Libera circulatie a marfurilor si a capitalurilor, care a facut posibila competitia si eficienta economiilor de piata ale tarilor membre ale Uniunii Europene, inclusiv a Romaniei, a fost dintotdeauna aplicata cu strictete de institutiile Uniunii Europene si, uneori, impusa de tarile europene cu economii mari, interesate de largirea pietelor de desfacere a marfurilor si de controlul intr-o proportie cit mai mare al capitalurilor din Uniunea Europeana. In tari ca Romania, aceste libertati au avut partile lor bune, dar au provicat mari dezechilibre ale balantei de plati, importurile, in special cele intra-comunitare, covirsind productia proprie. Intr-o tara ca Romania, unde populatia rurala depaseste jumatate din populatia intregii tari, agricultura a avut cel mai mult de suferit, intrucit dintr-o tara exportatoare de produse agricole, Romania a devenit importatoare a acestor produse. In prezent, in proportie de peste 80%, Romania importa mincare, in special din Uniunea Europeana. Iar odata cu venirea crizei, capitalurile europene investite in Romania au fost masiv retrase de societatile mama ale intreprinderilor romanesti, fie pentru ca in tarile de origine acest capital era necesar pentru a lupta contra crizei locale, fie pentru ca autoritatile politice ale tarilor de origine au impus aceasta retragere, ca o conditie a sprijinului acordat de stat in vederea iesirii din criza.
In mod surprinzator, tarile mari ale Uniunii Europene sunt lasate sa practice ajutorul de stat pentru salvarea intreprinderilor nationale, chiar si in defavoarea filialelor lor din tari ca Romania, in timp ce economiilor mici sau slabe ale Uniunii Europene, asa cum este si cea a Romaniei, li se refuza acelasi tratament. Marile economii europene si-au pus in pactica propriile politici si strategii nationale, in competitie cu alte tari mari si, oricum, cu omisiunea interesului comunitar sau in contra acestuia. Pentru moment, cel putin pe perioada recesiunii, libertatea de circulatie a capitalurilor este suspendata de facto.
Libera circulatie a persoanelor nu a functionat niciodata integral. Daca cetatenii tarilor cu economii importante in Europa pot circula si se pot stabili liber pentru a munci oriunde in Europa, nu acelasi lucru este valabil pentru cetatenii tarilor care au intrat in Uniunea Europeana dupa anul 2004, inclusiv Romania. Desi sunt cetateni europeni care ar trebui, cel putin teoretic, sa aiba aceleasi drepturi ca si ceilalti cetateni europeni, cei originari din Europa de Est inca mai au statut de imigranti in tari ca Franta, Italia, Olanda, Mare Britanie sau Germania. Est-europenii, inclusiv romanii, nu se pot stabili liber pe teritoriul acestor tari in lipsa unor permise de munca. Atita timp cit economiile europene erau in plina expansiune, iar somajul se mentinea la cote reduse in tarile traditionale ale Uniunii Europene, apelul la munca imigrantilor din est era incurajat, mai ales pentru faptul ca era vorba de o forta de munca ieftina care putea, in acelasi timp, sa aduca plusvaloare economica, si sa creeze competitie si presiune pe piata fortei de munca, dominata in vestul Europei de sindicate foarte puternice si influente. Cind economia europeana, in ansamblul ei, a inceput sa dea semne de stagnare sau de recesiune, somajul a inceput sa creasca si, odata cu el, teama de pierderea locurilor de munca a luat locul confortului de tipul la dolce vita. De aici, refuzul ferm al Frantei, Olandei si Irlandei de a accepta Constitutia Europeana, vazuta ca un pericol pentru locurile de munca si beneficiile (consistente) aferente asistentei sociale pentru cetatenii Europei occidentale, intrucit aceasta Constitutie trece libertatea de circulatie si de stabilire in categoria drepturilor fundamentale. Tot de aici au aparut si revolta, tensiunile sociale si persecutiile la adresa imigrantilor estici, inclusiv cei romani.
Din aceasta perspectiva, se poate spune ca niciodata coeziunea comunitar-europeana nu a fost la un nivel mai redus. Euroscepticismul este din ce in ce mai prezent in tari ca Italia, Franta sau Germania (in care exsita voci ce cer iesirea din Uniune, pentru a nu mai sustine cu banii contribuabililor germanii economii in pragul falimentului, cum este, de exemplu, Grecia). Extremismul, din ce in ce mai prezent in Europa, a coborit de pe stadioanele de fotbal in strada si a patruns inclusiv in gindurile cetatenilor obisnuiti, mai ales datorita fatptului ca este alimentat, constient sau inconstient, de presa.
Romania a intrat in Uniunea Europeana pentru a ramine si am certitudinea ca isi va respecta angajamentele asumate la momentul tratatului de aderare. Uniunea Europeana, ca sistem institutional si comunitate umana, nu inseamna nici presa tabloida, nici extremistii europeni, si nu se termina odata cu criza economica pe care o traverseaza. Uniunea Europena inseamna drepturi ale omului, comert si dezvoltare pasnica, traditie si diversitate culturala. Acestea sunt valori perene, care vor prevala asupra consecintelor conjuncturale ale crizei economice. Cetatenii romani vor suporta in continuare contributiile la bugetul Uniunii, dar Statul Roman are datoria sa ceara ca Romania sa fie respectata ca tara si sa-i fie respectati cetatenii, ca oameni liberi sa circule sau munceasca in Europa. Indiferent daca sunt sedentari sau nomazi.
prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
PDF 
Ooo, cata incredere in UE si in valorile ei!!
Si iar sa-i aparam pe tigani de ura natiilor batjocorite de ei! Ca doar si ei, mititetii si cinstitii, contribuie la bugetul UE!!
Ceva “de drept” nu s-a mai inventat ca sa fie comentat de un prof.univ?
Va citez, oameni liberi sa circule sau munceasca. Mi se pare corect ca oamenii liberi sa nu le poata face pe amandoua, ori circula, ori muncesc, iar cand circula sunt nomazi. Cum spune si anna, ceva de drept nu se mai gaseste? Ca de tigani tot am auzit.