In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 584 din 17 august 2010, a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 903/2010 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi.
Textul legal supus examinarii Curtii este art. 11 din OUG nr. 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi:
”(1) Neluarea masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui sau de detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare vatamarea corporala grava, pedeapsa este cea prevazuta la art. 181-184 Cod penal.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.”
Curtea a admis exceptia, constatand incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei mai sus citate. Curtea Constitutionala a amintit jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia intre cerintele calitative ale legii trebuie sa se numere si previzibilitatea, in sensul ca norma juridica trebuie sa fie enuntata cu suficienta precizie pentru a permite cetateanului sa isi controleze conduita, sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta, chiar daca trebuie sa apeleze la consiliere de specialitate in materie.
Nereguli sesizate de Curte in ceea ce priveste redactarea textului legal mai sus citat:
1. Din textul suspus examinarii nu rezulta daca este vorba despre o infractiune de pericol sau de rezultat, in sensul ca se incrimineaza ca infractiune si ipoteza in care neluarea masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui sau de detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane nu se soldeaza cu niciun fel de vatamare a vreunei persoane, dar si ipoteza in care se produc vatamari, inclusiv moartea victimei, limitele pedepsei fiind aceleasi.
2. Textul de lege criticat este deficitar din perspectiva lipsei de corelare cu prevederile din Codul penal. Astfel, prin aplicarea dispozitiilor alin. (2) ale art. 11 din ordonanta de urgenta se poate ajunge la situatia ca pedeapsa aplicata sa fie mai mare atunci cand neluarea masurilor de prevenire a atacului canin nu a avut nicio urmare vatamatoare decat in cazul in care o astfel de vatamare s-a produs. Astfel, in ipoteza unei infractiuni de pericol, deci neurmata de un rezultat, sanctiunea, constand in inchisoare de la 6 luni la 5 ani, este mai severa decat la acea infractiune de rezultat la care fapta prevazuta in alin. (1) are ca urmare o vatamare corporala din culpa, prevazuta de art. 184 alin. (1) din Codul penal, pentru care sanctiunea consta in inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.
3. Fapta avand ca urmare moartea victimei este incriminata de doua ori, insa este sanctionata cu pedepse diferite. Astfel, pe de o parte se poate observa incriminarea de la alin. (2) al art. 11 (prin trimitere la art. 183 din Codul penal), pedeapsa fiind inchisoare de la 5 la 15 ani. Pe de alta parte, fapta este incriminata distinct si la alin. (3) al textului legal mai sus mentionat, pedeapsa fiind de data aceasta inchisoarea de la 2 la 7 ani.
4. Textul legal mentionat foloseste o formulare improprie. Astfel, potrivit alin. (4), actiunea penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Insa, se poate observa ca alin. (2) include si fapta care a avut ca urmare decesul victimei, ceea ce exclude principiul disponibilitatii pentru acest caz. Mai mult, ambiguitatea se accentueaza daca observam si teza a doua a alin. (4), care prevede ca impacarea partilor inlatura raspunderea penala, intrucat, de vreme ce victima a decedat, nu este posibila ipoteza impacarii partilor
Curtea conchide ca inadvertentele si deficientele grave de redactare confera textului un caracter neconstitutional si recomanda regandirea acestuia, admitand ca incriminarea comportamentului periculos al proprietarilor sau posesorilor de caini periculosi sau agresivi este necesara, intrucat reprezinta o amenintare grava la adresa vietii si sigurantei personale a cetatenilor. Norma penala sanctionatoare trebuie sa intruneasca exigentele de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia dreptului la un proces echitabil.
PDF 
ESTE ADEVARAT. OUG nr. 55/2002 ESTE UNUL DINTRE CELE MAI AMBIGUE SI NECLARE ACTE NORMATIVE.