August 2010, intr-un oras linistit de pe malul Dunarii. Un pescar, fericit posesor al unei barci, il invita pe prietenul sau avocat la o partida de pescuit. Au pornit devreme, cu noaptea in cap. Avocatul a sarit sprinten in barca, intrebandu-l pe pescar: «Cum crezi ca va fi astazi vremea?». Pescarul cerceteaza directia vantului, se uita la cer, isi increteste sprancenele si raspunde: «Decat atit pot spune: semnele este ca vine furtuna!» Avocatul il critica cu o grimasa de dispret: «Amice, tu nu ai invatat niciodata gramatica? Nu se spune „este semne” ci „sunt semne”». Pescarul ridica din umeri si raspunde taios: «Ce imi pasa mie de gramatica?». Avocatul ii da replica acid dar si usor incurcat: «Nu stii gramatica. Asta inseamna ca jumatate din viata ta este pe apa sambetei». Isi vazura apoi de pescuit. Pe la pranz, astfel cum prezise pescarul, nori intunecati se aratau la orizont, un vant puternic incepu sa sufle iar barca se legana pe valuri ca o coaja de nuca. Pescarul il intreba pe avocat: «Ai invatat vreodata sa inoti?» Avocatul raspunde intrigat: «Nu. De ce as invata sa inot?». Prietenul sau pescar nu scapa ocazia sa-i intoarca vorba de dimineata: «In cazul acesta, toata viata ta este pe apa sambetei. Barca noastra se poate scufunda in orice moment!»
Am adaptat aceasta scurta poveste de inspiratie orientala pentru a o incadra in contextul scandalului legat de admiterea la INM. Cand am citit-o prima data, mi s-a parut ca morala povestioarei are o legatura cu recentele rezultate ale examenului de admitere in magistratura. Primul impuls a fost sa ma gandesc la lipsa totala de aplicatie practica pe care invatamantul juridic o are la noi. Ne concentram prea mult pe mantrele teoretice si foarte putin pe abilitatile practice. Iar ceea ce se intelege prin teorie in scoala romaneasca de drept este doar o expunere a regulilor de baza ale dreptului, o prezentare a legilor si definitiilor normative. Suntem foarte departe de o abordare stiintifica moderna in care procesul de argumentare a explicatiei este la fel de important ca si explicatia in sine. Seva teoriei juridice ar trebui sa alimenteze o preocupare constanta pentru analiza creativa si critica a explicatiilor pe care le avem despre nasterea, interpretarea si conflictul normelor de drept. Dar teoria nu este suficienta pentru formarea intr-o profesie juridica, asa incat interesul pentru abilitatile practice este deja un lucru comun. Aceasta este o discutie care are loc peste tot in lume. Ca si in povestea noastra, avocatul din viata reala se pricepe foarte bine cel putin la un singur lucru: sa se considere superior. Pentru aceasta, el a construit o gramatica speciala: limbajul juridic. Dar, asa cum viata ne-o dovedeste mereu dupa ce iesim de pe bancile facultatii teoriile gramaticale ne invata prea putin despre lumea reala. Aici, pe pamant, nu poti supravietui fara un set de abilitati practice fundamentale cu care sa convingi ca argumentul tau este cel corect. Gandind toate acestea, ma aflam sub impresia entuziasmului pe care prima generatie de absolventi din programul Lideri pentru Justitie il afiseaza…
(limba romana)
(limba engleza)
Pana la acest punct, nimic neobisnuit pe firul gandurilor.
Inca nu citisem continutul grilelor cu care anul acesta candidatii de la INM au fost testati.
Saptamana trecuta au fost publicate mai multe opinii despre admiterea la INM. Urmaresc cu atentie si comentariile numeroase pe care cititorii le fac la textele publicate pe juridice.ro. Constat ca avocatului nostru din poveste i s-au alaturat si alte voci. Din cate am vazut pana acum se discuta in principal despre nivelul scazut de cunostinte al candidatilor. Unele opinii sunt favorabile mentinerii actualului sistem de testare, fiindca selecteaza candidati care stiu sa gandeasca. Cateva schimburi de replici mi-au starnit curiozitatea. Si am deschis Grila Numarul Unu.
In acel moment am inteles imediat de ce acest examen este calificat ca fiind un calvar si rezultatele sale, un dezastru. Am imprimat testul pe hartie. Cu creionul in mana, am inceput sa numar fascinat. Numerele sunt simplu de inteles. Nu e nevoie de prea multa gramatica, retorica, jurisprudenta sau doctrina ca sa numeri.
In Grila Numarul Unu am gasit doar zece intrebari circumstantiale din o suta. Pentru restul de 90 de intrebari, raspunsurile se gasesc in manual. Sa raspunzi la acest gen de test ar fi fost o mare provocare a memoriei in urma cu zece ani, pentru a identifica raspunsul corect sau manualul in care el se afla. Mai mult, in peste jumatate din cazuri fiecare punct contine de fapt trei intrebari, fiindca nu exista o coerenta a chestiunii (in special pentru problemele de civil si procedura civila). Dar astazi, ziua 7 a lunii septembrie din anul 2010 totul este pe internet. Inclusiv raspunsurile la 90 din intrebarile pe care le gasim in Grila Numarul Unu. Probabil credeti ca glumesc, dar va invit sa facem impreuna urmatorul exercitiu. Luati prima intrebare si cautati cu Google cuvintele cheie: a. remiterea de datorie libereaza; b. remiterea de datorie consimtamant; c. remiterea de datorie fidejusori. Raspunsul la intrebarea din test se gaseste imediat in rezultatele cautarii, iar uneori nici nu trebuie sa mai deschizi linkul. Daca vi se pare ca aceasta tehnica se aplica doar intrebarilor simple cum este prima, incercati si pentru intrebarea 81 combinatia de cuvinte «citare comunicare strainatate». Gasim imediat practica judiciara care ne raspunde la intrebare. Dar ce dovedeste aceasta? In ce ma priveste, concluzia acestui test este ca a raspunde la 90 din intrebarile Grilei Numarul Unu e doar un simplu exercitiu de memorie si atat. Ne aflam in fata unui exercitiu inutil pentru timpul prezent, daca folosim un calculator si abilitatea de a cauta raspunsuri utilizand cuvinte cheie – fie ca vorbim de internet sau de un program legislativ. Un exercitiu de memorie inutil cand ne luptam cu o inflatie de norme juridice si schimbari legislative fara noima ori modificari fundamentale ale codurilor. In loc sa testam viitorii judecatori daca stiu sa inoate in marea de informatii, noi verificam capacitatea lor de a se agata de informatii si a se duce la fundul oceanului de cunostinte juridice, ca niste bolovani. Si nici macar nu le testam gramatica gandirii.
Revin acum la cele zece intrebari circumstantiale, dedicate verificarii rationamentului juridic. Daca nu ati citit Grila Numarul Unu va invit sa va amuzati cu intrebarea nr. 73. Este despre curci si micile gainarii ale vietii. Cu aceasta intrebare candidatilor le sunt testate probabil rezistenta la glume proaste si lipsa gandirii critice. Iata despre ce este vorba, folosind cuvinte simple: un X sare gardul vecinului sau Y ca sa recupereze o curca; cand Y ii spune dispretuitor ca vietatea «a devenit proprietatea sa», X il loveste cu pumnul pe Y, dar nu suficient de tare ca sa ii provoace «leziuni care sa necesite ingrijiri medicale». Sunt apoi enumerate mai multe posibile incadrari juridice ale faptei şi este indicat un raspuns care nu solicita analiza circumstantelor (care este si cel corect, in opinia examinatorilor) ci este o simpla afirmatie. Daca un viitor magistrat considera ca aceste informatii sunt suficiente pentru a incadra o fapta penala si a trimite un om dupa gratii probabil ca testul si-a atins scopul : i-a selectat pe cei mai rapizi dintre toti! Procesele vor dura doar cateva ore, caci nu va mai fi nevoie de prea multe date si probe pentru a lua o decizie sau a intocmi un dosar penal. Dar dincolo de ridicolul lipsei de informatii relevante, sa intram pentru o secunda in jocul testului: textul problemei 73 nu ne spune nimic despre tara in care se desfasoara actiunea, timpul, localitatea (jurisprudenta instantei e importanta), marimea gardului si materialul din care e construit, varsta si sexul personajelor, pregatirea profesionala a vecinului care pare ca are cunostinte juridice (studiaza oare dreptul prin corespondenta?), alte probe aflate la fata locului (urme de pasi, gard rupt), referinte la recensamantul animalelor etc. etc. Adica acele circumstante care ar putea face candidatul sa construiasca un argument pentru raspunsul sau. Tot ce avem la punctul 73 este un text lapidar care pare rupt dintr-o declaratie olografa a unui vecin suparat, adica un caz clasic de «cuvantul lui X impotriva cuvantului lui Y». Sa intelegem ca viitorii magistrati sunt incurajati sa instrumenteze mici gainarii si sa cheltuiasca banii contribuabilului cu genul acesta de probleme? Caci si ei au platit ca sa raspunda la o astfel de problema!
In orice tara civilizata, europeana, candidatii si-ar cere banii inapoi. Acest examen nu este unul care sa valoreze 1.247.600 lei (suma totala a taxelor), adica aproximativ 300.000 euro la editia din anul acesta si Un Million de euro in ultimii trei ani. Candidatii au fost inselati cand au crezut ca li se va testa capacitatea de a argumenta logic, de a citi si de a intelege texte complexe, capacitatea de analiza a detaliilor si asamblare acestora intr-un rationament convingator (ca sa fac o paralela cu testele LSAT), adica acele calitati necesare unui bun jurist si unui viitor magistrat. In schimbul iluziei ca ar putea deveni magistrati, candidatii au fost de fapt supusi unui test draconic de memorie si au fost tratati cu zece probleme incomplete, conform unei scheme de examinare consacrate de emisiunile televizate de tipul «Cine stie castiga!».
Candidatii isi pot angaja un avocat ca sa isi caute dreptatea in tara sau prin instantele europene. De ce ne priveste pe noi, ceilalti, ce se intampla cu examenele de admitere la INM? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ma uit si eu in zare, ca pescarul din intamplarea pe care am povestit-o la inceput. Poate ca am facut unele mici dezacorduri gramaticale in argumentul meu si nu am analizat toate detaliile cazului. Probabil ca exista unele circumstante atenuante pentru organizatorii concursului. Timpul curge insa impotriva noastra. Ma uit in zare si presimt o furtuna teribila pentru societatea romaneasca. Este posibil ca aceasta furtuna sa inceapa peste o luna ori poate peste cinci ani.
Oare atunci tu, Prietene Avocat, vei fi stiind sa inoti?
PDF 
Exact. INM este un organizator de jocuri şi concursuri.
Examenele de admitere sunt, de fapt, competiţii de judecată-viteză.
Asta pregăteşte INM – “Judecători-viteză”.
Exemplu de judecător-viteză: proces amiabil de încredinţare copil spre crestere si educare şi stabilire pensie alimentară.
Rezultatul judecăţii: Eu, tatăl, am fost încredinţat spre creştere şi educare fostei mele iubite… iar copilul a fost obligat să-mi plătească mie pensie alimentară.
Ori de câte ori am iluzia că justiţia funcţionează… mă uit la sentinţă şi-mi trece!
Cred că am s-o pun în ramă!
Un exercitiu excelent de demolare a unui examen. Problema e ca la toate facultatile se intra fara examen si in final produc absolventi fara pasiune, fara daruire, care nu stiu sa munceasca pentru a-si atinge scopul – nu pot sa cred ca notele mici sunt obtinute de cei pasionati si muncitori.
Daca raspunsul la intrebari se afiseaza imediat in browser, nu cumva examenul nu a fost greu?
Oare candidatii erau pregatiti pentru un examen si, mai ales , pentru acest examen? Fiecare competitie necesita o pregatire specifica, pe care, candidatii nostri, nu au efectuat-o.
Cunosc, de aproape, nivelul de pregatire si de interes al studentilor de la o facultate de drept. In afara intentiei declarate de a candida la INM, nu exista insufletire pentru pregatirea de a ajunge acolo. Pregatirea specializata – cu grile dintre cele posibile, s-a soldat cu un cor de vociferari, comentarii si, în general, cu refuz.
ridicati doua probleme importante, care intr-adevar isi asteapta rezolvarea de la sistemul institutional de admitere in magistratura. nu am raspuns la acestea din motive de coerenta si de spatiu al argumentului,asa cum nu am raspuns cu siguranta multor alte chestiuni de detaliu. comentariul dvs. imi da insa prilejul sa clarific si sa adaug la textul initial.
mai intai, in ce priveste problema pasiunii si a vocatiei : pentru aceasta e nevoie de povesti de succes, de lideri care sa provoace emotie si pasiune cu realizarile lor si de mentori care sa indrume cu integritate si tact pedagogic pe cei interesati sa isi descopere si sa isi asume vocatia. toate acestea tin de cautarea personala a fiecaruia. mai mult, e nevoie de un mediu profesional care sa rasplateasca pe cei care au vocatie si pasiune – sa-i scoata in evidenta si sa le acorde respect si pretuire pe cei mai buni profesionisti. sunt indeplinite aceste conditii la noi, pentru a vorbi despre o cultura a vocatiei si a pasiunii profesionale in sistemul judiciar ? in al doilea rand, faptul ca majoritatea raspunsurilor la grilele de examen se pot gasi pe internet este o realitate. fiecare interpreteaza aceasta realitate dupa mintea sa. de exemplu dvs. considerati ca textul meu este un exercitiu de demolare a unui examen. eu il consider un simplu exercitiu fotografic. faptul ca realitatea acestui test este interpretata ca demolare a unui examen de dvs. nu are legatura cu intentia mea de a zugravi cat mai exact posibil situatia. experienta imi arata ca solutiile sunt mai usor de gasit atunci cand definim problema cat mai exact. am incercat sa fac primul pas pe acest drum. intentia acestui text nu este de a pune intr-o lumina proasta personajele care au organizat acest examen sau pe cei care au reusit sa treaca examenul.orice interpretare in acest sens are ca scop doar sa ne distraga atentia de la realitatea stramba a examenului. faptul ca din doua cautari pe internet gasesc cu usurinta raspunsul la o intrebare din grila imi arata ca aceasta intrebare nu verifica deloc capacitatea studentului de a rationa, de a asambla informatie, de a argumenta. Cu alte cuvinte, cu astfel de test nu sunt selectati cei care folosesc informatia juridica intr-un mod convingator, creativ, rational ci doar cei care o stocheaza mecanic, similar unui calculator sau mediu virtual. Intr-adevar din faptul ca raspunsurile se gasesc atat de facil pe internet putem trage si concluzia ca ele sunt simple, atunci cand candidatul are la dispozitie un timp rezonabil (max.cinci minute) si un calculator – adica exact conditiile din lumea reala. altfel, totul devine un joc de memorie si un test de rezistenta la stres pe care il castiga doar cei care si-au dezvoltat strategii de memorare eficiente (si nu neg ca acesti oameni pot sa fie foarte inteligenti) sau cei care au o capacitate innascuta de a stoca informatii.statistic aceasta inseamna un procent foarte mic din populatie (indiferent de nationalitate), aproximativ egal cu cel al reusitilor la examen (0.02%). subliniez inca o data ca scopul textului meu este de a descrie si analiza realitatea, fara a merge mai departe cu discutia privind solutiile.aceasta nu poate fi decat rodul unei dezbateri serioase. poate ca politica publica a CSM prin INM este ca justitia se bazeaza pe magistrati cu memorie foarte buna si atunci sa recunoastem acest lucru deschis. Dar sa nu ne amagim ca scopul examenului, astfel cum este el astazi conceput, este de a selecta oamenii care pot asambla un rationament juridic pentru a-l compara cu un set de fapte ; adica pe cei care sunt datori sa staruie pentru aflarea adevarului, a realitatii cazului dedus judecatii.
pe cand un test care sa evidetieze inclinatia pentru integritate morala sau incoruptibilitate?sau ,mai bine spus, un test de …maturitate?se vede ca in romania magistratii judeca in stare de arest preventiv gainari, si in stare de liebertate …adevarati monstri…pe care si o batranica simpla de la tara care vinde in piata i-ar “bunghi”.LIPSA DE EMPATIE A CELOR CARE AJUNG IN SISTEM, E PROVERBIALA DE ACUM…tipii nu se pricep pur si simplu la oameni pt ca sunt lipsiti de experienta de viata.Bineinteles ca de vina este si modalitatea de admitere in sistem, care evidentiaza calitati de memorare si cam atat!este depasit…domnilor!ACESTI OAMENI ajung in final niste roboti,care invata impecabil o materie, pt a nu da eroare(dar pt asta avem deja computere)…intre timp viata trece pe langa ei,si devine treptat un fenomen de care sunt cu totul niste straini…de altfel, nu este de mirare ,intr-o tara in care aversiunea pentru reguli si pt orice “trebuie respectat”…e singura lege…vizibila.Costatam ca fenomenul controlului aversiunii aproape viscerale pe care o avem ,de fapt,fata de lege…ne scapa complet,un mecanism inconstient face ca acest reflex mental necontrolat sa ne saboteze …inclusiv cand…alegem modalitatea de acces in sistem a viitorilor magistrati.Nu suntem in stare ,ca natie, sa gasim raspunsul adecvat la aceasta problema,datorita istoriei,si originilor acestui popor.AR TREBUI SA CEREM AJUTORUL NATIUNILOR CIVILIZATE pt a ne indruma in aceasta chestiune.
absolut de acord ca e nevoie de un test cu oprivire la integritate, gandire critica, capacitate de reflectie…
ar lua mai mult timp si cineva ar trebui sa gandeasca acest examen mai atent, in functie de competentele unui magistrat
Mi-a placut mult articolul. In sfarsit, cineva a explicat pe in intelesul tuturor ce se intampla cu acest examen si in termeni foarte precisi starea invatamantului juridic din Ro. Situatia este probvabil asemenatoare in alte domenii – inv. medical, de ex., adica oriunde s epune problema unui invatamant superior specializat si care trebuie sa aiba in vedere si abilitati practice.
La noi in acest moment este dominanta aceasta viziune, a aplicarii cunostinteleor teoretice. Cred ca ea trebuie inversata, in sensul ca trebuie sa mergem de la practica spre principii teoretice si discutii metodologice. O noua demnitate a practicii, cu alte cuvinte.
In plus, este esential, asa cum spune foarte frumos dl. Stoica, ca o dimensiune creativa sa apara in relatia noastra cu normele – fara ca prin asta s ain telegem ca norma pierde ceva din statutul ei.
Superb text…
am o buna cunostinta care dupa ce a luat la INM anul trecut si a mers in instanta cu mine a fost foarte surprinsa ca pe judecatori “ii lasa cu codurile pe masa” 
Adica “au voie sa se uite prin coduri ?” Dincolo de puerilitatea unei astfel de intrebari, ea dovedeste legitimitate: de ce a trebuit ca acest copil sa invete 2(doi) ani, PE DE ROST, codurile, daca atunci cand va deveni judecator “este lasat” cu codurile pe masa ? Si va rog sa ma credeti ca am verificat personal acest copil, inainte de a intra la INM si STIA PE DE ROST codurile… 2 ani a invatat disperat… si a intrat. Fiind un copil pe care l-am vazut crescand, m-am interesat indeaproape de pregatirea lui. Si i-am sugerat tot felul de metode de pregatire, l-am meditat… Fara rost… Metoda de a invata pe de rost a fost infailibila… A luat… Si dupa 1 an de INM vrea sa renunte… nu pricepe nimic din ce i se intampla.
Fata de cele expuse
Eu nu stiu ce se preda acolo, dar un om care si-a dorit cu disperare sa ajunga acolo este dezamagit profund. Nu-i pasa ca pierde 1 an… Nu-i pasa ca recita din coduri mai ceva ca din Biblie… nu e ceea ce credea ca va face in calitate de magistrat… Si nu-l mai intereseaza… familia e disperata… ei si ???
Trist…
Dar dureros de credibil.
A mai fost un auditor de justiţie care a lăsat baltă Şcoala de meserii a magistraturii -INM.
Cu mici excepţii, se repetă ab nauseam aceeaşi materie.
Si eu sunt un vrednic INM-ist, viitor “robot” al tarii. Departe de a ma jigni acest epitet, el ma incanta. Asta pentru ca eu cunosc etimologia cuvantului “robot”. Voi o stiti?Nu-i nimic, o cautati pe goagal, si merge si asa…Diferenta dintre mine si multi dintre voi, cei care comentati intr-o vadita necunostinta de cauza, este ca eu am urmat cursurile acestei institutii, deci as putea sa imi dau cu parerea avizat, iar voi nu. Bineinteles, aveti opinii…Toti romanii au opinii: despre echipa nationala de fotbal, desi cei mai multi dintre cetatenii tarii in proximitatea fenomenului sportiv doar in momentul cand crapa seminte de bostan/floarea soarelui pe stadion sau consuma bere in fata televizorului (apropos, Razvan e slab, nu?); despre politica…si aici comentariile sunt infinite, dar toti am sti cum trebui condusa tara, mai bine decat politicienii, nu-i asa? (pentru a nu se interpreta ca exprim opinii politice, nu am fost la vot in ultimii ani); despre economie – evident, toti stim cum putem iesi din recesiune, dar totusi suntem in declin liber (sau asta e tot vina politicienilor, am gresit-o p-asta); despre agricultura…ehee, aici se vede ca romanul e frate cu codrul, graul si mai ales cu vita de vie…si nu in ultimul rand, despre justitie…ca doar, vorba aia, suntem avocati/consilieri juridici si i-am vazut pe inm-istii astia de ce sunt in stare… judecatorii/procurorii sunt fie corupti, fie incompetenti, fie ambele la un loc, dar in niciun caz oameni in regula, nu-s. In cel mai bun caz sunt niste tocilari care n-au iesit in fata blocului la joaca in viata lor, fara familie (probabil fara iubite/sotii, nu?), fara prieteni (nu stiu nici macar sa dea cu piciorul in minge, nu?). Bine, e de la sine inteles ca aproape fiecare dintre voi s-ar pricepe MUUUULT mai bine decat orice magistrat – autist actual sa scrie niste hotarari (ce e asa de greu, in definitiv, nu?), dar din cauza sistemului de admitere, nu ati intrat, si intra doar pilosii-incompetenti si robotii-autisti, dar inzestrati cu memorie buna…De altfel, toate comentariile astea binevoitoare nu sunt izvorate din niste frustrari cauzate de un eventual esec la examen sau dintr-un eventual complex de inferioritate (care nu ar trebui sa existe, e doar in mintea voastra). De cand ma stiu aud teza asta, cred ca din clasele primare: invatatul e pentru fraieri, tantalai cu memorie, tocilari; pe cand, “baietii destepti” n-au nevoie de invatat. Ei invata asa…stand. Sau, vor invata ei la un moment dat, din scoala vietii, nu?In niciun caz, nu e bine sa folosesti memoria,nu?E plina tara de genii, dar din pacate nu-i ajuta memoria. Ma gandesc la medicinisti…viitorii medici. N-au nevoie de memorie, nu?Lasa ca in sala de operatie, se descurca ei cumva. Se uita atunci pe un atlas de anatomie, sau se uita pe goagal cum arata organele interne. La fel si cu simptomele…Daca nu stiu ce inseamna un stranut, intreaba ei un prieten…Dar daca sunt inteligenti, vor fi buni de medici, nu?La fel si la drept?La ce-o fi buna memoria pentru un magistrat?Cumva sa se obisnuisca sa isi cunoasca dosarele in sedinta fara sa caute prin hartii in mod penibil in sala de judecata in fata partilor?Cumva pentru a sti ce inseamna o exceptie de fond sau de procedura atunci cand o invoca o parte in fata lor in timpul procesului fara sa se uite in tratatul lui Boroi?N-au nevoie de asa ceva, nu?Daca-s “baieti destepti”, le pica lor fisa, ca doar invatatul e pentru prosti. Si de-aia ai cod, ca sa cauti in el, de fata cu toti justitiabilii, orice articol, nu?
PS. Am fost avocat, am multi prieteni avocati, asa ca nu interpretati mesajul meu ca pe o generalizare. Sunt foarte multi avocati/consilieri bine pregatiti, inteligenti si cu memorie buna, care pur si simplu sunt multumiti cu profesiile pe care le practica, si nu vor sa ajunga magistrati. Nu vor program si salariu fix. In schimb, despre magistrati, generalizati in voie, ca si-asa imaginea justitiei e proasta, ce conteaza daca adaugati si voi niste pete pe ea?
Semnat,
Un robot-autist
Cu tot respectul ptr articolul dumneavoastra , foarte bine scris, trebuie sa precizez ca examenul de admitere nu e un simplu exercitiu de memorie asa cum spuneti. Chiar daca nu e cea mai buna metoda de verificare a rationamentului juridic, consider ca trebuie sa pricepi chestiunile fundamentale (nu sa le tocesti) ptr a raspunde corecta la cel putin 70 de grile.
Un magistrat trebuie sa fie bine pregatit, trebuie sa aiba o capacitate de lucru deosebita si sa se pregateasca continuu. Cei care critica (dintre candidati) sunt cei care nu muncesc indeajuns (ptr a intra).
Consider ca prin pasiune si munca se poate intra. ( spun asta din experienta unor coelgi mai mari care in anul in care au absolvit facultatea au si intrat la INM).
Mai mult decat atat, student fiind la o prestigioasa facultate de drept din Romania, observ in jurul meu aspiratii inalte ptr a ajunge la INM, dar munca nu e pe masura..
Multe se pot imbunatati, dar sa nu demonizam incercarea de a creste performanta justitiei romanesti.
Sistemul juridic universitar romanesc este anchillozat de ani buni!! Aici trebuie facut ceva. Toti suntem exponentii acestui sistem. Si avocatii si judecatorii si cei de la CSM. Excelent articolul dlui Dan Stoica.
Examenul este nul
- a fost organizat cu nerespectarea regulamentului (grile nule)
- grilele neanulate sunt nestiintifice (nu respecta principiile docimologice aferente profesiei de magistrat)
Mai bine dadeau un test al coeficientului de inteligenta decit aceasta examinare hibrida si perversa.
Nu stiu daca examenul este nul sau nu, dar mi se pare destul de jenant ca 5 grile sa fie gresite. Cei care au sesizat greselile cred ca trebuiau admisi cu brio.
am si eu o nedumerire…..poate ma ajutati careva cu o explicatie!!! nu de alta, dar poate careva dintre dumneavoastra poate a intalnit aceasi problema…..!
)
cum se explica faptul ca anul trecut, invatand doar 1 luna de zile(atentie!!!!! 1 luna numai), am rezolvat 30 de grile, si anul acesta, dupa un studiu intens de aproximativ 10 luni, am rezolvat 31? am consultat de asemenea toata bibliografia indicata, fara a omite nici un tratat. M-am dedicat intr-u totul studiului.
Imi pun aceasta intrabare pentru ca am vazut ca mai peste tot se vorbeste despre lipsa de pregatire a candidatiilor…s.a.m.d.
Atentie!!!! sunt un caz fericit…..pt. ca o colega care la fel a invatat mai mult de 10 luni, a facut 36 anul acesta si 46 anul trecut!!! eu macar am “progresat”
si tin sa mentionez ca stiu materie de 100 de ori mai multa decat stiam anul trecut!!!!!!!!! ms bafta in tot!!
Examenul este IDIOT. Nu cred ca celor care au promovat examentul si au absolvit institutul le lipseste inteligenta, ci experienta. Dar, pentru asta ar trebi sa se structureze altfel organigrama. mai e si acea chestiune a casarilor, deci trebuie sa dau sentinte “cu trebuie” pentru a nu fi “casat”, desi poate punctul meu de vedere este diferit. Daca la insatnata de fond gasesc niste judecatori “tehnici”, deci bine pregatiti pe procedura si dispusi sa nu se indeparteze de la litera legii, la instantele superioare, tehnica lasa loc (de multe ori) judecatii “dupa ureche”si dupa ce ne amintim din carti. Daca primii, desi foarte bine pregatiti de cele mai multe ori, nu au experienta, cei de la instante de grad mai inalt au experiente, dar sunt uneori depasiti de “tehnica”. Dintre tinerii absolventi de INM, f. multi mi se par a fi bine pregatiti.
Examenul…cel putin cel la INM mi se pare f. dificil. Felicitari celor care l-au trecut cu brio! Celor care au picat…spor la invatatura si sa nu va descurajati!
Cat despre sistem, cred ca se poate discuta mult si bine: nu este cel mai bun nici pentru magistrati, nici pentru justitiabili. Important cred ca este cum ne adaptam in acest moment.
Carmen Peter, consultant pentru candidatii la concursurile EPSO: Examinatorii europeni evalueaza gandirea, nu capacitatea de a memora si reproduce cunostinte despre UE:
http://economie.hotnews.ro/stiri-cariere-7822856-carmen-peter-consultant-pentru-candidatii-concursurile-epso-examinatorii-europeni-evalueaza-gandirea-nu-capacitatea-memora-reproduce-cunostinte-despre.htm
Este incredibil ca mai citesc si o parere fundamentata despre acest examen! m crezut ca nimeni nu va spune vreodata aceste lucruri. Ma intreb cat va mai trece pana sa apara si schimbarile necesare…Dupa ce i-am auzit pe toti reporterasii de doi bani, genul acela care iti spune ca tocmai a facut “un scurt rezumat” sau promteristii, opinand ca absolventii facultatilor de drept sunt atat de prosti incat nu pot trece nici macar “amaratul” de test de la INM, mi-am luat palaria si bastonul si am iesit la plimbare…Tot respectul pentru cei care au trecut prin furcile caudine ale INM-ului. Insa nu s-a vorbit nicaieri despre numerosii candidati care, dupa ce au trecut cu brio testul-grila, au picat testele psihologice! Da! Este adevarat! Cu alte cuvinte, pentru a trece acea monstruozitate de test ( pe care, apropos, cati judecatori/procurori de la curtile de apel sau ICCJ il pot trece??? Ei cum or fi intrat in “sistem”?) pretul pe care il poti plati este insasi sanatatea ta psihica.
Cel mai trist lucru este ca nu va va auzi nimeni si veti da acelasi test si la anul! Multa bafta, sincer, fara cinism sau….boicotati si voi examenul! Daca nu se mai inscrie nimeni, poate si-or pune si ei niste intrebari!
[...] Cum bine observa cineva intr-un articol publicat pe site-ul dvs., raspunsurile la majoritatea intrebarilor dintr-un test grila dat anul acesta la INM puteau fi gasite printr-o simpla cautare pe Google, fiind orientate exclusiv pe capacitatea de memorare a candidatilor. [...]
[...] nu conțin toate datele necesar pronunțării unei sentințe, motiv pentru care au fost și criticate, însă ele permit o încadrare a faptelor. Nici nu s-ar putea solicita din partea candidaților [...]
[...] trecut o luna de la intamplarea de pe malul Dunarii pe care am povestit-o cu ceva timp in urma. Avocatul si Pescarul, cei doi prieteni, se odihnesc sub cerul liber intr-o dupa amiaza insorita de [...]