Proc. Ştefan Crişu, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, candideaza pentru pentru functia de membru in CSM, ca reprezentant al procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale.

Suntem in masura sa va prezentam textul proiectului privind principalele obiective pe care proc. Ştefan Crişu le va urmari in cazul alegerii in Consiliul Superior al Magistraturii.

“Alegerea ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii implică o provocare, o  responsabilitate şi o onoare deosebită.

Sunt procuror de 16 ani, de la 1 octombrie 1994.

În acești 16 ani am văzut și auzit atâtea lucruri despre cum se face, și mai ales cum nu se face meseria asta, încât aș putea să scriu un roman-fluviu. Sunt convins că majoritatea dintre colegii magistrați au experiențe pe care nu ar mai dori să le repete.

Asta este menirea noastră, a celor care candidăm, să facem ca anumite lucruri pe care le-am văzut întâmplându-se atâția ani să nu se mai poată niciodată repeta.

Să nu mai auzim, sau unii chiar să vedem, șefi de instanțe sau de parchete care aruncă cu dosarele după subalterni, nemulțumiți de soluția dată.

Să nu mai auzim, de ședințe de lucru în care procurorii sunt chemați iar șeful le dictează pentru anumite dosare ce soluții trebuie adoptate.

Să nu mai auzim de chefurile și chiolhanurile pe care magistrații le fac cu cei pe care îi cercetează sau îi judecă.

Să nu mai vedem cum polițiștii și procurorii trebuie să facă chetă să pună motorină în mașina cu care trebuie să se deplaseze la fața locului.

Să nu mai vedem cum procurorii și judecătorii trebuie să își aducă de acasă coli de scris, pixuri și toate celelalte.

Să nu mai vedem șoferii parchetelor și instanțelor luând pantofi de la reparat, copiii de la școală, etc, devenind în fapt un fel de valeți personali ai celor care sunt vremelnic în funcțiile de conducere.

Să nu mai vedem parchete înghesuite în mizere apartamente de bloc.

Să nu mai auzim de colegi felicitaţi pentru promovări în funcţii înainte ca examenele să aibă loc.

Să nu mai auzim de deconturi de chirii de mii de euro doar pentru anumiți magistrați.

Să nu mai auzim de vilele somptuoase pe care unii dintre șefi și colegi și le fac din salariul de bugetar.

Să nu mai vedem magistrați care terfelesc în public imaginea nu numai a lor, ci a tuturor colegilor, după ce sunt prinși băuți la volan, filmați în ipostaze imorale, și aici lista chiar este foarte lungă.

Acestea, și nu numai, sunt văzute și auzite de mine în doar 16 ani de magistratură. Pentru tot ce am descris aici există oameni, fapte, întâmplări. Oricare magistrat poate completa aceasta listă cu cel puțin pe atâta. Pentru ca lucrurile în orice fel de societate să meargă mai bine, trebuie să acceptăm greșelile făcute, și să învățăm ceva din ele. Restul sunt vorbe goale.

Frumoase, pline de har, dar goale.

Nici un magistrat nu poate fi magistrat daca nu este 100% independent. Și din acest punct de vedere, noi ca procurori, în actualele reglementări legale nu avem cum să fim complet independenți.

De aceea,

1. Obiectivul principal pe care îl voi urmări în cazul în care voi fi ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii este ca prin acțiunile pe care le voi întreprinde să pot să contribui la garantarea efectivă a independenței magistraților.

Acesta este scopul fundamental al înființării Consiliului, aceasta devenind în fapt și cea mai mare neîmplinire a lui.

Acest lucru nu poate fi reproșat decât membrilor săi în totalitatea lor. Pentru că sunt un organ colectiv, față de această abdicare de la însuși scopul creării sale, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia reformat în totalitate, prin schimbarea integrală a componenței sale.

Este imperios necesară solicitarea modificării dispoziţiilor din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispoziţii  ce reglementează organizarea Ministerului Public şi controlul exercitat de ministrul justiţiei asupra activităţii procurorilor, precum și modificarea tuturor celorlalte dispoziții care aduc atingere independenței procurorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției. O sintagmă rămasă vorbă goală. Pentru că nu avea cum să garanteze nimic. Pentru că lucrul cel mai important în asigurarea unei reale independențe, și anume independenţa financiară nu putea fi garantată.

Este injust să fie tăiate salariile magistraților cu 25%. Personal consider că este și nelegal.

În fața acestei măsuri, de o gravitate fără precedent în istoria modernă a României, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să recomande public tuturor magistraților din această țară să își ceară drepturile în instanțe.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să fie solidar cu toate acțiunile de protest ale magistraților.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuia ca organ ales al magistraților să devină portavocea nemulțumirilor întregului corp al judecătorilor și procurorilor, față de toate măsurile luate de executiv și  legislativ prin care independența și drepturile magistraților au fost afectate. Dar şi atunci când fără consultarea în nici un fel a magistraţilor, au fost promovate şi chiar adoptate legi care îngreunează actul de justiţie, care au dispoziţii ambigue sau contradictorii, ori chiar vădit neconstituţionale.

Aceste lucruri nu s-au întâmplat, și lucrul pe care pot să îl afirm cu toată tăria este că în cazul în care voi avea onoarea de a deveni membru al Consiliului Superior al Magistraturii, îmi voi exprima întotdeauna liber și răspicat opiniile, chiar dacă voi fi în minoritate.

Consider că sunt încălcări ale statutului de independenţă al magistraţilor, asupra cărora Consiliului Superior al Magistraturii nu a luat nici un fel de atitudine:
- reducerile salariale şi neaplicarea hotărârilor judecătoreşti definitive
- manipularea opiniei publice prin discuţia despre pensiile nesimţite ale magistraţilor
- eliminarea sau reducerea substanţială a pensiilor de serviciu
- reglementarea răspunderii materiale a magistratului
- aplicarea noilor coduri dar şi a preconizatei legi a micii reforme fără un elementar studiu de impact
- prevederile din noua lege de salarizare în sistemul bugetar la elaborarea căreia magistraţii nu au fost consultaţi în nici un fel
- subfinanţarea cronică a sistemului.

2. Noul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să determine o schimbare rapidă și profundă de percepție a actului de justiție în societate.

Trebuie ca să lucreze efectiv pentru ca imaginea justiției să fie serios îmbunătățită.

Pentru ca percepția publică asupra justiției să fie îmbunătățită, trebuie identificate corect cauzele care au dus la prăbușirea încrederii în actul de justiție.

În orice societate democratică civilizată, corpul magistraților reprezintă garanția existenței însuși a statului, prin exercitarea funcției fundamentale de coerciție. Statul impune respectarea obligațiilor legale prin existența unor sancțiuni, sancțiuni dictate de magistrații judecători. Într-un stat utopic, așa cum la un moment dat l-a imaginat Platon, nu este nevoie nici de magistrați nici de avocați. Statul democratic modern reacționează și se apără prin corpul magistraților, un corp format teoretic din elite ale societății. Este atunci normal ca societatea, în ansamblul ei, să aibă asteptări mari de la magistraţi, în general.

În ultimii ani însă, însuşi statul, prin reprezentanţii lui, a şubrezit grav atât autoritatea cât şi competenţa magistraţilor, prin măsuri la care corpul magistraţilor, prin reprezentanţii săi n-a vrut, sau câteodată chiar n-a putut să se opună.

Faţă de neîmplinirile constante ale puterilor executive şi legislative, crescânde în ultima vreme, s‑a constatat o amplificare fără precedent a atenţiei mass-media asupra actului de justiţie. Practic, întreg corpul magistraţilor este supus unei agresiuni media fără precedent, cu scopul vădit de a se demonstra că magistraţii poartă o mare vină, dacă nu chiar cea mai importantă, pentru toate nerealizările unei societăţi în general.

În acest context, este imperios necesar ca viitorul Consiliu Superior al Magistraturii să găsească cele mai eficiente mijloace de a combate această demonizare continuă a magistraţilor în ochii opiniei publice.

Acest lucru se poate face numai apelând la oameni competenţi, specializaţi în comunicare, care ar trebui să existe la nivelul fiecărei Curţi de Apel şi Parchete de pe lângă Curţile de Apel. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să încurajeze prezenţa magistraţilor în mass-media, să prezinte periodic cazuri concrete soluţionate, să reacţioneze prompt în toate situaţiile în care un magistrat este ţinta unor atacuri media.

Magistraţii trebuie lăsaţi şi încurajaţi să arate publicului munca lor, care este într‑un fel ţinută ascunsă de marea masă a populaţiei, şi oamenii vor înţelege imediat importanţa a ceea ce facem. Şi când vor înţelege acest lucru vom primi imediat şi respectul de care corpul magistraţilor ar trebui să se bucure şi la noi, aşa cum se bucură în toate statele civilizate.

3. Noul Consiliu Superior al Magistraturii trebuie să devină cu adevărat un manager de resurse umane pentru magistraţi

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor.

Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să apeleze la personal de specialitate, astfel încât în primul rând schemele de personal să fie redimensionate după volumul de activitate, iar încărcarea cu dosare pe procuror sau judecător să fie echilibrată. Managementul resurselor umane înseamnă şi asigurarea multor altor lucruri, care nu întotdeauna pot fi cuantificabile în bani, pe care Consiliul Superior al Magistraturii le poate face numai la recomandarea unui specialist permanent.

Este necesară de asemenea, externalizarea tuturor serviciilor, direcţiilor, birourilor, etc., ce nu au legătură directă cu activitatea de magistrat.

Pot sa afirm cu certitudine că există zeci de magistraţi, judecători şi procurori, care nu au mai soluţionat un singur dosar de ani de zile, ocupându-se relaţii cu presa, cu publicul, cu documentarea, cu diverse studii, cu consiliere, cu resursele umane, dar nefăcând de fapt munca pentru care au fost angajaţi.

În acelaşi sens, este necesară restructurarea şi reorganizarea întregului aparat al Consiliului Superior al Magistraturii, prin încetarea delegărilor tuturor magistraţilor din aparatul tehnic, singurii magistraţi care ar mai trebui să facă parte din acest aparat fiind judecătorii şi procurorii inspectori.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să solicite încetarea de urgenţă a tuturor delegărilor în afara sistemului, delegări care înseamnă posturi blocate, iar pentru cei delegaţi o vechime în magistratură nemeritată.

Din managementul resurselor umane face parte şi modificarea criteriilor de desemnare a procurorilor şefi de secţie, prin propunerea de modificări legislative prin care şi aceste posturi să fie ocupate tot prin concurs, pe aceeaşi perioadă şi în acelaşi timp cu preşedinţii de instanţe şi primii procurori.

Fără îndoială, că schimbări fundamentale trebuie realizate la nivelul modalităţii de desemnare a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Direcţia Naţională Anticorupţie, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism prin promovarea în aceste structuri numai în baza unui concurs.

În condiţiile în care, prin lege, salarizarea este diferită pentru aceste structuri, este normal ca accederea să nu poată să fie în nici un fel subiectivă. Aici trebuie să menţionez completa pasivitate a actualului Consiliu când s-au adoptat legi de salarizare vădit discriminatorii, legi care au generat mii de procese ale magistraţilor cu statul, şi apoi printr-o abilă manipulare mediatică au atras oprobiul public asupra judecătorilor şi procurorilor. Consiliul nu a reacţionat în nici un fel când prim-ministrul de la acea vreme, dar şi următorul, minţeau pe toate posturile de televiziune, demascând fărădelegile magistraţilor care îşi maresc salariile singuri.

Am citit multe dintre propunerile formulate de către alţi candidaţi la calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Am rămas uimit că cei mai mulţi au căzut în plasa politicianismului şi populismului. Nu îi acuz de aşa ceva. Constat doar că viseaza să răstoarne lumea cu prea puţine mijloace.

Da, si eu doresc modificări de substanţă, care implică schimbarea Constituţiei. Se poate face acest lucru din calitatea de membru al Consiliul Superior al Magistraturii ? NU.

Doresc schimbarea legii de funcţionare a Consiliul Superior al Magistraturii. Se poate face acest lucru din calitatea de membru al Consiliul Superior al Magistraturii ? Având în vedere actuala configuraţie a scenei politice, este de aşteptat ca nici unul dintre politicieni să nu îşi dorească creşterea eficienţei justiţiei şi a rolului Consiliului Superior al Magistraturii. Raspunsul este deci tot NU.

Ma îngrozeşte propunerea formulată de către mediul politic în sensul schimbării componenţei Consiliului prin includerea unui număr de membri din partea societăţii civile superior numărului magistraţilor, ca şi propunerea formulată de unii politicieni, vizând trecerea Inspecţiei Judiciare în subordinea unor instituţii politice, fie Ministerul Justiţiei, fie Senatul. Se poate face acest lucru din calitatea de membru al Consiliul Superior al Magistraturii ? Aici poate exista o nuanţă, cel puţin din calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, cu susţinerea colegilor se poate exercita o anumită presiune pentru ca aceste lucruri să fie evitate.

Poate fi determinat Guvernul României din calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii să nu mai emită Ordonanţe prin care să modifice hotărâri judecătoreşti definitive sau de limitare a daunelor morale ce se cuvin condamnaţilor politic ?

La acest lucru răspunsul este exact ca cel dinainte, presiunea mediatică determinată de membrii Consiliului, dar şi de Asociaţiile Magistraţilor, în bloc, ar putea face ca acest lucru să se şi întâmple.

Din acest motiv, managementul resurselor umane, cu tot ce inseamnă el, devine extraordinar de important în activitatea noului Consiliu Superior al Magistraturii. Reprezintă de fapt ce se poate face repede şi cu mijloacele la îndemnă pentru eficientizarea pe termen scurt şi mediu a activităţii.

Pe scurt, o parte dintre aceste schimbări sunt :

1. Obligaţia Consiliului de a apăra reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor
2. Instituirea obligaţiei membrilor Consiliului de a organiza întâlniri cu colectivele de magistraţi pe care îi reprezintă
3. Modificarea schemelor de personal de la instanţe şi parchete
4. Transferul serviciilor administrative ale activităţii magistraţilor spre corpul grefierilor
5. Postarea de către membrii Consiliului a unor Rapoarte anuale de activitate
6. Schimbarea modalităţii de evaluare a procurorilor, care în prezent este aproape integral subiectivă.
7. Instituirea principiului repartizării aleatorii a dosarelor, cu excepţia celor pentru care anumiţi procurori sau judecători au specializări anume
8. Organizarea distinctă de examene pentru promovarea pe loc
9. Instituirea posibilităţii detaşării procurorilor fără activitate de la parchetele superioare la cele inferioare
10. Pregătirea sistemului în vederea adaptării acestuia la noile coduri de procedură penală si civilă
11. Interdicţia de exercitare a atribuţiilor inspectorului judiciar pentru toate unităţile din raza curţii de apel sau a parchetului de pe lângă curtea de apel de unde provine.
12. Posibilitatea de sesizare din oficiu a Inspecţiei Judiciare cu privire la articole din presă
13. Modificarea modalităţii de recrutare a inspectorilor, prin instituirea unui concurs.
14. Îmbunătăţirea actualului program al CSM de normare a muncii, program care reflectă clar cât de departe de realitate sunt cei ce l-au conceput
15. Trecerea bugetului în gestionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004, prorogat de Guvern până la 01.01.2011

Toate aceste măsuri, şi nu numai, pot asigura dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul corpului magistraţilor.

O altă vulnerabilitate a sistemului o reprezintă în acest moment plecările voluntare prin pensionare. În doi ani, 2008 şi 2009 s-au pensionat 509 judecători şi 356 de procurori ceea ce reprezintă 15% din magistraţi. Este un gol imens, care se adaugă la pensionările masive din 2005-2006. Practic, in intervalul 2005-2009, aproape o treime din magistraţi au plecat din sistem. Acest lucru este devastator pentru orice structură specializată, fiind de neconceput faptul că o mare parte dintre aceşti oameni au plecat tocmai pentru că statul i-a determinat să facă acest lucru. Înlocuirea lor este o problemă care nu are din păcate o rezolvare imediată.

În opinia mea, principalul mod de selecţie al magistraţilor trebuie să rămână Institulul Naţional al Magistraturii. Voi susţine modificarea felului în care se face pregătirea viitorilor magistraţi, care trebuie să capete un caracter practic, în detrimentul actualei metode, care pune accentul pe partea teoretică.

4. Un alt obiectiv important este ca viitorul Consiliu să se preocupe de aducerea statului magistratului român la un nivel european

Este un lucru la care deocamdată nu putem decât să visăm, pentru care trebuie îndeplinite toate cerinţele pe care le-am prezentat mai devreme, şi care, sunt conştient, nu se poate face decât într-o perioadă de timp medie sau lungă, şi numai dacă există perseverenţa întregului Consiliu şi al corpului magistraţilor pentru acest lucru.

5. Îmbunătăţirea modalităţilor reale de combatere a fenomenului infracţional, prin extinderea instituţiei specialistului aşa cum în prezent este folosit cu reale efecte pozitive de către DNA, accesul la bazele de date ale Ministerului de Interne, apariţia unor metode eficiente de control al poliţiei şi al lucrătorului de poliţie în sine.

Este necesară trecerea în subordinea directă a parchetului a fostului compartiment de cercetări penale al poliţiei, idee care ar fi mărit operativitatea, dar abandonată între timp din diverse interese.

În acest caz, soluţia radicală, dar de departe mult mai eficientă af fi trecerea în subordinea parchetului a întregii poliţii judiciare, dar care sunt conştient că va avea o opoziţie puternică în primul rând din interiorul Ministerului de Interne, unde, în aceasta situaţie, ar rămâne exagerat de mulţi chestori fară obiectul muncii.

Percepţia noastră, a celor mulţi şi aşa-zis reprezentaţi în Consiliu a fost că membrii actualului Consiliu, după ce şi- au luat în primire postul, au constatat că este călduţ, şi s-au gândit să nu mai deranjeze pe nimeni cu atitudinea sau solicitările lor. Oricum nu îi puteam revoca, nu există o procedură realmente eficientă pentru asta.

Din acest motiv vă solicit şi votul.

Există posibilitatea, ca înarmaţi în primul rând cu bună-credinţă, să putem schimba ceva, deşi este evident pentru toată lumea că imaginea pe care o lasă în urmă acest Consiliu Superior al Magistraturii nu este din cele mai bune.

Speranţele pe care le-am avut odată cu apariţia Consiliului Superior al Magistraturii s-au spulberat rapid, chiar dacă noi ştim, că în interiorul său au fost câteva voci care chiar au încercat să facă notă discordantă cu tonul general. Aceştia au sfârşit prin a fi izolaţi de dictatura unei majorităţi pe care, culmea, tot noi am ales-o.

În noul Consiliu trebuie să dispară votul secret. Trebuie ca toţi procurorii şi judecătorii să ştie exact ce a votat cel pe care l-au trimis acolo. Fiecare hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii va trebui să aibă la sfârşit o anexă din care să rezulte cum a votat fiecare.

După 16 ani de magistratură, în ceea ce mă priveşte, odată cu aceste alegeri îmi epuizez şi speranţa de a vedea că o elită se poate schimba singură fără să fie nevoie de intervenţii externe.

Este frustrant, pentru mine cel puţin, să constat că partenerii noştrii europeni ne trag de mână şi ne spun, de data asta nu în mod voalat,  că nu suntem pe drumul cel bun. Noi, cei din sistem ştim lucrurile acestea. Ştim chiar mult mai multe decât au constatat ei.

Trebuie numai să vrem acest lucru suficient de mult. Sunt convins că având sprijinul dumneavoastră, pot face ca lucrurile să se mişte în direcţia cea bună.

Ştefan CRIŞU“

Articole conexe

• Alegeri CSM. Rezultatul votului procurorilor din Bucuresti
• Alegeri CSM. Bucuresti, intalnire candidati procurori cu alegatorii
• Petre Voinescu in dialog cu Andrei Savescu despre valori, oameni si echilibru
• Alegeri CSM. Candidatii