In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 614 din data de 31 august 2010 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 2008 in Cauza Urbanovici impotriva Romaniei.
Urbanovici vs. Romania, 24.466/03, Â 11 iulie 2003
In prezenta cauza, Curtea Europeana a condamnat statul roman pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil prin desfiintarea unei hotarari definitive si irevocabile in urma promovarii unei cai extraordinare de atac.
I. Faptele
1. Actiunea in revenicare
Reclamanta, la data de 14 mai 1999, a depus la Judecatoria Oradea o actiune in revendicare a unei suprafete de teren pe care, desi in cartea funciara figura ca apartine Consiliului Local Oradea, ea sustinea ca o mostenise de la o persoana, care o primise de la statul roman in schimbul unui alt lot de teren.
Cererea acesteia a fost admisa de Judecatoria Oradea, iar celelalte instante care au solutionat aceasta cerere – Tribunalul Bihor in apel si Curtea de Apel Oradea in recurs, au dat si ele castig de cauza reclamantei, Decizia din 21 mai 2001 fiind definitiva si irevocabila.
2. Actiunea in anulare a adeverintei din 1955
La data de 19 aprilie 2001, Consiliul Local Oradea a depus la Judecatoria Oradea o actiune impotriva reclamantei, avand ca obiect anularea adeverintei din 1955 pe motiv ca aceasta cuprindea neregularitati. Cauza a fost stramutata la Judecatoria Arad, care a stabilit ca documentul era fals si a admis actiunea, anuland adeverinta. Apelul, respectiv recursul reclamantei au fost respinse de Tribunalul Arad si de Curtea de Apel Timisoara.
3. Recursul in anulare impotriva Deciziei din 21 mai 2001
Prin Decizia irevocabila din data de 19 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare formulat de procurorul general, a retinut ca adeverinta din anul 1955 fusese declarata falsa, a casat toate hotararile pronuntate in actiunea in revendicare si pe fondul cauzei, a respins actiunea initiala pe motiv ca reclamanta nu si-a dovedit dreptul de proprietate.
Ulterior acestei decizii, procedura extraordinara a recursului in anulare a fost abrogata din Codul de procedura civila.
II. Aprecierile Curtii
1. Asupra admisibilitatii
Curtea uneste uneste exceptia preliminara cu fondul cauzei, considerand ca exceptia de inadmisibilitate invocata de Guvern ridica probleme care sunt strans legate de fondul cererii.
2. Asupra fondului
Curtea considera ca in cauza in speta, instantele s-au pronuntat in favoarea reclamantei intr-o actiune in revendicare si au considerat irelevant faptul ca unul dintre documentele folosite ca proba ar putea fi fals. Prin urmare, Curtea Suprema de Justitie nu era necesar sa intervina in aceasta problema, deoarece instantele comune puteau sa remedieze oricand aceasta pretinsa eroare. Presupunand chiar, ca judecatorii au gresit atunci cand au refuzat sa suspende procedura de recurs, o astfel de omisiune nu ii poate fi imputata reclamantei, care a informat instantele despre existenta celor doua proceduri paralele.
Curtea mai precizeaza ca statul trebuie sa organizeze un sistem judiciar in care sa nu existe mai multe proceduri cu privire la aceeasi problema, pentru a evita reexaminarea unor cauze solutionate ievocabil, pe calea unui apel deghizat, in cadrul unor proceduri paralele.
De asmenea, Curtea observa ca, in timp ce instantele ordinare si-au bazat hotararile atat pe documente, cat si pe depozitii ale martorilor, Curtea Suprema de Justitie a respins actiunea doar pe motivul nulitatii actului fals, fara a-si exprima o opinie cu privire la celelalte mijloace de proba sau fara a explica de ce le-a inlaturat.
Curtea mai precizeaza ca nu poate face supozitii asupra modului in care s-ar fi finalizat cauza in cazul in care Curtea Suprema de Justitie sau instantele comune intr-o noua actiune in revendicare ar fi reanalizat restul probelor din dosar. Insa, situatia creata nu ii poate fi imputata reclamantei, iar formularea unei noi actiuni in revendicare ar supune-o unei sarcini disproportionate, ce nu poate fi justificata in circumstantele speciale ale cauzei.
Aceste considerente ii sunt suficiente Curtii pentru a constata ca o casare a Deciziei irevocabile din 21 mai 2001 nu reprezinta decat un apel deghizat si, folosindu-l, autoritatile nu au asigurat un just echilibru intre interesele aflate in joc si astfel au incalcat dreptul reclamantei la un proces echitabil.
In concluzie, Curtea:
- uneste cu fondul si respinge exceptia preliminara a Guvernului;
- declara cererea admisibila;
- hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 § 1 din Conventie;
- hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Reclamanta nu a formulat o cerere de reparatie echitabila. Prin urmare, Curtea considera ca nu se impune sa ii acorde vreo suma in acest sens.
PDF 
