Nu vreau sa par stangaci, dar trebuie spus ca omul de afaceri, capitalist salbatic, castiga din munca altora, dupa cum urmeaza: munca mea, cel care munceste, are o valoare mai mare pentru cel pentru care eu muncesc decat are ea pentru mine insumi, cel care muncesc. Eu ma multumesc cu un anumit pret al muncii mele, mai mic decat pretul pe care-l poate obtine omul de afaceri care, prin ipoteza, vinde mai departe munca mea. Cu alte cuvinte, cel pentru care eu muncesc obtine un pret mai mare pentru munca mea decat am putut eu obtine de la el la momentul respectiv. Banii omului de afaceri ascund munca provenita de la mine, plus munca lui. Munca lui consta in a vinde munca mea la un pret mai bun decat a cumparat-o. Daca treaba asta ii reuseste, e un om de afaceri, daca nu-i reuseste, timpul cand nu va mai fi om de afaceri este aproape. Daca lucrati pentru un om de afaceri, doriti-i de bine.
Daca lucrati pentru stat, ganditi-va ca daca ati fi in mediul privat nu ati putea face asta. Statul este un om de afaceri perfect, percepe o cota din castigul tuturor oamenilor de afaceri si chiar mai mult decat atat. In ce va priveste, puteti sa stati fara emotii: nu trebuie decat sa va preocupati ca organizatia in care lucrati sa aiba nevoie de dumneavoastra.
Apropos de emotie: Cum credeti ca va fi anul viitor in luna lui Cuptor? „Hot” sau „cool”?
PDF 
