Ehei!… Anul trecut, pe vremea asta… protestam! Visam, aproape toti, la o Justitie puternica, independenta, profesionista, respectata si, de ce sa nu fim onesti, bine remunerata. Se vorbea despre un adevarat pact pentru Justitie, deasupra caruia sa isi dea mana, curate si spalate, toate puterile Statului.
Anul trecut, pe vremea asta… incercam sa convingem Justitiabilul ca tot ceea ce facem e si spre binele sau. Ca Justitia inseamna, in primul rand calitate si nu cantitate, ca hotararile judecatoresti nu se raporteaza la hectar si ca problema fiecarui cetatean care se adreseaza instantelor trebuie tratata in mod egal de catre judecator iar pentru a i se face cu adevarat dreptate judecatorul acela trebuie sa aiba timp sa ii studieze dosarul, sa il asculte pe el, pe Cetatean, dar sa se si pregateasca astfel ca sentinta sa sa fie una convingatoare pentru ambele parti.
Anul trecut, pe vremea asta… poate chiar credeam ca vom invinge si vom reusi sa zdruncinam o mentalitate perpetuata din vremuri in care sa speram ca nu ne vom mai intoarce si speram, poate influentati de un idealism care se naste in orice miscare „de masa” ca nu suntem doar niste slujbasi ai statului, niste simpli functionari pusi acolo sa rasfoim niste hartii intr-un dosar ca apoi sa spunem unuia, DA, tu ai dreptate si altuia, NU, tu nu ai! Poate ca ar fi trebuit sa ne aplecam atunci – si poate inca nu e prea tarziu – mai cu atentia asupra primului alineat al art. 126 din Constitutie si sa ne intrebam daca nu cumva, fiecare dintre noi, judecatorii, reprezentam cea de-a treia Putere in stat. Caci, daca Parlamentul si Guvernul sunt organisme colective care adopta actele ce le intra in competenta prin regula majoritatii, Judecatorul infaptuieste Justitia de unul singur. Cata putere dar si cata responsabilitate! Atunci cand Cetateanul, pe care si Parlamentul dar si Guvernul ar trebui sa-l serveasca, se adreseaza oricareia dintre aceste autoritati comunicarea cu ele este impersonala. El scrie Parlamentului, scrie Guvernului despre problemele sale si asteapta sa primeasca acasa, in plic, raspunsul la ele. Atunci cand se adreseaza Justitiei, raspunsul la problemele sale vine de la un Om, de la un singur Om – Judecatorul! Care Judecator il cheama in fata sa si-l asculta si – culmea - se uita in ochii lui si, poate, ii zambeste. Parlamentul si Guvernul nu fac asa ceva!
Anul trecut, pe vremea asta… stateam in picioare si aveam curajul sa spunem ca nu mai vrem sa avem 75-100 de dosare pe sedinta, ca vrem conditii decente in care sa ne desfasuram activitatea, ca vrem ca banii din taxele judiciare de timbru sa finanteze actul de justitie si nu bugetele locale. Pe scurt, aveam curajul sa spunem ca vrem sa facem JUSTITIE! Se tot bate moneda pe faptul ca termenele de la o sedinta la alta sunt lungi si ca procesele nu se termina intr-un interval de timp rezonabil. Anul trecut aveam curajul sa spunem ca nu e vina noastra, ca suntem prea putini si prea multe dosare, ca omeneste nu e posibil altfel pana nu se schimba ceva. Acum ajung sa il inteleg pe Moise! Bietul de el, graia in pustiu…
Anul trecut, pe vremea asta… visam!
Pentru ca anul acesta ne dam seama ca nimic din ceea ce speram nu s-a infaptuit. Si, in mare parte, e vina noastra! Pentru ca am renuntat la visele noastre si ne-am reintors in mocirla din care, candva, curajosi, ridicasem capul.
La anul pe vremea asta…
Judecator Ovidiu TOTH
Judecatoria Alba Iulia
Tipăreşte
Universitatea
Domnule Judecator,
Anul trecut, cam pe vremea asta, ma intorceam din concediu și eram nerabdatoare sa vad ce au reusit sa obtina magistratii in urma grevei.
Trebuie sa marturisesc faptul ca si eu visam – un vis frumos – la o justitie de inalta clasa. Si? Ce costat, ca nu aveati alaturi de dumneavoastra nici macar presa. O vara intreaga de proteste si de-abia la stirile de seara se mai spunea, spre finalul stirilor, ca un fapt divers, faptul ca magistratii sunt in continuare in greva.
Cu regret o spun, domnule judecator, si cu tot respectul, am impresia ca inca se viseaza.
De anul trecut si pana in vremea asta au fost propuse solutii dar cine le aplica? A fost asa un val de doua trei zile dupa care a trecut totul in uitare. La ce ma refer? La prevederile art. 6 din Legea 192/2006. Cati magistrati cunosc oare aceste prevederi care ar putea fi una din solutii? Cati din magistratii care cunosc faptul ca au obligatia de a recomanda partilor medierea au avut pana acum disponibilitatea de a o recomanda?
Ati afirmat ca „Anul trecut, pe vremea asta… stateam in picioare si aveam curajul sa spunem ca nu mai vrem sa avem 75-100 de dosare pe sedinta, …”. Vin si intreb, unde a disparut acest curaj?
Adresez aceste intrebari nu pentru ca sunt mediator si doresc sa am de lucru (acesta este subsidiar) ci pentru ca, nu doar dumneavoastra aveti de castigat ci toti cei implicati in cauza si implicit societatea romaneasca in ansamblu.
Daca sunteti judecatorii care stati de vorba cu omul, vorbiti-i omului asa pasnic cum cred ca aveti vocatia s-o faceti si nu-i trimiteti la mediere daca nu doriti (desi legea le confera inclusiv avantaje materiale) ci sfatuiti-i sa incerce a rezolva problema amiabil.
Aveti cadrul legal sa faceti acest lucru. Puteti sa-i impacati chiar dumneavoastra si tot ar dura mai putin procesul si implicit va scadea nr. de dosare.
Atat eu cat si alti colegi, in ultima perioada, am participat la mai multe sedinte de judecata si n-am auzit niciun judecator care sa recomande partilor o cale amiabila de solutionare a conflictelor, de mediere ce sa mai vorbim.
De asemenea, marturisesc faptul ca nu va inteleg atunci cand spuneti ca nu s-a facut nimic. Acel Proiect („Mica reforma”) recent aprobat de guvern nu contine nicio prevedere care sa aduca progres, care sa contribuie la reformarea sistemului judiciar? Ati avut posibilitatea sa va implicati iar rezultatul s-a si vazut. Desigur ca este perfectibil. Dar trebuie sa ne implicam si nu sa ne plangem.
Sa stiti ca nici pe noi nu ne multumeste Proiectul asa cum ne-am fi dorit dar ne luptam sa-l imbunatatim. Visam si noi sa fim ascultati.
Spre exemplu, in Proiect exista propunerea inlocuirii concilierii cu medierea insa, de la procedura obligatorie a concilierii se trece la procedura facultativa a medierii. De fapt, inlocuim ceva cu … nimic.
Mai mult decat atat, desi in Legea 192/2006 (lege organica) avem acel art. 6 bine cunoscut, se aduce modificarea Codului de pr. civ in sensul ca numai cand apreciaza magistratul ca este benefic pentru parti va recomanda medierea. Cum vor fi aplicate aceste prevederi contradictorii? Dumnezeu stie.
Prin urmare, aveti painea si cutitul, domnule judecator. Tine, in mare parte, si de dumneavoastra sa miscati lucrurile.
Astfel ca, noua nu ne ramane altceva de facut decat sa visam si noi!
Cu consideratie,
Un mediator
care viseaza ca societatea romaneasca se va schimba in bine si care crede ca elitele din Justitie pot da trendul.
P.S. Multumesc pentru faptul ca v-ati asumat raspunderea de a primi reprosurile noastre care, desi nu va sunt adresate dumneavoastra personal, sunteti nevoit sa le suportati.
A mai auzit cineva de profesionalism ? De bucuria lucrului făcut bine ? De banala fişă a postului ? Dar de mustrări conştiinţă ? Ce au devenit magistraţii ? Un fel de mercenari.
Restul sunt poveşti de adormit copiii. Din păcate, pentru noi justiţiabilii, ceea ce păţim prin instanţe nu sunt doar coşmaruri din care dimineaţa, când ne trezim, scăpăm şi ne bucurăm de procese instrumentate corect cu soluţii legale. Pentru noi chiar realitatea crudă este un coşmar.
Mă întreb dacă vreunul dintre cei care dau astfel de soluţii nelegale şi neteinice au cumva mustrări de conştiinţă sau, viaţa pe care o duc, lipsită de griji, este un anestezic puternic pentru astfel de nimicuri. Parafrazând ,, Dragostea trece prin stomac.,, (cu referire la mâncare) poate că dânşii gândesc că şi ,, Conştiinţa trece prin conturile bancare.,,
Cu atât este mai valoros acel judecător care este integru.
Pentru că ar fi cumplit să credem că nu mai există un astfel de magistrat.
Anul trecut pe vremea asta, scriam memorii peste memorii, pentru a arăta că e absurd şi inuman ca, un cetăţean român, ce străbate 900Km pînă la secţia de votare, arată un paşaport expirat şi un certificat de naştere (valid) să nu fie lăsat să-şi exercite dreptul electoral fundamental, constituţional, şi fără să i se dea la mînă o hîrtie judecătorească prin care să i se motiveze refuzul. Asta numiţi dv. stat de drept? Pentru asta protestaţi dv.?
Domnule magistrat, NU vă cred că vreţi altceva decît binele dv. personal. Dacă aţi urmări Binele public, v-aţi apleca mai mult asupra bolii Alzheimer de care suferă statul român. Statul nu-şi recunoaşte nici măcar proprii electori, contributorii elementari la formarea Puterii. Altfel spus, statul îşi taie craca de sub picioare, printr-o izmeneală conţopistă, ce mă ia drept necuvîntător.
Vă rog să vă autosesizaţi. Mi s-a încălcat un drept fundamental, printr-o prevedere legală de rang inferior (legea de organizare a alegerilor). Iar Avocatul Poporului nu vede niciun temei de atacare a procedurii de identificare, înalt formalizate, atît de formalizate încît lezează profund demnitatea umană. Vreţi o plîngere penală? V-o pot furniza. Am fişierele audio. Aveţi curaj? Dacă ridicaţi excepţii de constituţionalitate la toate procedurile administrative ce angajează drepturi fundamentale, dar care, prin formalizare, duc la încălcarea drepturilor fundamentale, atunci vă voi crede.
Pînă cînd blestematul de act de identitate nu va fi abolit, nu voi înceta a povesti despre cimitirul de caractere, numit curent România. Stat poliţienesc, în care, o datorie ce decurge dintr-un drept fundamental, sufocă însuşi dreptul fundamental din care a izvorît. Cu alte cuvinte, ca să capeţi blidul de arpacaş, trebuie să-ţi faci norma la tăiat de stuf. Seamănă leit cu colonia Periprava? Nu? Atunci vă puteţi lua de mînă cu Avocatu Poporului. Nu este al poporului, ci protejează statul poliţienesc de emanciparea poporului.
Kuryan & co.
frustarile personale va fac sa fabulati cu privire la cresterea salariilor si la umilirea justitiabililor.
Ma gandeam ca asta tre` sa fie cumva gandire de dictator, dar nu, caci dictatorii au o inteligenta aparte, nu “ochelari de cal”.
Pt. acest motiv nici nu meritati sa vi se raspunda elaborat, cu referire la principii. Nu cunoasteti continutul.
Pai daca si dictatorii au o inteligenta aparte, adica un graunte bun in ceva poate rau, de ce nu incercati sa injectati ceva noima, poate si putina tinuta – intelectual vorbind, in comentariul dvs.?
Azi am aflat ca un magistrat (probabil o judecatoare?!) crede ca “dvs. ati putea” se scrie “a-ti putea”. Inca mi se pare incredibil. Chestiunea ar fi ramas probabil secretul doamnei, insa dumneaei a tinut neaparat sa il apostrofeze pe colegul care ortografiase corect.
Dincolo de evanescenta logica a paragrafului pe care l-ati postat, acesta este in intregime un atac la persoana. Spre deosebire de regulile indeobste admise de exprimare in comentarii, care il anatemizeaza complet, personal nu resping un atac la persoana, dar sa fie unul fin, destept, cu clasa, nu unul pur marlanesc, gratuit si banal.
Da, domnule judecator Ovidiu Toth, merita si domnul Kurtyan, nu Kuryan (cum tendentios scrieti) un raspuns!!! Asa cum l-a dat dl.Andrei Savescu. Un raspuns echilibrat, cu care sunt de acord. Insa nu putem face abstractie de faptul ca exista oameni care gandesc asa ca dl.A.Kurtyan. Chiar daca nu va face placere sa raspundeti unui asa comentariu, dati Dvs dovada de eleganta si de barbatie!! A cunoaste si a accepta ca exista si asemenea pareri in opinia publica nu poate fi decat un prim pas spre un dialog intre magistrati si opinia publica. Un dialog absolut necesar pentru toata lumea. Inclusiv pentru Dvs.
Sunt sigur că nu conţinutul îi deranjează, ci modul de expresie.
Cu conţinutul sunt şi magistraţii de acord… şi se complac.
Ei ştiu din ce instituţie fac parte, ei cunosc perfect realitatea păienjenişului şi a nisipurilor mişcătoare în care se zbat.
Îi văd cum se uită de sus, de la bancă sau de la fereastră… cum trec fugitiv prin curtea instanţei şi prin grefă, fără să se uite în stânga sau dreapta.
Le citesc jena în priviri sau privirile goale… uitându-se la justiţiabili aşa cum te uiţi cu silă la nişte cerşetori enervanţi care nu te lasă în pace.
Magistraţilor nu le place că mă exprim fără filtrele limbii de lemn şi fără amortizare.
Cuvintele mele “îi doare”!
Sunt frustrat?
Bineînţeles că sunt frustrat. Mă simt înşelat şi păgubit.
indiscutabil, judecatorii trebuie sa aiba salarii mari. in caz contrar, coruptibilitatea lor ar fi generalizata, iar mintea lor ar sta tot timpul la probleme de genul: “ce ii dau lu’ ala micu’ de mancare deseara, ca n-am bani sa ii iau nimic?” si nu la dosarele pe care le instrumenteaza.
Anul trecut, pe vremea asta, ar fi trebuit să fiţi daţi afară din magistratură!
Mocirla este în mentalitatea că vi se cuvine totul, că sunteţi importanţi dincolo de orice răspundere… că puteţi să vă bateţi joc de români fără să fiţi pedepsiţi.
Nu sistemul este de vină.
Voi sunteţi de vină.
Voi conduceţi instanţele, voi ţineţi oamenii la cozi, îi umiliţi în instanţă şi habar nu aveţi de legi.
Vi s-au mărit salariile de 6, 7 ori în ultimii 10 ani.
Ce aţi făcut pentru banii ăia? Nimic.
Corupţia este mai mare decât înainte.
Cât tupeu!
Stilistic, ne dati un exemplu despre cum impresii gresite alimenteaza alte impresii gresite, cele din urma bazandu-se pe cele dintai ca si cum ar fi fapte.
In ce priveste adevarul, sunteti foarte departe de el. De fapt scrieti pamflet, nu analiza. Aveti o fraza colocviala, care doar o aparenta de rationament are (daca are). Nu aveti o reprezentare corecta cu privire la activitatea judecatorilor. Dupa parerea mea, nici nu aveti foarte multa experienta in instanta, altfel nu-mi explic perceptia pe care o aveti.
Judecatorii trebuie sa aiba salarii mari si conditii de lucru foarte bune, pentru ca au un rol foarte important in stat. Intr-adevar, ei trebuie sa aiba vocatie, si foarte multi au, isi fac meseria foarte bine, in conditiile pe care le au la dispozitie. Faptul ca sunt uneori vindicativi si nemoderati nu este dat de mentalitatea lor – nu-si dau silinta sa umileasca oamenii si au habar de legi, nu dimpotriva, asa cum credeti -, ci, poate, de faptul ca multi dintre judecatori sunt avocati, pe lista avocatilor incompatibili. Sunt juristi, deci au un profil special: atenti la reguli, speculativi, rapizi, simtul dreptatii reprezinta o motivatie etc. Si dumneavoastra, domnule Alberto Kurtyan, sunteti aici, gresiti insa prin necunoasterea realitatilor din instante. Lucrurile nu sunt chiar atat de negre precum spuneti, iar atunci cand sunt cauza tine mai degraba de sistem decat de oameni.
Inainte de a scrie asa cum scrieti, ganditi-va ca si judecatorii incearca sa faca lucrurile cat de bine pot. La fel ca si dumneavoastra, nu-i asa?
credeti ca merita dl. Kuryan sa i se raspunda? nu va mai pierdeti timpul…
La “apostrofarea” unui cititor mai atent, am observat ca am scris in mod gresit numele d-lui Kurtyan. Imi cer scuze pentru aceasta regretabila eroare d-lui Alberto Kurtyan, pe care il asigur ca, desi nu-i impartasesc, intr-o proportie covarsitoare, opiniile si nici modul in care si le exprima, nu a fost nimic tendentios sau ironic in felul in care i-am scris numele ci doar o greseala de redactare, asa cum spuneam.
Si-i multumesc cititorului care mi-a semnalat greseala.
Este adevarat, am respirat mai putin decit altii aerul fetid al instantelor… dar, spre deosebire de altii, nu depind in profesia mea de bunavointa sau milostenia judecatorilor.
Cei care depind de judecatori au tendinta de a fi slugarnici in exprimare, critica si au in general o atitudine aplecata in fata lor.
Ovidiu Toth este un om care regreta si preamareste greva magistratilor!
Nu stiu la ce fel de democratie se gindeste Ovidiu Toth.
Eu am discutat pe net cu niste colegi vechi de liste, judecatori si procurori in SUA si mi-au zis ca in secunda in care un judecator ar fi declarat greva sau protest in legatura cu functia lui… ar fi suspendati din functie imediat, si-ar pierde imunitatea si ar fi actionati imediat in raspundere civila (daca nu chiar penal)
Nu este pamflet, nu vad nimic satiric in greva magistratilor.
Ati fost blamati de societatea civila, de ministrul justitiei, de parlament, de presedinte… sunteti una din categoriile sociale percepute ca fiind cele mai corupte…
Apologia faradelegii nu-ti face cinste, Ovidiu Toth.
Blamarea “sistemului” este refugiul ultim al laşităţii şi incompetenţie judiciare.
Am renunţat de mult să mai fiu raţional cu magistraţii.
Ei nu sunt impresionaţi de argumente şi de raţionament.
Singurul bici care-i mai atinge este satira şi critica violent persiflantă.
Pentru că rinocerii şi cântăreţele chele din justiţie au pielea groasă şi nu ştiu să comunice.
Sunteti ruda cu Tribunul?
Un raport stiintific al ONU din anul 2001, pe coruptie, a dovedit un lucru peste orice dubiu: cresterea veniturilor in magistratura NU ARE ABSOLUT NICIUN EFECT ASUPRA CORUPTIEI. Pentru detalii a se vedea “An Economic and Jurimetric Analysis of Official Corruption in the Courts”, 2001, p. 19 (incarcat pe site-ul undoc.org, mentinut pentru documentele emise de ONU).
In acest context pretentiile magistratilor referitore la salarii (si mai) mari nu erau si nu sunt justificate.
Sistemul judiciar roman este corupt. Este un fapt sustinut si de CE. Iar problema este stofa morala a magistratului nu veniturile acestuia.
Anul trecut, pe vremea asta, nu protestati.
In mod nelegal, refuzati desfasurarea activitatii de judecata.
Erati in greva, in afara legii.
Sa nu porniti de la premise gresite, pentru ca concluziile vor fi gresite