Un nou an, un nou concurs la INM. Am văzut subiectele si, cel puţin în civil, ramura cu care am tangenţă în activitatea cotidiană, au fost, cele mai multe dintre grile, foarte dificile. Şi am temei a crede că şi la penal lucrurile au stat cam la fel. De aceea, nu e deloc deplasat să-i apreciez pe cei care au reuşit să rezolve corect cel puţin jumătate din totalul grilelor.
Probabil destul de mulţi dintre cei aflaţi deja în sistem nu ar fi reuşit să bifeze nici măcar jumătatea şi aici mă refer, în special, la cei care nu au avut parte de experienţa năucitoare de a susţine cel puţin un concurs de admitere la INM. Pentru ceilalţi, calvarul examinării a avut un final fericit, uneori abia la a treia sau a patra încercare.
Cu siguranţă, eforturile celor care au reuşit punctaje cuviincioase au fost enorme, iar rezultatele, pentru foarte mulţi, dezamăgitoare.
Spre deosebire însă de alte puncte de vedere care acuză excesiva dificultate a subiectelor, eu cred că lucrul acesta nu ar trebui schimbat, căci a coborî ştacheta când încă sunt destul de mulţi la pândă să sară gardul, ar putea constitui un real pericol.
Nu sunt chiar aşa de departe vremurile când se intra în magistratură “fluierând”, iar, graţie acelor vremuri, cu toţii fluierăm şi astăzi a pagubă sau ne amuzăm cinic, citind bizarerii cu pretenţii juridice de prin tot felul de hotărâri, indiferent de nivelul în ierarhie a instanţei sau de pretenţiile celor care o populează.
Nu faptul că doar o treime din candidaţi a reuşit să ia examenul e un dezastru, ci faptul că incredibil de mulţi s-au situat sub nota 5. Această împrejurare arată nivelul foarte scăzut al candidaţilor, nivel pe care, în anii ce vin, unii şi-l vor îmbunătăţii, iar alţii se vor mărgini să vocifereze câte-n lună şi în stele.
Făcând “imposibil” de greu concursul de admitere, avem cu siguranţă un câştig: cei care reuşesc să-l treacă chiar ştiu carte, sunt capabili să coreleze instituţii juridice, adică să gândească, iar nu numai să memoreze papagaliceşte conţinutul a sute de articole. Nu e deloc puţin lucru, dimpotrivă asemenea puiet prezintă la intrarea în pepinieră o reală valoare.
Nu mai depinde doar de ei dacă, la ieşirea din pepinieră, sunt şi buni profesionişti, care să reuşească să sesizeze în dosare, fără a administra probe inutile şi fără a lungi prea mult durata procesului, miezul problemei.
Atunci când concurentul reuşeşte să ia examenul, el e cu siguranţă posesorul tuturor ingredientelor de bază şi numai bun de a fi modelat precum aluatul bine dospit.
Adevărata problemă rămâne dacă pepiniera este în măsură, prin actuala organizare, să ofere condiţiile propice dezvoltării personalităţii profesionale a puietului.
În 2001 când am intrat la Institut, au fost ocupate, din câte-mi amintesc, vreo 70 de locuri din 90 scoase la concurs. Şi atunci, ca şi acum, durata studiilor era, în mod obligatoriu, de doi ani. Şi atunci, în bună măsură ca şi acum, în primul an aveai impresia că faci al cincilea an de facultate, cu o sumedenie de materii, dintre care destul de multe absolut inutile unui viitor absolvent, cel puţin câtă vreme acesta urma să-şi desfăşoare activitatea la judecătorie.
N-am înţeles niciodată plăcerea asta sadică de a împuia capetele bieţilor auditori cu tot soiul de informaţii pe care, până la momentul când, teoretic, le-ar putea deveni folositoare, le-au uitat deja.
Am suportat, deseori cu greu, plictiseala îndelungatelor ore de curs în care aflam lucruri pe care le ştiam deja. Eram nevoiţi, sub ameninţarea condicuţei, să ocupăm scaunele din aulă pentru a asculta, de multe ori, prelegeri insipide. Unii dintre noi, mai orientaţi, se poziţionau la balcon şi, după strigarea şcolărească a catalogului, o ştergeau. Cred că, între timp, au blocat uşile de acces la balcon. Alţii, cu ceva noroc, se aşezau mai în spate şi trăgeau un binemeritat pui de somn. Eu îmi recunosc altă strategie: nedorind să urc la balcon, dar nici să-mi pierd vremea fără măcar un folos personal, în funcţie de orar, îmi luam cu mine cărţi şi citeam. Evident, nu aveau nicio legătură cu domeniul juridic şi recunosc că nu mă comportam frumos, dar a fost singura modalitate pe care am găsit-o pentru a lupta cu plictiseala. Câtă vreme ei doreau de la mine, la cursuri cel puţin, prezenţa fizică, le-am făcut pe plac, dar asta însemna, în realitate, ore pierdute şi timp irosit care ar fi putut fi utilizat pentru instruirea practică.
Nu toate cursurile erau la fel. Spre exemplu, dacă aveam norocul să ne începem dimineaţa cu profesorul Boroi sau să continuăm cu Smaranda Angheni, aveai certitudinea că nu te-ai trezit degeaba ca să strigi prezent la condicuţă. Dar erau totuşi excepţii.
La seminarii, fiecare a învăţat sau nu să citească un dosar şi să schiţeze o hotărâre, tot după norocul grupei din care făcea parte. În grupa mea, ne-au mers fulgii la procedură penală, căci un judecător de carieră, acum judecător la Înalta, a realizat importanţa de a scoate practicieni din Institut, iar nu roboţei gata oricând să debiteze tomuri de teorie. Numele acestei Doamne este Rodica Aida Popa. Domniei sale i se completa în mod fericit fermitatea delicată a unui alt profesionist în penal, ieşit din păcate la pensie, tot de la Înalta, Doamna Iuliana Popescu.
Au fost oameni care şi-au înţeles rolul de modelatori şi care nu au încercat să impună viitorilor colegi forme prestabilite, înţepenite în reguli cutumiare a căror logică era imposibil să o întrevezi.
Ca să ajungi să ajuţi la formarea unor colegi, e nevoie ca cel care-şi oferă ajutorul să aibă cât de cât experienţă în sistem şi, în egală măsură, tact pedagogic. Or, din câte ştiu, a fost o vreme când seminariile auditorilor, viitori judecători şi procurori, erau ţinute, fie de către avocaţi (ceea ce nu era un lucru negativ în sine, te ajuta să vezi lucrurile şi din altă perspectivă, numai că în legătură cu selecţia celor aleşi pe “spînceană” am avut ceva îndoieli), fie de tot felul de cercetători de pe la Institutul Juridic, în special pentru banii care se primeau, bani care nu erau foarte mulţi, dar care puteau completa, chiar salvator, veniturile modeste… Tot respectul pentru munca de cercetare, numai că, cel puţin în domeniul juridic, această muncă nu are nimic în comun cu realitatea sălii de judecată.
Unii au rămas formatori INM sau instruiesc viitorii grefieri de la SNG, după ce, an după an, au picat toate concursurile pentru promovare la care au avut curajul să se şi prezinte, nu doar să se înscrie, ceea ce e ilustrativ pentru că la aceste concursuri se verifică nu doar cunoştinţele teoretice, dar şi raţionamente juridice cu conţinut preponderent practic (deocamdată, din păcate, nu suficient de mult).
Dacă mi-a folosit, cu siguranţă, ceva în Institut, acel lucru s-a numit anul al doilea, când, în sfârşit, după rotiri pe la serviciile auxiliare ale instanţelor unde eram priviţi ca nişte muşte cu pretenţii, am ajuns pe mâna judecătorilor. Şi aici norocul a fost de la caz la caz, însă câştigul enorm pentru fiecare dintre noi a constat în contactul nemijlocit cu praful dosarelor, cu multitudinea problemelor practice care te forţau să ieşi, măcar pentru a nu te face de râs în conversaţiile cu judecătorii, din rigiditatea teoriei cu carte fusesei îndopat până la limita suportabilităţii.
Iar fascinaţia sălii de judecată, cu murmurul necontenit al petenţilor, cu prezenţa judecătorului care era în stare să ţină piept iureşului, te “infecta” iremediabil cu microbul profesiei. Mulţi dintre noi nu s-au vindecat încă.
Ceea ce am vrut să subliniez, rememorând ani pe care nu-i mai regăsesc în “pasiunea” muribundă pentru ceea ce încă prestez, e faptul că, indiferent cât de multă teorie va continua să se bage în capul auditorilor, aceştia nu vor fi pregătiţi îndeajuns pentru ceea ce trebuie să fie capabili să facă în sala de judecată şi în afara ei.
Domnilor formatori, aveţi pe mână diamante! NU le şlefuiţi în aşa măsură încât să devină exclusiv oglinda preţioasă a propriilor dumneavoastră idei şi practici. Încurajaţi-i să gândească, că să nu fie nimeni nevoit cumva să citească zeci de pagini într-o hotărâre judecătorească, impecabil redactată, cu trimiterile la practica CEDO (un adevărat must have pentru un auditor de justiţie căruia i s-a băgat metodic în cap că părerile altora contează, iar ideile sale e bine să mai aştepte) şi cu tot tacâmul exprimării preţioase din care bietul justiţiabil iese ca în proverbul cu boul şi vaca, hotărâre ce te ajută să tragi uşor concluzia că judele nostru n-a înţeles de fapt care era problema litigioasă şi a buchisit inutil zeci de pagini pentru a ascunde acest “detaliu”. Asta, în fericitul caz în care, măcar la redactarea motivării, a priceput că nu a înţeles.
Ca şi domnul Danileţ, cred că s-ar putea organiza o nouă sesiune de concurs la INM, dar nu cu subiecte mai uşoare, pentru că a doua şansă acordată nu trebuie să echivaleze cu prima cedare. Sunt convinsă că cei care au luat un punctaj în jurul cifrei 60, s-ar putea concentra mai bine şi ar avea un randament mai bun, mai ales că acum ştiu la ce să se aştepte, iar zece grile rezolvate corect, în plus faţă de prima dată, n-ar trebui să fie o misiune imposibilă.
Astfel, am evita intrarea în magistratură a celor cu cincinalul în spate, nu pentru că aceştia nu ar fi buni sau nu s-ar putea adapta exigenţelor pe parcurs, ci pentru că, de regulă, ca un “făcut”, concursul lor e vizibil mai uşor.
Câtă vreme se cheltuiesc bani pentru organizarea concursului, şi într-o situaţie, şi în alta, nu văd de ce nu s-ar putea da curs propunerii, eventualele decalaje temporale dintre auditori putând fi recuperate, prin măsuri inteligente ale conducerii INM-ului şi cu colaborarea CSM-ului, de către cei bucuroşi că li s-a mai oferit o şansă de a începe şi continua “calvarul”.
Dincolo de orice accent ironic sau caustic, n-am nicio îndoială asupra utilităţii INM-ului ca instituţie. Oamenii şi tabla de materii se pot schimba, dar ceea ce rămâne esenţial e că s-a înfiinţat o instituţie care cerne. Şi astfel mai dispare din pleavă, iar celei existente, dacă aveţi informaţii că există, nu i se mai adaugă un nou strat.
Judecator Amelia FARMATHY
Curtea de Apel Bucuresti
PDF 
Felicitari doamnei judecator! Este foarte bun articolul! E corect si rationamentul referitor la dificultatea subiectelor! Ar fi cazul sa subiectele pentru admiterea in magistratura a celor “cu 5 ani in spate” sa fie MAI DIFICILE decat cele pentru admiterea la INM, deoarece acestia vor intra direct in instante si atunci…va fi vai de justitiabili! Desigur, remarca mea nu e valabila pentru toti magistratii recrutati astfel, avem si judecatori/procurori(!) bine pregatiti, dar sunt indreptatita sa o fac, intrucat in 2006 am trecut si eu printrun examen de admitere la INM, nu am obtinut decat un biet 6,5; dar cand am iesit de la examen, aveam impresia ca se clatina totul cu mine: incordarea psihica a fost maxima, desi nu am avut deloc emotii. Una peste alta, felicitari noilor auditori de justitie (“proba de foc” a trecut…!)!
Cata experienta aveti in instante ca sa credeti ca in mod automat cei cu 5 ani sunt mai slabi decat cei cu INm? E bine ca ajungem sa ne “separam” intre noi si sa ne uitam urat unii la tabara celorlalti… De asta avem nevoie aum.
Problema principala nu a fost dificultatea subiectelor ori asa-zisa slaba pregatire a candidatilor, ci modul de concepere a grilelor la procedura penala.
Nu e normal ca o persoana care anul trecut a facut 74 puncte si in final a picat, anul acesta sa faca doar 54 puncte si sunt nenumarate astfel de cazuri.
Apoi, dificultatea subiectelor nu este corelata cu timpul de rezolvare, cele 2,4 minute alocate unei intrebari fiind insuficiente, in conditiile unei presiuni extraordinare generate de miza examenului.
De asemenea, ar fi interesant de aflat cati candidati au trecut de 70 p inainte de contestatii, pentru ca anularea a 6 grile, cu motivari cvasi-dubioase ma conduce la ideea ca nu puteau face o promotie cu 14 oameni..
Iar regulamentul actual, prin adaugarea celor 6 grile unor candidati care nu le rezolvasera initial, conduce la situatii aberante, de genul avantajarii unor candidati care aveau initial 64 p si care dupa contestatii au 70, in defavoarea celor cu 69 p carora nu le profita cele 6 grile anulate.
Ca sa nu mai vorbesc de discriminarea in raport de cei “cu cincinalul in spate”, cum frumos spunea doamna jude, ei beneficiind de subiecte “soft’ + examene mai des organizate+ incadrarea direct pe post ca definitivi, desi in practica sunt zero barat..
Mi-e greu sa cred ca vor organiza o noua sesiune de admitere la INM anul acesta, avand in vedere decizia de anulare a grilelor, care le ofera o “acoperire” suficienta a posturilor de formatori pentru inca 2 ani..
O remarca de la catedra: rata normala de promovare la un examen, la orice facultate serioasa din Ro si de mai la vest este de 30-40%. Prin urmare, daca o treime au trecut, inseamna ca subiectele au fost in regula ca dificultate.
Mircea, pai tocmai asta e problema: ca din 3119 candidati au reusit numai 72, asadar 2,3%. Si – nota bene! – nu vorbim de studenti, ci de licentiati in drept! Asadar, practic ne confirmi unde a fost neregula.
In plus, inca o observatie: in 2009 au fost 2867 inscrisi si s-au ocupat toate cele 200 posturi. Anul acesta au fost 3290 concurenti si s-au ocupat dupa prima proba 72 si sa speram ca nu va pica nimeni restul testelor. Asadar??? Statistic nu poate fi interpretat acest paradox: anul acesta ai 1100 de candidati in plus fata de anul trecut si totusi sunt mai putini admisi. Inadmisibil!
Ceva juridic puteti sa scrieti? Care sa nu fie parere sau relatare personala despre o chestiune sau experienta personala?
Atat de frumos! Este literatura de cea mai buna calitate! As incadra-o la fel de bine in genul epistolar, ar fi si o pagina reusita de memorii, o dizertatie pentru o audienta inteligenta…la fel de frumos ca versurile lui Ienachita Vacarescu: “Urmasilor mei Vacaresti/Las voua mostenre/Cresterea limbii romanesti/Si-a patriei cinstire”. Limpezime, clarilate, luminozitate.
Ma gandesc la precizia, coerenta, frumusetea hotararilor concepute de doamna judecator, la respectul fata de justitiabil pe care acestea il emana.
Am lasat la urma inaltul profesionalism, care transpare din aceasta lucrare.
Aici, prin aceste articole am invatat sa pretuiesc, sa admir si sa respect profesia de magistrat, sa cunosc nume si personalitati, pentru care, rapoartele de tara “pe justitie” sunt nedrepta si nemeritate. Dar, aceasta este o lume virtuala- in lumea reala, nu ii voi intalni niciodata, pentru sunt deja “adjudecata” de ceilalti.
Mai pot adauga doar, multumesc pentru invatatura si respect!
Va ganditi prea devreme. Inca nu avem nici macar o mostra din activitatea doamnei ca judecator. Pastilutele nu sunt relevante, iar juridic inca nu avem nimic. In alta ordine de idei, mi se pare fie ca sunteti autoarea deghizata, fie ca sunteti cam saraca cu duhul.
…fie ca va aduc aminte de limba romana, pe care trebuie sa o invatati, dv. cei care scrieti (unii) “cunostiinte”, sau care hotarati, decideti ca X sa ii plateasca lui X cheltuieli de judecata. Dar, va puteti initia si in limbi straine, pentru a reflecta asupra celebrei ziceri “Du sublime au ridicule, il n/ y a qu /un pas…”apostrophe perdu). Conchid: A bon entendeur, salut, CLEVER, Sublime…
De fapt nu a trecut o treime din candidati.
Au trecut 72 din 3119…Asta la prima proba. Si mai sunt inca doua probe.
Doamna Farmathy cred ca a dorit de fapt sa spuna ca s-au ocupat aproximativ 35% din locurile scoase la concurs, deci cam o treime. ( trebuiau sa fie ocupate 200 de locuri )
Iai, acum am vazut ca v-am raspuns dumneavoastra. Sper ca nu v-am suparat…puteti sa va uitati pe site-ul INM, ca sa vedeti mai exact la ce ma refer…
Alexutzu, da, si eu cunosc cateva cazuri ca si cele de care zici tu. Anul asta grilele au fost mult mai grele decat anul trecut.
Intr-adevar pe barem raspunsurile la acele intrebari erau gresite, deci este bine ca s-au anulat si candidatii au primit punctajul aferent, altfel ar fi pierdut puncte aiurea. Cele 6 grile anulate ridica punctajul tuturor candidatilor – cred ca nu ar fi trebuit sa te legi tocmai de asta, care e un lucru pozitiv…
Cele 6 grile anulate nu ridica punctajul tuturor candidatilor, ci numai al celor care raspunsesera gresit. Astfel ca cel care are 69 p si raspunsese corect pe baremul initial nu profita si pica, iar cel cu 64 p “sare gardul”.
Nu inteleg de unde si pana unde treimea care a promovat examenul.
Daca ne raportam la cei care au facut 50 de grile corecte, acestia sunt 23% din candidati. Ceea ce nu reprezinta nici pe departe o treime. Dar cifra nu are nicio relevanta, intrucat promovarea examenului presupune obtinerea de catre candidati a unui punctaj de 70.
Iar daca ne raportam la acestia din urma, observam ca rata de promovabilitate este de 2,3%. Pentru ca atat reprezinta 72 din 3119. Care, din orice unghi ar fi privita, iar nu arata ca o treime.
Si “remarca de la catedra” de mai sus, apartinand lui mirceabob, incepe sa nu se mai aplice. Ori intregul sistem universitar din Romania este intr-un colaps absolut, ori gradul de dificultate al subiectelor a fost complet deplasat. Fiind totusi vorba de o proba eliminatorie, tind sa inclin catre varianta a doua.
72 din 3.200 candidati reprezinta o treime???
Si, apropo, inainte de anularea celor 6 grile intrasera 40. Fix.
“………desi in practica sunt zero barat..”
Nu cred ca se cade a se generaliza asupra nivelul de pregatire practica ori teoretica al tuturor “celor cu cincinalul in spate”.
Exista intr-adevar foarte multi cu cincinalul in spate care sunt PRAF, dar nu cred ca cei care intra in magistratura fac parte din acesta categorie.
Ma gandesc ca nu exista doua categori de magistrati unii care au absolvit INM-ul – mai destepti/buni/pregatiti si pleava constituita de cei care au intrat prin examen de admitere pe post.
Tot respectul pentru auditorii/absolventii INM, dar aprecie ca in afara de acest examen, dificultatea testelor (teoretice) de la INM au fost comparabile.
Hai sa nu ne mai mancam intre noi, ca ALTI profita de pe urma acestei mancatorii.
Probabil si din cauza lipsei de solidaritate intre noi nu ne revenim ca natiune.
Ca si Gabriela sunt si eu de acord cu felicitarile! Admir cu adevarat dezinteresul si tototdata pasiunea cu care d-na judecator Farmathy “delibereaza” asupra justitiei! Indiferent ce -ar spune carcotasii ( si sunt slava domnului, ca de obicei, ceea ce nu e tocmai rau!) se vede lucididitatea cu care doamna judecator priveste la ce se intampla in jur! Subscriu ideii ca desi examenul de admitere la INM este atat de dificil, ar trebui sa ne mandrim ca tine stacheta atat de sus si fiti convinsi ca lumea priveste cu respect pe cei care, ” au reusit sa intre la INM “. Fac oricum o nota discordanta cu institutiile unde se intra ” pe dosare” la care practic esti rugat sa te inscrii pur si simplu!
Si daca azi nu se mai face carte in facultati iata ca totusi esti obligat sa te pregatesti temeinic pentru a intra la INM!!! Sigur,tinerii ar avea dreptul si in continuare la cei mai buni lectori si profesori asa incat sa stie ce trebuie sa faca atunci cand ajung la instante !
Nu stiu totusi ce se intampla dar multi dintre ei nu cunosc respectul pentru public, nu protejeaza renumele institutiei si profesiei si au impresia ca “in sala lor “pot dispune orice masuri, prevazute sau nu de lege! Si ca sunt stapani! Pacat! Probabil ca aceia nu au simtit niciodata, fiorul daruririi pentru profesia de magistrat, despre care vorbeste d-na jude Farmathy! As vrea sa o felicit pe aceeasi d-na judecator si pentru articolele “Ciocoii vechi si noi I si II “. Mi se pare cea mai pertinenta si sincera analiza a “nebuniei” alegerilor pentru noul CSM! Ma bucur ca ” s-a prins” de agresivitatea unora dintre candidati si a intuit perfect ” ce-i mana pe ei in lupta !”Ma alatur si eu sperantei ca magistratii ii vor alege pe cei care merita! Astept cu interes si alte articole ale aceleiasi autoare!
Poate ca nici d-na Farmathy nu e altfel in sala. Una e sa vorbesti, alta e sa faci. Mie mi se pare ca din pastile d-na in discutie pare a fi exact genul de mic dictator autocratic cu singurul reper propriul chef.
Indiferent de examene, de existenta INM-ului sau nu, revin la o parere pe care o voi sustine pana in panzele albe.
Tocmai pentru a NU avea niste judecatori imbuibati doar cu teorie, din a le carei limite NU pot iesi, sustin ca orice examinare/examen, institut de magistrati, sa se adreseze doar acelor practicieni cu minim 7 ani vechime/experienta relevanta si dovedita in profesie.
E un sistem practicat de mai multe state, sistem care isi are logica sa, abandonata in Romania, alegandu-se in schimb cale indobitocirii prin teorie, care il va impiedica pe viitorul judecator sa “think out of the box”.
Cu stima.
[...] acel moment am inteles imediat de ce acest examen este calificat ca fiind un calvar si rezultatele sale, un dezastru. Am imprimat testul pe hartie. Cu creionul in mana, am inceput sa [...]