
***
Adoptia – Drept roman si drept comparat
Autor: Oana Mihaila
Monografia Adopţia – drept român şi drept comparat este o prezentare, din perspectiva teoriei şi practicii judiciare, a unui fenomen deosebit de complicat, dar şi frumos, care este adopţia.
Factorii de natură politică, socială, culturală şi psihologică generează gradul de complexitate al fenomenului, iar deasupra tuturor se situează responsabilitatea imensă de a respecta interesul superior al copilului.
Totodată, adopţia poate avea şi rolul de liant al familiei. Această perspectivă trebuie privită din punctul de vedere al copilului, care urmează să intre într-un mediu familial caracterizat de o normalitate socială, precum şi din punct de vedere al adoptatorului, care prin realizarea adopţiei îşi poate îndeplini menirea ca părinte.
Lăsând la o parte controversele stârnite, prevalenţa adopţiei în societatea noastră şi conştientizarea efectelor acesteia au crescut în ultimii ani datorită schimbărilor socio-politice la nivel naţional şi internaţional.
În ceea ce priveşte adopţia internaţională, pe lângă probleme diverse, ca cele psihologice, socio-economice, socio-politice şi chiar legale, cu care se confruntă părinţii naturali şi cei adoptatori, intervin şi diferenţele culturale, rasiale, lingvistice. Analiza prevederilor convenţiilor internaţionale în materia drepturilor copilului şi a adopţiei, dar şi a prevederilor particulare referitoare la adopţie
din dreptul comparat a fost făcută cu scopul de a analiza evoluţia legislaţiei interne referitoare la adopţie, dar şi de a sugera unele modificări ale acesteia, pentru ca pe viitor legislaţia în materie să fie uniformizată, mai ales în privinţa statelor membre ale Uniunii Europene.
***
Contencios constitutional – Curs pentru masterat cariera judiciara
Autor: Cristian Ionescu
Ideea controlului constituţionalităţii legilor, apărută odată cu formarea constituţionalismului european modern, s-a impus cu vigoare nu numai în Europa continentală, dar şi oriunde poporul a optat pentru instituirea democraţiei, a egalităţii şi libertăţii prin drept. Mai mult, Constituţia este percepută ca act fundamental pentru organizarea şi funcţionarea statului, iar statul de drept presupune de la sine supremaţia Constituţiei faţă de orice alt act adoptat de autorităţile publice. Într-o democraţie autentică, în care guvernanţii sunt datori să conducă în numele poporului, pentru popor şi sub controlul poporului, supremaţia Constituţiei se extinde de la autorităţile publice la partide politice, alte organizaţii ale societăţii civile, cetăţeni, fiind obligatorie, deopotrivă pentru guvernaţi şi guvernanţi.
Lucrarea „Contencios constituţional” apărută sub egida Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi pe care o recomandăm specialiştilor practicieni, precum şi studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, îşi propune să analizeze pe larg fundamentele teoretice şi legitimitatea controlului constituţionalităţii legilor. Supremaţia Constituţiei presupune într-o logică firească controlul constituţionalităţii actelor juridice subordonate autorităţii Legii fundamentale.
Dacă admitem că voinţa suverană a poporului este exprimată la nivel principial în Constituţie, se impune de la sine şi concluzia că verificarea constituţionalităţii legilor se întemeiază tot pe voinţa naţiunii, îndreptăţită să-şi controleze agenţii, cărora le-a transmis vremelnic şi sub condiţie atributele autorităţii publice. Pe această cale se verifică dacă legea exprimă cu adevărat voinţa suverană a poporului, sau doar voinţa interesată a agenţilor acestuia.
***
Vă dorim lectură plăcută!
Dan Mărculescu, Director Marketing UNIVERSUL JURIDIC
PDF 
