Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea a fost unul dintre primele servicii de probatiune din tara si, datorita rezultatelor inregistrate in stadiul de pionierat, probatiunea a capatat un contur national. Am apreciat intotdeauna aplecarea practicienilor catre analiza muncii lor, iar studiul de fata este un exemplu de introspectie binevenita pentru orice institutie. Energia alocata unui astfel de demers este benefica, cu atat mai mult cu cat acesta a reunit atat resursele interne ale serviciului, consilierii de probatiune, dar si colaboratori ai acestuia care au generat un plus de valoare in termeni de obiectivitate si rigoare.
Aceasta initiativa este cu atat mai laudabila cu cat este in premiera faptul ca un serviciu se preocupa structurat de impactul muncii sale, in acest caz, de impactul referatelor de evaluare intocmite de consilierii de probatiune.
Este imbucurator sa observam buna colaborare dintre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea si instantele de judecata si parchetele din judet, colaborare concretizata prin participarea activa a acestor institutii la realizarea acestui studiu. Desi aceasta colaborare apare ca fiind una implicita prin natura muncii serviciului de probatiune, nu putem ramane indiferenti in fata unor astfel de dovezi de implicare si deschidere in conditiile in care uneori cerintele zilnice ne coplesesc.
Speram ca un astfel de demers se va transforma in traditie si ca ne vom putea apleca din cand in cand asupra rezultatelor concrete ale muncii noastre si a ceea ce inseamna ea pentru noi, pentru cei cu care lucram, pentru comunitate, in ansamblul sau.
Iuliana CARBUNARU
Director
Directia de Probatiune
Ministerul Justitiei
Au trecut aproape zece ani de cand o parte dintre justitiabilii vranceni aflau despre existenta unei noi profesii in domeniul Justitiei, aceea de consilier de probatiune. O mana de oameni entuziasti incercau atunci, printr-un program experimental, sa faca publica misiunea probatiunii in comunitatea vranceana la orice nivel.
Procesele de schimbare pe care le-a traversat Serviciul de Probatiune de-a lungul timpului, atat privind identitatea cat si in privinta atributiilor sale, ne fac sa credem ca acesta a trecut de faza cand era doar ”o anexa” a judiciarului si a devenit un partener viabil al acestuia. Astazi Serviciul de Probatiune este prezent in instanta prin referatele de evaluare incontestabil utile la individualizarea pedepsei, in comunitate este recunoscut ca participant activ la supravegherea executarii pedepselor (functia de control), asistenta si consilierea persoanelor condamnate aflate in stare de libertate sau a victimelor unor infractiuni. Multiplele relatii cu partenerii comunitari fac din Serviciul de Probatiune institutia care sprijina continuu reintegrarea persoanelor care au savarsit infractiuni si contribuie totodata la reducerea riscului de recidiva (functia de suport).
In perspectiva introducerii Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala, Serviciului de Probatiune ii vor spori considerabil atat atributiile cat si volumul de munca, din aceasta perspectiva acesta trebuie inteles ca va avea nevoie de mai multa independenta de actiune in sensul dobandirii personalitatii juridice si a gestionarii propriului buget. In ceea ce priveste aparatul propriu, din considerentele anterior mentionate, Serviciul de Probatiune trebuie dezvoltat, astfel, consilierii de probatiune, pe buna dreptate considerati specialisti in munca lor, sa fie sprijiniti de personal auxiliar si administrativ care vor efectua muncile de rutina care, de altfel, consuma multe resurse umane si materiale.
Tinand seama de realitatile prezente (existenta consolidata a serviciilor de probatiune pe langa fiecare tribunal, aria acoperita de acestea si Directia de probatiune in perimetrul sistemului penal) dar mai ales de perspectivele viitoare, este necesara clarificarea locului probatiunii in sistemul penal romanesc care va contribui decisiv la modalitatea de organizarea institutionala a serviciilor de probatiune, in general.
In ceea ce priveste reconfigurarea institutionala a sistemului de probatiune aceasta trebuie sa plece atat de la realitatile actuale cat si de la activitatile ce se prefigureaza, doua componente cel putin iesind puternic in evidenta, anume: subordonarea administrativa a serviciilor si Directiei de probatiune (independenta financiara) si dimensionarea corespunzatoare a schemelor de personal (o mai mare acoperire in teritoriu).
Adrian Toni NEACSU
Presedinte
Tribunalul Vrancea
Infiintate sub autoritatea Ministerului Justitiei, Serviciile de Probatiune (denumire agreata din 2006), care mai intai s-au numit Servicii de Reintegrare Sociala si Supraveghere (2000), mai apoi Servicii de Protectie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor (2004), urmaresc indreptarea si reintegrarea sociala a persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii a caror executare a pedepsei a fost suspendata sub supraveghere, precum si a minorilor care au savarsit fapte prevazute de legea penala, fata de care a fost inlaturata prin lege masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare.
Legiuitorul insusi a trasat un rol esential al Serviciilor de probatiune, alaturi de implicarea comunitatii in procesul de reintegrare sociala, menire de care trebuia sa fie constienti in permanenta lucratorii desemnati sa efectueze aceasta importanta activitate pentru societatea in care traim.
De la infiintarea Serviciilor de Reintegrare Sociala si Supraveghere prin OG nr. 92/2000, acestea si-au imbunatatit constant activitatea, dovedindu-si utilitatea prin reintegrarea sociala a infractorilor care duce nemijlocit la cresterea gradului de securitate comunitara.
Pe langa modificarile aduse Legii nr. 129/2002 (care a aprobat OG nr. 92/2000) pentru punerea de acord a acestor prevederi cu dispozitiile procedural penale si cele ale legilor justitiei, si persoanele incadrate in Serviciul de Probatiune si-au perfectionat pregatirea profesionala.
Toate acestea, plus experienta castigata in cei aproape zece ani de la infiintare, creeaza convingerea ca institutia probatiunii isi va dovedi eficienta in reintegrarea sociala a infractorilor in scopul reducerii criminalitatii.
Ion LEFTER
Prim-procuror
Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea
Aparitia serviciilor de probatiune marcheaza o etapa fundamentala a procesului de reforma in administrarea actului de justitie.
Probatiunea ofera alternative in domeniul executional penal in vederea reducerii ponderii sanctiunilor penale cu privare de libertate. Nu in ultimul rand, consider ca serviciul de probatiune are menirea de a fi elementul de legatura intre infractor, penitenciar si comunitate, precum si stabilirea unor noi coordonate in raportul victima – agresor.
In acest moment cred ca se impune o reconsiderare a obiectivelor si redimensionarea activitatii acestei institutii, mai ales in plan legislativ, pentru obtinerea recunoasterii depline din partea tuturor participantilor in actul de justitie penala.
Comisar Sef Ion DITA
Director
Penitenciarul Focsani
Argument
Este firesc si necesar ca atunci cand desfasori o activitate, oricare ar fi ea, sa te intrebi din cand in cand ce ai facut, cat si cum ai facut. Mai cu seama intr-un domeniu nou, ca cel al probatiunii, credem ca este necesar sa-ti autoevaluezi eficienta si eficacitatea cat mai des, daca se poate ciclic. Aceasta conduita iti ofera garantia ca vei reusi sa-ti atingi tintele dozandu-ti judicios eforturile depuse.
In cei aproape zece ani de functionare, Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea s-a regasit rezultatele in bilanturile anuale proprii, ale Directiei de Probatiune sau Tribunalului Vrancea, in cazurile in care persoanele condamnate aflate in supraveghere s-au reintegrat sau nu, in imaginea creata in comunitate si in modul de relationare cu partenerii si autoritatile. Anul acesta insa consilierii de probatiune din cadrul serviciului au dorit mai mult si anume sa poata cunoaste, concret, ce cred despre o parte a muncii lor – referatul de evaluare – categoriile profesionale direct interesate (judecatorii si procurorii vranceni) si beneficiare directe ale documentului intocmit de consilierii de probatiune, in actul de justitie, atunci cand este cazul.
Ideea aplicarii unui chestionar pentru a cunoaste opinia judecatorilor si procurorilor, pentru o anumita activitate desfasurata de noi, ne-a fost cel mai la indemana, experienta intalnirii cu magistratii vranceni fiind foarte bogata in cadrul Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea. Ne-am dorit o cunoastere reala a impresiilor judecatorilor si procurorilor, altfel decat cea prin aprecierile verbale primite de-a lungul timpului. Acum doream ceva concret, palpabil, masurabil, care sa nu ne dea numai liniste interioara, ci sa ne si traseze cumva noi directii de actiune si interventie in cazul acestei activitati – intocmirea referatului de evaluare – si sa ne ajute totodata sa imbunatatim rezultatele muncii noastre.
De la inceput am fost pregatiti sa primim nu numai rezultate bune, ci si pe cele mai putin bune; ceea ce a rezultat se poate vedea destul de sugestiv in paginile care urmeaza.
Pornind de la aceasta experienta, daca se va considera ca rezultatele studiului sunt de luat in seama, dorim sa propunem Directiei de Probatiune efectuarea studiului la nivel national, intrucat abia atunci imaginea unei parti a muncii noastre va fi edificatoare pentru cei interesati.
Dorim sa multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi si cu noi la realizarea acestui material; pentru a nu pierde, fara intentie, pe cineva din vedere nu vom preciza nume aici; le amintim insa tuturor celor care au avut fie si cea mai mica participare la realizarea materialului de fata ca nu i-am uitat si ii asiguram de toata consideratia noastra.
A consemnat, in numele echipei Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea,
Costel CONSTANDACHE
Sef Serviciu
“Numai atunci cand avem ceva de pretuit, avem ceva de evaluat.”
Lee Shulman
1. Introducere: fundamente teoretice
Privita dintr-o abordare sistemica, evolutia Probatiunii in tara noastra dezvaluie legaturi uneori nebanuite cu numeroase alte institutii direct sau indirect conectate. O astfel de abordare se regaseste si in studiul domnului lector dr. Ioan Durnescu [1] privind paradigma infiintarii institutiei probatiunii in Romania. Autorul scoate in evidenta legatura dintre influentele provenite, pe de o parte, din schimbarile economice si de politica penala de la inceputul anilor 1990, iar pe de alta parte, din transformarea normelor si moravurilor sociale, si crearea premiselor favorabile infiintarii acestei noi institutii. Principalul merit al unei astfel de viziuni sistemice este acela de a permite o interpretare a dinamicii institutionale in stransa legatura cu relatiile dintre diferitele parti ale sistemului. Natura activitatilor exercitate intr-o organizatie sau institutie poate avea repercusiuni asupra activitatii in cealalta organizatie. Studiul de fata este o ilustrare a masurii in care institutiile strans conectate precum serviciul de Probatiune si instantele de judecata/organele de urmarire penala isi pot imbunatati reciproc activitatea printr-o colaborare mai eficienta in planul concret al realizarii/utilizarii referatelor de evaluare
Referatul de evaluare este un document oficial, intocmit de catre consilierul de probatiune la cererea organului de urmarire penala sau a instante de judecata, si reprezinta un instrument consultativ si de orientare in luarea deciziilor juridice. Referatul de evaluare cuprinde cinci capitole: introducere, sursele de informatii utilizate in realizarea lui, date privind persoana pentru care a fost solicitat, factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat, perspectivele de reintegrare in societate. In ciuda formei standardizate [2] a referatului de evaluare, calitatea si cantitatea informatiilor furnizate variaza in functie de numeroase aspecte: varietatea surselor de informatii abordate (invinuitul/inculpatul, familia si cercul de prieteni ai acestuia, partea vatamata, autoritati si membri ai comunitatii locale, documente oficiale etc.), competentele si experienta consilierului de probatiune de a intervieva, procesa si redacta clar si obiectiv informatiile obtinute, modul in care are loc intrevederea cu clientul etc. De aceea, un mod de a imbunatati calitatea referatelor de evaluare este cunoasterea asteptarilor concrete pe care le au procurorii si judecatorii in ce priveste continutul detaliat al acestor referate. Cu cat aceste asteptari sunt cunoscute consilierilor de probatiune, cu atat atentia lor se va concentra spre surprinderea si elaborarea anumitor tipuri de informatii.
Referatul de evaluare este instrumentul prin care serviciile de probatiune furnizeaza organelor judiciare (instante de judecata si parchete) la sesizarea acestora date privind persoana invinuitului sau inculpatului din perspectiva (psiho) sociala. Rolul referatului de evaluare este de a introduce informatia sociala in deciziile juridice ale organelor judiciare, iar ca trasaturi generale, acesta trebuie sa fie obiectiv, concis, concret, clar si coerent. Referatul de evaluare are caracter consultativ si de orientare pentru organul judiciar care-l solicita.
Referatul de evaluare poate fi solicitat de organele judiciare inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti sau dupa aceasta astfel:
a) pentru minori
- in cazul invinuitilor, conform art. 482 C. pr. pen., procurorul care supravegheaza sau, dupa caz, efectueaza urmarirea penala poate sa solicite, atunci cand considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala isi are locuinta minorul, potrivit legii;
- in cazul inculpatilor, similar situatiei invinuitilor din paragraful anterior, procurorul poate solicita intocmirea referatului de evaluare, conform art. 482 C. pr. pen. sau conform Legii nr. 129/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate [3]. Daca in cazul parchetului solicitarea intocmirii referatului de evaluare este facultativa, in cazul instantei de judecata solicitarea intocmirii acestuia este obligatorie conform art. 482 C. pr. pen. Solicitarea intocmirii referatului de evaluarea se poate face, conform OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate [4], de catre instanta de judecata, chiar daca dosarul penal contine referatul de evaluare intocmit la solicitarea parchetului, daca instanta apreciaza ca este nevoie de actualizarea informatiilor din referat (mai ales cand intervalul de timp este considerabil intre solicitarea parchetului si cea a instantei de judecata sau in viata sau evolutia minorului au survenit modificari importante).
- in cazul persoanelor supravegheate, solicitarea referatului de evaluare se poate efectua numai de catre instanta de judecata conform OG nr. 92/2000, numai atunci cand este cazul.
b) pentru majori
- in cazul inculpatilor, conform Legii nr. 129/2002 intocmirea referatului de evaluare poate fi solicitata de parchet sau, conform OG nr. 92/2000, de instanta. Nici unul dintre organele judiciare nu are obligativitatea solicitarii intocmirii referatului de evaluare.
- in cazul persoanelor supravegheate, ca si in cazul minorilor, solicitarea referatului de evaluare se poate efectua numai de catre instanta de judecata conform OG nr. 92/2000, numai atunci cand este cazul.
2. Obiective si ipoteze
Acest studiu de caz s-a nascut la initiativa Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea de a cauta raspunsuri si explicatii posibile la urmatoarele intrebari:
- cat de utila este informatia sociala transmisa prin referatul de evaluare in individualizarea pedepsei?
- cum sunt apreciate capitolele referatului de evaluare de catre judecatorii si procurorii din Vrancea in ce priveste importanta informatiilor continute?
- exista diferente importante intre practicile judecatorilor si ale procurorilor in ce priveste aceste aspecte subliniate anterior?
- reprezinta experienta (vechimea in activitate) o variabila importanta in explicarea posibilelor diferente in practicile penale ale judecatorilor si procurorilor din Vrancea?
- cat de des solicita judecatorii si procurorii din Vrancea referate de evaluare?
Pornind de la intrebarile formulate mai sus, ne propunem sa verificam urmatoarele ipoteze de lucru:
- I1: Desi solicita referate de evaluare, judecatorii si procurorii utilizeaza in mica masura informatiile furnizate de referatele de evaluare in vederea solutionarii cauzei.
- I2: Daca se ia in considerare variabila ”vechimea in ocupatie” atunci apar diferente sensibile intre motivele care stau la baza solicitarii referatelor pentru minori si majori.
- I3: Judecatorii si procurorii ierarhizeaza importanta informatiilor din referatele de evaluare cu privire la diferite aspecte psihosociale (cum sunt: situatia materiala a persoanei, relatiile intrafamiliale, comportamentul/ atitudinea persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii, estimarea perspectivelor de reintegrare in societate etc.).
Obiectivele acestui studiu sunt pe de o parte directe, adica derivate din necesitatea de a evalua propria activitate si de a ameliora pe cat posibil informatiile furnizate in referatele de evaluare, iar pe de alta parte, indirecte, adica inspirate de nevoia de a incuraja cercetarile in acest domeniu al raporturilor dintre serviciile de probatiune si sistemul judiciar.
3. Aspecte metodologice
Studiul de fata a fost construit pe baza metodei anchetei sociologice realizate, in principal, prin tehnicile chestionarului si observatiei. Aceasta din urma a luat forma observatiei directe, orientate spre obiectivele cercetarii, dar uneori au fost folosite si informatii obtinute din observatia spontana, neplanificata. Merita sa amintim aici diferenta intre sondaj si ancheta, termeni considerati adesea ca fiind sinonimi. Desi ambele presupun cercetare de teren pentru strangerea unor date cantitative in vederea prezicerii comportamentelor sociale in functie de anumite variabile (sex, varsta, origine etc.), ancheta nu trebuie totusi confundata cu sondajul de opinie. In acest sens, profesorul Septimiu Chelcea (1975) sublinia in special multitudinea mijloacelor de recoltare a informatiilor in cazul anchetei. Astfel, dincolo de chestionar sau interviu, in ancheta sociologica sunt folosite si numeroase alte informatii provenite pe calea observatiei, cu numeroasele ei forme: directa, participanta, indirecta, sau prin studiului documentelor. Constienti fiind atat de avantajele impletirii acestor multiple metode, dar recunoscand in egala masura si limitele de timp si de resurse umane si materiale implicate in realizarea studiului, autorii au optat pentru utilizarea combinata a observatiei si chestionarului. In ce priveste observatia stiintifica, este de prisos sa amintim importanta ei in cercetare. Prin caracterul ei planificat, orientat spre un scop anume, repetat, ea conduce in primul rand la cunoastere, in timp ce alte metode verifica sau teoretizeaza cunostintele furnizate de ea. Studiul acesta, care urmareste sa descopere relevanta referatelor de evaluare produse de consilierii de probatiune in individualizarea pedepselor, a beneficiat in mare masura de informatiile provenite din observatia directa, participanta. Consilierii de probatiune sunt implicati activ in realizarea referatelor si participa la discutii cu judecatorii si procurorii pe marginea utilizarii acestor referate in practica penala. De asemenea, consilierii cunosc evolutia numarului de cereri de referate si incearca sa explice fluctuatiile intervenite de-a lungul ultimilor ani, frecventa cu care judecatorii si procurorii solicita referatele, precum si ce anume trebuie imbunatatit la acestea. Toate aceste informatii care au contribuit la formularea ipotezelor noastre de lucru provin din observatiile directe si uneori din observatiile spontane ale consilierilor de probatiune.
Pentru verificarea ipotezelor s-a colectat o serie de date cantitative prin distribuirea unui chestionar structurat unei populatii de 40 de judecatori si procurori din Vrancea. Universul populatiei de referinta fiind destul de restrans in cazul de fata, studiul a fost proiectat pentru a fi aplicat tuturor judecatorilor din sectia penala si procurorilor din instantele si parchetele vrancene. Deoarece 3 judecatori s-au abtinut in a-si exprima opinia, esantionul studiului a avut o reprezentare de 93% din totalul judecatorilor si procurorilor din judetul Vrancea. Completarea chestionarului s-a realizat individual de catre fiecare subiect conform instructiunilor de completare furnizate de catre autori direct, fata in fata, dar si indirect, prin mesajul inclus in chestionar. Colectarea chestionarului s-a facut direct, prin deplasarea consilierilor de probatiune la instante si parchete. Introducerea datelor in programele Excel si SPSS, realizarea graficelor, interpretarea rezultatelor si redactarea studiului in Word au fost realizate de catre autorii studiului. Perioada de aplicare a chestionarului a fost de 30 de zile.
Intrebarile chestionarului, in numar de 10, au fost organizate pe doua tipuri: intrebari de identificare si intrebari de apreciere, in majoritate cu raspunsuri inchise. Acestea au fost construite in jurul urmatoarelor teme: sex, vechime in profesie si in penal (pentru judecatori), frecventa solicitarii referatelor de evaluare, importanta acordata acestora in rezolvarea cazurilor cu inculpati/invinuiti majori/minori, ierarhizarea importantei informatiilor furnizate in diferitele capitole ale referatului de evaluare, importanta altor factori care intervin in procesul solutionarii unui caz, arii de imbunatatirii ale referatului de evaluare.
Realizarea studiului s-a efectuat dupa consultarea conducerii Directiei de Probatiune.
4. Descrierea populatiei chestionate
Aceasta sectiune ofera o imagine de ansamblu in ceea ce priveste compozitia populatiei chestionate, in functie de cateva caracteristici precum ocupatia, sexul si vechimea in domeniul penal in cazul judecatorilor.
4.1. Compozitia esantionului dupa ocupatie si sex
Graficul nr. 1 prezinta structura procentuala a esantionului considerat sub aspectul ocupatiei. Astfel, observam ca profesia procurorilor este reprezentata cu 17.5% mai mult decat cea a judecatorilor din totalul celor 40 de raspunsuri valide.
Graficul nr. 1
Acelasi lucru se poate vedea si in tabelul nr. 1, unde sunt indicate atat valorile absolute cat si cele procentuale privind compozitia esantionului in functie de ocupatie. In ceea ce priveste structura esantionului in functie de variabila sex, repartitia este mult mai echilibrata intre cele doua categorii asa cum se remarca din tabelul nr. 2. Se observa ca diferenta procentuala intre femei si barbati este de doar 5%.
Tabelul nr. 1: structura dupa ocupatie
| Frequency | Percent | Valid Percent | ||
| judecator | 17 | 42,5 | 40 | |
| procuror | 23 | 57,5 | 57,5 | |
| Total | 40 | 100 | 100 | |
Tabelul nr. 2: Structura dupa sex
| Frequency | Percent | |
| feminin | 21 | 52,5 |
| masculin | 19 | 47,5 |
| Total | 40 | 100 |
De vreme ce pentru proportii foarte asemanatoare de barbati si femei corespund proportii relativ diferite de judecatori si procurori, asa cum am vazut in graficele si tabelele precedente, este important sa aflam si modul in care femeile si barbatii sunt reprezentati in cele doua categorii profesionale. In acest sens, graficul nr. 2 prezinta repartitia procentuala din care se observa ca femeile sunt de trei ori mai numeroase in profesia judecatorilor anchetati, in timp ce in profesia procurorilor barbatii constituie majoritatea, adica 65% din totalul procurorilor din esantion. Acest lucru se poate constata si in tabelul 3 care prezinta valorile absolute.
Graficul nr. 2
Tabelul nr. 3: ocupatie-sex [5]
| judecator | procuror | total | |
| feminin | 12 | 8 | 20 |
| masculin | 5 | 15 | 20 |
| Total | 17 | 23 | 40 |
4.2. Compozitia esantionului dupa vechime in profesie si vechime in domeniul penal
In ceea ce priveste distributia persoanelor chestionate in cele trei categorii de vechime stabilite (0-3 ani; 3-6 ani; peste 6 ani), se observa atat din tabelul nr. 4, cat si din graficul nr. 3, ca majoritatea persoanelor din esantion au o vechime insemnata in profesie, adica peste sase ani.
Tabelul nr. 4: vechimea in profesie
| Categorii de vechime | Frequency | Percent |
| 0-3 ani | 3 | 7,5 |
| 3-6 ani | 3 | 7,5 |
| peste 6 ani | 34 | 85 |
| Total | 40 | 100 |
Graficul nr. 3
Pentru categoria profesionala a judecatorilor am dorit sa cunoastem si vechimea in domeniul penal, nu doar pe cea in profesie. Pentru vechimea in domeniul penal, categoriile stabilite au fost diferite: 0-2 ani, 2-4 ani si peste 4 ani. Situatia se prezinta in felul urmator: in acest caz doar un singur judecator din cei care au raspuns la aceasta intrebare are o vechime mai mica de 2 ani, in timp ce 13 judecatori au peste 4 ani vechime in domeniul penal.
Tabelul nr. 5: Vechimea in domeniul penal in randul judecatorilor
| Categorii vechime | frequency |
| 0-2 ani | 1 |
| peste 4 ani | 13 |
| non raspuns | 2 |
| Total | 16 |
Graficul nr. 4
5. Utilitatea referatelor de evaluare in opinia judecatorilor si procurorilor din Vrancea
In aceasta sectiune sunt prezentate principalele rezultate ale analizelor privind evolutia din ultimii noua ani a numarului de supravegheri si a solicitarilor de referate de evaluare adresate Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea. Pornind de la aceste date, autorii valorifica sub forma de grafice si tabele diferite relatii intre indicatorii propusi pentru a evidentia utilitatea referatelor de evaluare. Astfel, sunt prezentate succint relatiile dintre frecventa cererii de referate in functie de ocupatie sau de vechimea in profesie, importanta acordata referatelor de evaluare si justificarea acesteia in raport cu ocupatia, motivatia care sta cu precadere la baza cererii de referate etc.
5.1. Evolutia in timp a numarului de referate de evaluare si de supravegheri
Evolutia sinuoasa a numarului de referate pentru intervalul septembrie 2001- august 2009 (graficul nr. 5) ne-a determinat sa identificam factorii care stau la baza acestor oscilatii. Unii dintre acesti factori ar putea fi: modificarea repetata a articolului 482 C. pr. pen. (in special in anul 2007 cand s-a impus obligativitatea referatului de evaluare in cazul tuturor minorilor care au comis o fapta penala – faptuitor, invinuit, inculpat), dupa 2008, conform modificarilor legislative, referatul de evaluare devenind optional in cazul procurorilor, in practica acestia solicitandu-l numai in functie de gravitatea si pericolul social al faptei comise, personalitatea invinuitului sau inculpatului minor, dezvoltarea intelectuala si morala a acestuia.
Graficul nr. 5
Dintr-un total de 451 persoane supravegheate aflate in evidenta Serviciului de Probatiune Tribunalul Vrancea, de la data infiintarii acestuia (septembrie 2001) si pana la data realizarii prezentului studiu (august 2009), pentru un numar de 170 cazuri s-au intocmit referate de evaluare, conform graficului de mai jos, nr. 6. In ultimii 4 ani se constata ca ponderea supravegherilor cu referate este semnificativ mai importanta decat in perioada anterioara. Acest lucru ar putea fi explicat printr-o crestere a increderii judecatorilor in eficienta interventiei si a modului in care serviciul de probatiune gestioneaza cazurile alocate pe durata termenului de incercare.
Graficul nr. 6
5.2. Frecventa si motivele solicitarii referatelor de evaluare
Primele analize pe baza datelor obtinute prin aplicarea chestionarului privesc frecventa solicitarii referatelor de evaluare atat pentru minori cat si pentru majori. Fara sa consideram ocupatia in tabelul nr. 6 si graficul nr. 7 reiese ca referatele sunt solicitate deseori de catre 55% din totalul esantionului. De asemenea, 10% din persoanele chestionate au raspuns ca solicita intotdeauna referate de evaluare, indiferent de situatie (cazuri cu minori/majori) si doar 2,5% (respectiv un singur subiect chestionat) nu a cerut niciodata referat de evaluare.
Tabelul nr. 6: Frecventa solicitarii referatelor de evaluare
| Frequency | Percent | |
| niciodata | 1 | 3 |
| rar | 11 | 28 |
| deseori | 22 | 54 |
| intotdeauna | 4 | 10 |
| non raspuns | 2 | 5 |
| Total | 40 | 100 |
Graficul nr. 7
Este de subliniat faptul ca obligativitatea solicitarii referatelor de evaluare pentru judecatori se impune prin Legea nr. 8/2009 pentru aprobarea OUG nr. 31/2008 privind modificarea art 482 din Codul de procedura penala [6] in cazurile cu inculpati minori, in timp ce pentru procurori este facultativa cererea de referate. De aceea ne dorim sa aflam cum difera frecventa solicitarii referatelor de evaluare intre judecatori si procurori. Acest lucru reiese din graficul nr. 8. Diferentele cele mai importante intre procurori si judecatori apar in cele doua categorii de frecventa: ”deseori” si ”rar”.
Astfel, in timp ce 68,75% dintre judecatorii chestionati solicita deseori referate de evaluare, doar 52,38% dintre procurori solicita astfel de referate Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea. In acelasi timp, si fara sa ne mire, 38,1% dintre procurori afirma ca solicita rar referate, pe cand doar 18,8% dintre judecatori afirma acelasi lucru. Este de mentionat si procentul insemnat al judecatorilor (adica 12,5%), care afirma ca solicita intotdeauna referat de evaluare.
Graficul nr. 8
Se poate constata din graficul nr. 9 ca exista o legatura intre frecventa solicitarii referatelor de evaluare si vechimea in profesie a persoanelor chestionate, astfel din categoria judecatorilor si procurorilor cu o vechime in profesie mai mare de 6 ani a caror proportie este de 84%, 56% dintre acestia solicita referate de evaluare ”deseori” si ”intotdeauna”.
Graficul nr. 9
Importanta acordata referatelor de evaluare atat in solutionarea cazurilor cu minori cat si a celor cu majori este insemnata, asa cum se vede in graficul nr. 10. Daca ne referim la ultimele doua categorii ale axei : ”important” si ”foarte important”, situatia este totusi diferita pentru minori si majori in sensul ca referatele sunt considerate importante pentru majori de catre 81,1% dintre persoanele care au raspuns, dar numai 2,7% le considera foarte importante, in timp ce 30% le considera astfel pentru cazurile cu minori.
Graficul nr. 10
Motivatiile principale care stau la baza solicitarii referatelor de evaluare (a se vedea tabelul nr. 7 si graficul nr. 11), difera si ele atunci cand avem de-a face cu inculpati minori sau majori. Astfel, procedura legala este mai adesea invocata ca fiind motivatia principala de solicitare a unui referat cand este vorba de un minor, decat atunci cand este vorba de un caz cu majori. Diferente si mai importante intre cazurile cu minori si cele cu majori apar atunci cand se invoca alte doua motive principale: “personalitatea inculpatului” este foarte adesea prezenta in motivatia solicitarii referatelor de catre procurori si judecatori cand este vorba de cazurile cu majori, in timp ce “perspectivele de reintegrare” stau in mare parte la baza solicitarii referatelor pentru minori. Motive precum “pericolul social al faptei” sau “natura infractiunii” sunt foarte rar sau deloc reprezentate ca fiind cu precadere la baza solicitarii acestor referate de evaluare.
Tabelul nr. 7
| MINORI | Majori | |||||
| 0-3 ani | 3-6 ani | > 6 ani | 0-3 ani | 3-6 ani | > 6 ani | |
| pericolul social | 0% | 0% | 2.5% | 0% | 0% | 7.5% |
| natura infractiunii | 0% | 0% | 0% | 0% | 0% | 0% |
| perspectivele de reintegrare | 2.5% | 2.5% | 40% | 0% | 2.5% | 25.00% |
| personalitatea inculpatului | 2.5% | 2.5% | 17.5% | 5% | 2.5% | 30% |
| procedura legala | 2.5% | 2.5% | 20% | 2.5% | 2.5% | 15% |
Graficul nr. 11
Referindu-ne la categoria judecatorilor putem constata ca cele doua motive principale de solicitare a referatelor de evaluare raman aceleasi: “personalitatea inculpatului” in cazul persoanelor majore si “perspectivele de reintegrare” in cazul minorilor, conform graficelor nr. 12 si 13.
Graficul nr. 12
Graficul nr. 13
Autorii studiului au dorit sa afle si in ce masura judecatorii si procurorii sunt de acord cu afirmatia conform careia ”aprecierea consilierului de probatiune cu privire la perspectivele de reintegrare in societate ale persoanei” reprezinta un factor important in solutionarea cazului. Din analiza datelor a reiesit, asa cum se observa in graficul nr. 14, ca exista un acord relativ pentru majoritatea procurorilor si judecatorilor. In general, putem afirma ca procurorii sunt in numar semnificativ mai mare decat judecatorii in acord cu aceasta afirmatie. Astfel, din populatia chestionata, 27,5% sunt judecatori in acord (relativ sau total) si 40% sunt procurori. Este de mentionat si faptul ca nici o persoana nu este in dezacord total cu aceasta afirmatie. Exista totusi 3 non-raspunsuri la aceasta intrebare, asa cum se poate vedea din tabelul nr. 8, situatii nereprezentate grafic.
Graficul nr. 14
Tabelul nr. 8
| 1=Dezacord total | 2 | 3 | 4 | 5=Acord total | Nonraspuns | Total | |
| Judecator | 0 | 0 | 4 | 8 | 3 | 1 | 16 |
| Procuror | 0 | 1 | 4 | 11 | 5 | 2 | 23 |
| non raspuns | 0 | 0 | 0 | 1 | 0 | 0 | 1 |
| Total | 0 | 1 | 8 | 20 | 8 | 3 | 40 |
Din analiza graficelor nr. 15 si 16, se constata ca importanta acordata informatiilor cuprinse in referatul de evaluare variaza pentru cele doua categorii, minori si majori. Astfel, daca pentru minori 55 % dintre persoanele chestionate acorda importanta ridicata capitolului privind perspectivele de reintegrare sociala, in cazul majorilor numai 33,5% sustin aceeasi idee. De asemenea, aspecte cuprinse in referatul de evaluare, ”factorii care au favorizat comiterea infractiunii” si ”atitudinea fata de victima”, sunt apreciate ca fiind ”foarte importante” de persoanele chestionate in procent de 57,5% la minori si 50% la majori.
Graficul nr. 15
Graficul nr. 16
Din analiza graficului nr. 17, rezulta ca 70%, dintre judecatorii si procurorii chestionati si-au exprimat acordul cu privire la importanta perspectivelor de ”reintegrare in societate” formulate de catre consilierul de probatiune in cadrul referatului de evaluare, pentru luarea unei decizii juridice, in timp ce alte aspecte, precum stabilitatea sociala a inculpatului, atitudinea post infractionala a acestuia sau antecedentele penale, au fost evaluate ca fiind decisive in luarea unei decizii juridice de catre un numar mai mic al respondentilor (intre 37% – 42%).
Graficul nr. 17
6. Opinia procurorilor si judecatorilor din Vrancea privind aspectele de imbunatatit in redactarea referatelor de evaluare
Acest capitol revine la intrebarea esentiala a studiului de fata, si anume, ce elemente trebuie imbunatatite in redactarea referatului de evaluare pentru a spori utilitatea acestuia in cazurile pe care judecatorii si procurorii le au de rezolvat?
In ceea ce priveste ameliorarea calitatii referatelor de evaluare, din analiza datelor din graficul nr. 18 reiese ca informatiile sociale cuprinse sunt apreciate diferit de catre judecatorii si procurorii chestionati. In timp ce, in general, calitatea informatiilor cuprinse in capitolele referatului de evaluare satisface asteptarile, exista arii care, in procent redus, din perspectiva celor chestionati, ar trebui imbunatatite.
Astfel, in cazul perspectivelor de reintegrare in societate ale inculpatului/invinuitului 10,25% dintre respondenti doresc in mare masura dezvoltarea informatiilor furnizate, in timp ce 79,5% apreciaza ca fiind relevanta aceeasi informatie.
In ceea ce priveste motivatia savarsirii infractiunii, 7,7% dintre respondenti doresc in mare masura dezvoltarea informatiilor furnizate, in timp ce 82% apreciaza ca fiind relevanta aceeasi informatie.
Toate celelalte informatii despre care am dorit sa obtinem un feed-back prin intermediul prezentului studiu au fost apreciate in mare parte pozitiv, ariile de imbunatatire fiind reduse.
Graficul nr. 18
Din analiza datelor din graficelor nr. 19 si 20, privind ameliorarea calitatii referatelor de evaluare, reiese ca informatiile sociale cuprinse sunt apreciate diferit de catre judecatorii si procurorii chestionati. Desi calitatea informatiilor cuprinse in capitolele referatului de evaluare satisface in mare parte asteptarile procurorilor si judecatorilor chestionati, exista arii la care un procent redus dintre acestia considera ca ar trebui imbunatatite anumite aspecte: se remarca faptul ca procurorii desi sunt multumiti de calitatea informatiilor furnizate prin referatul de evaluare, doresc ameliorarea aspectelor din referatele de evaluare cum ar fi “perspectivele de reintegrare” – 17,4% si “motivatia savarsirii infractiunii – 13,1%, in timp ce judecatorii sunt satisfacuti de calitatea informatiilor furnizate in referatul de evaluare. Acest aspect poate fi explicat prin faptul ca exista o legatura intre frecventa solicitarii referatului de evaluare si gradul de satisfactie fata de informatiile furnizate de acesta (a se vedea graficul nr. 8).
Graficul nr. 19
Graficul nr. 20
7. Concluzii
In aceasta ultima sectiune dorim sa revenim asupra obiectivelor si ipotezelor formulate initial si sa le rediscutam sub lumina rezultatelor prezentate. Aceasta din cel putin doua ratiuni: in primul rand pentru a vedea in ce masura ipotezele sunt verificate sau confirmate, iar in al doilea rand pentru a propune noi piste de explorat in viitor cu privire la imbunatatirea referatelor de evaluare. Prin aceasta speram ca utilitatea acestora in rezolvarea cazurilor sa fie mai ampla.
Asa cum a fost afirmat inca de la inceput, scopul acestui studiu a fost sa puna in evidenta masura in care referatele de evaluare sunt apreciate de catre judecatori si procurori ca fiind utile in rezolvarea cazurilor cu care acestia se confrunta in activitatea lor profesionala. Cunoasterea acestui aspect este esentiala pentru a adauga un plus de valoare activitatii consilierilor de probatiune, dar si pentru a creste nivelul de colaborare intre serviciile de probatiune si instantele de judecata, respectiv organele de cercetare penala. Pentru a avea o imagine a utilitatii referatelor de evaluare am creat mai multi indicatori precum:
- frecventa solicitarii acestor referate de catre procurori si judecatori;
- motivele principale care stau la baza solicitarilor;
- importanta referatelor in solutionarea cazurilor;
- evaluarea realizata de judecatori si procurori cu privire la rolul perspectivelor de reintegrare in societate oferite de consilierii de probatiune in ultimul capitol al referatului de evaluare.
Pentru a stabili in ce masura fiecare dintre acesti indicatori contribuie la explicarea utilitatii referatelor ar fi nevoie de analize statistice mai avansate, precum cele de regresie, realizate in urma aplicarii chestionarului pe un esantion mai mare. Insa, chiar si cu ajutorul unor statistici descriptive se pot observa totusi anumite relatii intre acesti indicatori.
Daca admitem ca intre numarul cererilor de referate si utilitatea lor exista o corelatie pozitiva, in conditiile in care numarul de infractiuni este constant, acest lucru s-ar traduce in felul urmator: cu cat numarul de solicitari creste, cu atat aprecierea legata de utilitatea acestora este mai mare. In ciuda faptului ca majoritatea populatiei anchetate (64%) declara ca solicita des sau intotdeauna referate de evaluare, din analiza evolutiei numarului de referate din ultimii 9 ani, se remarca o scadere a cererilor, cel putin pentru ultimii doi ani. Pentru anul in curs se poate observa ca numarul de cereri inregistrate pana in august este de 100 si, daca se continua cu aceeasi frecventa a cererilor, numarul se poate dubla pana la sfarsitul anului, egaland astfel numarul solicitarilor de referate din 2008. Cu toate acestea, numarul de cereri este mai mic de jumatate din cel al solicitarilor din anul 2007. Desigur, nu trebuie inteleasa drept legatura cauzala o astfel de corelatie. Altfel spus, nu pentru ca le solicita des le considera utile. Alti factori pot intermedia relatia dintre numarul de referate si utilitatea acestora. Astfel, motivele care stau la baza solicitarii referatelor sau vechimea in profesie pot influenta numarul de cereri de referate. Asa cum s-a observat in graficele din sectiunea 5.2, cel mai adesea perspectivele de reintegrare in comunitate constituie motivul prioritar in formularea cererii de referate, pe cand motive ca procedura legala (art. 482 C. pr. pen.) sunt mai putin invocate. Acest lucru ne indreptateste sa credem ca in timp motivatia solicitarii referatelor este mai mult intrinseca, legata deci de convingerile personale ale celui care solicita referatul si mai putin inspirata de consideratiile formale.
Revenind la prima ipoteza formulata care afirma ca desi solicita referate de evaluare, judecatorii si procurorii utilizeaza in mica masura informatiile furnizate de referatele de evaluare in vederea solutionarii cauzei, rezultatele par sa contrazica acest fapt. Acest lucru deoarece peste 80% din persoanele chestionate considera importante sau foarte importante referatele de evaluare in solutionarea cazurilor, atat la minori, cat si la majori.
Importanta referatului de evaluare este dovedita mai ales in ultimii 4 ani si de numarului de cazuri incredintate in supraveghere pentru care instantele au solicitat intocmirea referatelor de evaluare anterior pronuntarii sentintei, fapt ce ar putea fi explicat printr-o crestere a increderii judecatorilor in eficienta interventiei si a modului in care serviciul de probatiune gestioneaza cazurile alocate pe durata termenului de incercare.
A doua ipoteza afirma ca daca se ia in considerare variabila ”vechimea in ocupatie” atunci apar diferente sensibile intre motivele care stau cu precadere la baza solicitarii referatelor pentru minori si majori. Intr-adevar, pentru categoria celor cu peste 6 ani vechime in profesie, de exemplu, motivul care predomina in solicitarea referatelor pentru minori se refera la perspectivele de reintegrare, in timp ce pentru majori este mai importanta personalitatea inculpatului/invinuitului. Pentru categoria de vechime de 0-3 ani sunt la fel de importante pentru minori atat perspectivele de reintegrare, cat si personalitatea inculpatului si procedura legala. Pentru majori insa, la aceeasi categorie de vechime, personalitatea inculpatului este mai importanta decat procedura legala, iar perspectivele de reintegrare nu apar a fi deloc importante. Aceste rezultate trebuie privite totusi cu rezerve, deoarece primele doua categorii de vechime sunt foarte putin reprezentate in acest esantion, dupa cum s-a remarcat in sectiunea despre descrierea populatiei.
Judecatorii si procurorii ierarhizeaza importanta informatiilor din referatele de evaluare cu privire la diferite aspecte psihosociale (cum sunt: situatia materiala a persoanei, relatiile intrafamiliale, comportamentul/ atitudinea persoanei inainte si dupa comiterea infractiunii, estimarea perspectivelor de reintegrare in societate etc.). Desigur, am fi fost surprinsi sa aflam ca toate informatiile sunt apreciate ca fiind la fel de importante sau de neimportante. Rezultatele confirma ipoteza noastra.
Una dintre limitele acestui studiu provine din dimensiunea foarte redusa a esantionului, fapt ce nu permite stabilirea de legaturi cauzale intre anumite variabile. Nu putem deci sa facem inferente cu privire la rolul ocupatiei, sexului sau vechimii profesionale in utilizarea efectiva a referatelor de evaluare. Din acest motiv este de dorit ca pe viitor sa perfectionam acest chestionar pentru a fi aplicat la o scara mult mai larga decat cea a unui judet. Acest lucru ne-ar putea permite sa stabilim si diferente posibile in modul de utilizare a referatelor pe regiuni sau judete. O alta limita provine din modul de completarea a chestionarului, prin autoadministrare, ceea ce a condus la un numar destul de mare de non-raspunsuri la unele intrebari, in ciuda indicatiilor clare de completare adresate direct si in scris.
Dincolo de aceste limite, studiul de fata are meritul de a scoate in evidenta mai multe aspecte importante. In primul rand propune o serie de indicatori obiectivi si subiectivi pentru masurarea utilitatii referatelor de evaluare in practica penala. In al doilea rand, trebuie mentionata si ambitia metodologica de a produce rezultate notabile prin folosirea diferitelor tipuri de informatii provenite nu doar din aplicarea chestionarului, dar si din observatiile directe si din conversatiile spontane purtate cu judecatorii si procurorii pe marginea referatelor, in general. In fine, dar nu mai putin important, prin insasi publicarea rezultatelor lui, acest studiu permite sensibilizarea publicului tinta fata de nevoia unei colaborari mai stranse intre institutii direct vizate: servicii de probatiune si instante/organe de cercetare penala.
[1] I. Durnescu, O istorie a probatiunii in Romania in V. Schiaucu, R. Canton (coord.) Manual de Probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008, p. 8-25
[2] A se vedea Anexa nr. I la HG nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 844 din 16 decembrie 2008.
[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 190 din 20 martie 2002
[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000
[5] Au fost luate in calcul doar raspunsurile valide.
[6] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 105 din 20 februarie 2009
Bibliografie selectiva
Banciu Dan, Principalele teorii etiologice ale deviantei si crimei, in Valentin SCHIAUCU, Rob CANTON (coord.) Manual de Probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008
Chelcea Septimiu, Chestionarul in investigatia sociologica, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975
Cusson Maurice, La prévention du crime. Guide de planification et d’évaluation, Montréal, 2004
Dumitrascu Ligia, Valentin SCHIAUCU, Supravegherea in comunitate, in Valentin SCHIAUCU, Rob CANTON (coord.) Manual de Probatiune, Bucuresti, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008
Durnescu Ioan, Serviciile de reintegrare sociala in contextul politicii penale in Romania, in Sorina Poledna (coord.), Probatiunea in Romania, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj, 2001
Groza Radu, Scopurile sanctionarii penale. Perceptia judecatorilor asupra referatelor de evaluare si factorii decisivi care intervin in dispunerea pedepselor, in Sorina Poledna (coord.), Probatiunea in Romania, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj, 2001
Marginean Ioan, Proiectarea cercetarii sociologice, Editura Polirom, Iasi, 2000
Pop Ioana, Badea Marian, Intocmirea referatului de evaluare, in Valentin SCHIAUCU, Rob CANTON (coord.) Manual de Probatiune, Editura Euro Standard, Bucuresti, 2008
Costel CONSTANDACHE, Ionut Marius BURDUSA, Gabriela MOISE, Ionela VLASE
Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Vrancea
PDF 
felicitari SP Vrancea! ma bucur sa constat ca suntem totusi apreciati și sper ca pe viitor aceste aprecieri sa se materializeze macar la nivel de statut. bravo inca o data!