Pe 27 iulie 2010, CEDO a mai emis o decizie in care a facut referire la noua conditie de admisibilitate a unei cereri, introdusa odata cu intrarea in vigoare a Protocolului nr. 14.
In speta este vorba despre un resortisant rus, Vladimir Korelev, care l-a actionat in instanta pe directorul departamentului de pasapoarte si vize din cadrul Ministerului de Interne rus. Korolev i-a reprosat functionarului faptul ca i-a refuzat accesul la documentele justificative ce priveau o intarziere in eliberarea noului sau pasaport international. Instanta interna i-a dat castig de cauza si a dispus, pe de-o parte, sa i se permita accesul la toate documentele solicitate, iar pe de alta parte, i-a acordat reclamantului cheltuieli de judecata in valoare de 22.50 ruble rusesti, echivalentul a mai putin de un euro.
Din derularea ulterioara a faptelor nu rezulta cu claritate daca reclamantul a accesat sau nu documentele solicitate, cert este insa faptul ca toate demersurile ulterioare au avut ca scop principal obtinerea sumei de 22.50 ruble. In iulie 2002 a obtinut o somatie de executare, iar in aprilie 2003, executorul judecatoresc a dispus executarea silita a paratului, astfel incat suma ceruta sa-i fie platita. Cateva luni mai tarziu, domnul Korolev a reclamat in fata instantei nationale inactivitatea executorilor, insa aceasta i-a respins cererea ca fiind nefondata.
In anul 2004,reclamantul a invocat inaintea CEDO incalcarea art. 6 paragr. 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1, in virtutea faptului ca nu i s-a returnat suma de bani obtinuta printr-o hotarare judecatoreasca.
Mai intai, Instanta europeana apreciaza daca solicitantul a suferit prejudicii semnificative. Curtea a reamintit ca noul criteriu introdus nu face altceva decat sa-i permita prelucrarea mai rapida a cauzelor cu caracter frivol, putand astfel sa se concentreze asupra misiunii sale principale care este aceea de a asigura protectia juridica a drepturilor omului la nivel european. Totodata, considera ca ,,prejudiciul important” nu poate fi definit intr-o maniera exhaustiva tocmai de aceea fiind necesare unele criterii obiective in aplicarea prevederii recent introduse.
S-a aratat ca incalcarea unui drept, oricare ar fi acesta, trebuie sa atinga un nivel minim de severitate pentru a se justifica o examinare din partea unei instante internationale.Curtea constata cu indignare faptul ca plangerea introdusa de reclamant se limiteaza la esecul acestuia de a obtine o suma in valoare de mai putin de un euro. Pe de alta parte, accepta ca o suma de bani, oricat ar fi de modesta, poate fi foarte importanta pentru o anumita categorie de persoane, aceasta in functie de situatia personala si de conditiile economice din tara in care traiesc. Cu toate acestea, o suma de mai putin de un euro este in mod vadit una nesemnificativa.
Constienta de faptul ca o incalcare a Conventiei poate sa vizeze o chestiune de principiu care poate provoca prejudicii importante ce nu privesc in mod necesar drepturi patrimoniale, Curtea a apreciat ca, in speta, reclamantul nu a avut in vedere nici interdicia de a accesa dosarul cerut, nici eventualele erori de executare a hotararii instantei nationale. Prin urmare, reclamantul nu a suferit un prejudiciu important.
Cat priveste cel de-al doilea criteriu, respectarea drepturilor omului, Curtea a apreciat ca nu este necesara o dezbatere pe fond a acestuia, deoarece s-a pronuntat in mai multe randuri in privinta litigiilor care au ca obiect neexecutarea sau executarea neconforma a hotararilor instantelor nationale.
Cel de-al treilea criteriu are in vedere examinarea corespunzatoare a cauzei de catre o instanta interna. Aceasta exigenta are ca obiectiv principal asigurarea verificarii fiecarei cauze de catre un tribunal impartial, evitandu-se astfel o eventuala denegare de dreptate. In speta,instanta europeana a apreciat ca exigenta a fost respectata dat fiind faptul ca reclamantul a obtinut castig de cauza in doua grade de jurisdictie, iar ultima cerere a fost respinsa pe motive procedurale.
Date fiind aceste argumente Curtea a declarat cauza inadmisibila cu unanimitate de voturi. Si aici ca si in cauza Adrian Mihai Ionescu c. Romania, Curtea a analizat toate cele trei exigente impuse de textul Protocolului nr. 14 si care determina indeplinirea noii conditii de admisibilitate.
PDF 
