Andrei Săvescu: Aveţi unul dintre cele mai interesante proiecte dintre candidaţii pentru CSM. Deopotrivă, candidaţi de pe o poziţie specială. Acceptaţi câteva întrebări speciale, mai puţin formale?
Ştefan Crişu: Fără îndoială că da. Alegerile pentru CSM reprezintă o realitate cu totul specială…
Andrei Săvescu: Candidaţi pentru un loc în CSM care nu se ştie dacă e vacant sau nu. Am observat luări de poziţie contradictorii în această privinţă. Cum credeţi că se va ieşi din acest cotlon juridic?
Ştefan Crisu: In situatia aceasta s-a ajuns datorita faptului ca ţinerea cu dintii de scaun a devenit un sport naţional. Magistraţii trebuiau sa se comporte altfel, sa aiba fair-play, nu sa imprumute ceea ce se vede la politicieni. Cu alte cuvinte, există o paguboasă succesiune a evenimentelor, plecată de la decizia CSM de a nu scoate la alegere toate locurile … s-a ajuns in situatia absurdă în care nişte oameni să stabilească pentru ei dacă îşi păstrează scaunul sau nu. Şi în mod previzibil şi l-au păstrat.
De aici apare cea de-a doua problema, si anume: dacă la vot un reprezentant al Parchetelor de langa Tribunalele din Curtea de Apel Bucuresti castigă, asta înseamnă că ambele locuri prevazute în lege vor fi ocupate de oameni proveniţi din aceeasi Curte de Apel. Ceea ce nu este prevazut expres nicaieri ca nefiind legal. În conditiile în care nu e prevazut expres, discutia nu-şi are locul. Era stabilită doar o modalitate prin care acest lucru nu se putea întâmpla. Dar regula s-a schimbat în timpul jocului. Ar fi chiar culmea, dupa ce CSM „interpreteaza” legea si prelungeşte nişte mandate, generează problema, acum sa o „interpreteze” din nou.
Andrei Săvescu: Credeţi că votul în CSM ar trebui să nu mai fie secret. Transparenţa este o cremă de faţă sau este cu adevărat importantă?
Ştefan Crisu: Este extraordinar de importantă, tocmai din pricina faptului ca alegerile sunt uninominale, dar cei care compun acum Consiliul, oamenii pe care i-am votat, parcă au devenit entităţi superioare care nu se mai amestecă cu noi muritorii… Nu stim ce fac, nu stim cum şi de ce voteaza cum votează, si nici nu putem sa verificăm în nici un fel lucrul ăsta. A existat o mare doza de speranţă la constituirea actualului CSM. Cel putin din partea celor mai tineri. Cei mai in varsta, când au fost alegerile trecute, râdeau în barbă de toate speranţele pe care ni le pusesem. Şi câtă dreptate au avut!
În momentul acesta Consiliul este o institutie opacă, iar perceptia mea este că cel putin o parte din cei care îl compun habar nu au care sunt problemele cu care sistemul se confruntă, şi nici nu îi interesează. Sunt foarte hotarât ca votul transparent să fie pus într-un fel sau altul, în practică, dacă voi ajunge membru al CSM.
Iar dacă majoritatea va hotari că votul va fi în continuare secret, îmi voi face un blog, unde voi explica toate voturile importante pe care le voi da. Blogul il voi face oricum, pentru că mi se pare o metodă foarte bună de a ţine legătura cu cei care te-au trimis acolo.
Andrei Săvescu: Credeţi că va putea CSM să garanteze independenţa justiţiei, sau măcar independenţa magistraţilor?
Ştefan Crişu: Realitatea este că CSM în acest moment nu poate să garanteze nimic. Cum să garantezi independenţa justiţiei fără o independenţă financiară a sistemului juridic, şi când principalele numiri în funcţii de decizie din sistemul juridic sunt decise în altă parte?
Este obligatoriu ca viitorul Consiliu să aibă o atitudine mult mai fermă şi să facă tot ce este necesar pentru restabilirea echilibrului financiar şi pentru modificarea legii de organizare judecătorească. Abia din acel moment vorbim de garantarea independenţei justiţiei.
Andrei Săvescu: Care latură a CSM credeţi că ar trebui să precumpănească: latura de organism cu atribuţii disciplinare sau latura lui “sindicală”?
Ştefan Crişu: Amândouă sunt la fel de importante. Trebuie să învăţăm să ne facem curăţenie în propria ogradă, ferm şi fără jumătăţi de măsură, şi să învăţăm să ne apărăm în mod unitar în faţa iniţiativelor unor politicieni care au drept unic scop punerea sistemului de justiţie pe butuci. Şi au avut atâta succes încât justiţia a fost încătuşată financiar şi constant transformată în paratrăznetul tuturor eşecurilor societăţii.
Consiliul nu trebuie să se transforme într-un sindicat, dar nici să fie surd, ca până acum, la nemulţumirile magistraţilor. Nu este normal să se taie salariile şi să nu zici nimic, să nu ai bani sa funcţionezi decent şi să nu zici nimic, să se taie bugetele şi să nu zici nimic.
La fel, nu este normal să nu iei atitudine când apar legi vădit neconstituţionale care instituie instanţe paralele, sau discriminatorii faţă de o parte din oamenii propriului sistem, şi multe multe altele.
Când justiţia e puternică, prosperă societatea, când e slabă prosperă politicienii. Noul Consiliu trebuie să aibă o singură voce, clară şi puternică, să stie cum să se facă auzit, şi să utilizeze toate mijloacele pentru a schimba parerea opiniei publice că justiţia este ineficientă şi coruptă. Pentru că altfel degradarea imaginii va continua, vor spori atacurile politicienilor şi ale mass-media, pe noua grilă din legea unică de salarizare vom ajunge să fim platiţi mai puţin decat poliţiştii, apoi la modificarea Constituţiei procurorii vor fi scoşi din rândul magistraţilor, devenind un fel de functionari, şi o să ne întrebăm cu toţii, ca şi acum, oare cum a fost posibil să se ajungă la asta?
Andrei Savescu: Va multumim.
Ştefan Crişu: Si eu va multumesc.
PDF 
