Dacă vă gândiţi, citind titlul, că acesta se referă la temerarii care au supravieţuit celui mai aprig discutat concurs de admitere la INM, ei bine, nu!
La alţi “boboci” mă bate gândul zilele astea, şi anume la cei care s-au încolonat cuminţi în faţa porţilor Olimpului, aşteptând examinarea biletelor de intrare.
Ca de obicei, în ordinea de zi din 9 septembrie, atât a Secţiei, cât şi a Plenului, CSM ne dă de ştire ce discută, dar nu şi despre cine discută, cel puţin în ceea ce-i priveşte pe aspiranţii la un fotoliu în strada Batiştei.
Desigur, pe unii dintre ei i-am putea ghici după încercările anterioare de a prinde, cât se mai poate, ultimul tren al oportunităţii către destinaţia Înalta.
Să fie oare un semn că garnitura începe să scârţâie şi că destinaţia, altă dată de-a dreptul paradisiacă, ar putea deveni, într-un viitor apropiat, doar capătul unui drum anevoios?
Într-un context în care concursul de accedere în magistratură a secerat, la fel de eficient şi distructiv, precum gurile mitralierelor aducătoare de prăpăd, speranţele candidaţilor, păstrarea interviului pentru urcarea la Înalta e un semn de sfidare, cu atât mai mult cu cât majoritatea “bobocilor”, dacă nu cumva totalitatea lor, nu a avut ocazia de a fi ţinta muniţiei subiectelor propuse pentru intrarea în pielea sistemului prin membrana INM-ului.
N-ar fi interesant, ca, în loc de interviu, “bobocii” să facă dovada înaltelor calităţi, răspunzând unor întrebări similare cu cele rezervate puştimii licenţiate?
Nu e nimic exagerat în această paralelă, dimpotrivă s-ar restabili un echilibru, pentru că, să nu (îi) uităm, pe vremea când majoritatea “bobocilor” şi-a făcut intrarea în magistratură, mulţi dintre aceştia au păşit într-o sală de dans, iar nu într-un câmp de luptă.
A afirma că experienţa justifică absenţa examinării prin concurs ascunde teama de competiţie şi de confruntare, nu cu ce ştie adversarul, ci cu ceea ce s-ar proba că nu ştie candidatul însuşi, într-o bătălie în care nimeni nu e dispus să arunce scutul părerii bune despre sine. Va daţi seama câtă otravă ar pune săgeata unui doi într-un trup cu ifose de nota zece?
Cum toate acestea rămân, pentru moment cel puţin, doar nişte închipuiri, nu ne rămâne decât să aşteptăm rezultatul previzibil al interviurilor pentru a vedea cine ce “boboc” jumuleşte, cărui candidat i se pironeşte capul în cununa cu lauri şi căruia i se trânteşte în nas uşa Olimpului, cu recomandarea de a ţinti mai pământeşte.
N-am nicio îndoială că vor găsi justificări pentru a explica inexplicabilul departajării, nu degeaba au avut grijă să buchisească faimosul Ghid, doar-doar or convinge “prostimea” de realităţi inexistente.
În esenţă, acest Ghid nu e altceva decât apă de ploaie în calea uscăciunii ce seacă orice urmă de competiţie reală.
Cel puţin vreo zece ani de acum încolo, dacă s-ar dori cu adevărat ca cei mai buni dintre cei buni să ajungă să deguste din nectarul zeilor, ar fi necesar ca doar un concurs, eventual cu subiecte făcute de cei care, an de an, aduc disperare în rândul aspiranţilor la magistratură, să facă departajarea. Singura problemă ar fi că, într-o asemenea ipoteză, Înalta s-ar putea confrunta cu o criză de personal, căci dacă la INM procentul de promovare a concursului s-a împotmolit în jur de 1 %, nu e deloc exclus ca în partea de sus a sistemului istoria să se repete.
Până acum, sistemul de promovare la Înalta a urmărit , pe cât posibil, filtrarea celor selectaţi, astfel ca cei “incomozi”, înscrişi în lista virtuală a indezirabilităţii, să rămână pe dinafară. Uneori, le-au mai scăpat câte doi-trei şi, curând, lipsa vigilenţei şi-a arătat roadele.
Doar un concurs, după care nimeni nu rămâne sau nu se simte dator nimănui, poate extrage colţii îndoielii din cadavrul viu al examinărilor prezente.
Doar o competiţie reală poate aduce calitate unor raţionamente predestinate a rămâne irevocabile.
Doar o minune poate face ca lucrurile să se schimbe.
Sunt chiar curioasă cu ce o să se mai aleagă Înalta la această rundă, dacă nu cumva decidenţii vor amâna deznodământul, pre(a)ocupaţi să adulmece vântul schimbării ce-i va mâna, din păcate nu pe toţi, spre originile profesionale.
Ceea ce rămâne cert e că joi nu se va trage la ţintă, ci se va servi o nouă porţie de five o clock tea, la matineu. Cu prăjiturele bonus.
Nu-i aşa că vă e poftă?!
Judecător Amelia FARMATHY
Curtea de apel Bucureşti
PDF 
Fara discutie, nu-i lipseste talentul polemic dnei judecator!
Polemic fata de cine? In abstracto?
CENZURAT
Pe subiectul asta chiar se putea scrie ceva juridic. Se putea scrie si o telenovela sau o pastila mai consistenta decat asta. Dar… CENZURAT.
Desi ati mai camuflat din ura personala, motivatia articolului tot aia e, dvs. contra restului lumii, alcatuit acum din candidatii pentru instanta suprema.
Crede cineva ca un concurs de promovare la suprema poate fi altfel decat masluit, asa cum e si interviul? E ridicol, la fiecare concurs care conteaza pentru cineva vremelnic important, rezultatul e dinainte stiut.
Concurs sau interviu e totuna, ideea ca un concurs ar fi mai corect e subversiva. Un concurs la fel de masluit ca un interviu nu ar face decat sa dea o umbra de falsa legitimitate unui demers invariabil fraudulos.
A treia incercare de eludare a cenzurei:
In raport de pastilutele, tabletele, scrierile d-nei respective, mi-am exprimat opinia ca sunt file de jurnal personal. Doi, am extras din tableta zilei cateva cuvinte si expresii, pentru ca, izolate, acestea permit o evaluare mai exacta a pretinsului talent literar al d-nei. Trei, am aratat ca astept in continuare ceva juridic scris de doamna. Atunci se vor putea emite opinii in cunostinta de cauza despre nivelul dansei de profesionalism. Pana atunci, nu, decat poate in sens contrar.
De ce aceste idei trebuie cenzurate? Libertatea de expresie inseamna ca se ingaduie numai laude la adresa doamnei A. F.?
Preferam validarea integrala a primului comentariu, punctual, dar merge si macar asta.
Pentru a vă scurta aşteptarea pe teme juridice, vă invit să accesaţi sectiunea hotarari de pe site-ul care va cenzurează spusele, dar, in egala masura, va protejeaza identitatea. Cat priveste micile sau marile mele tiranii, pentru ca dvs. să deveniti, pe langa de doua ori inteligent( o traducere literala a nickname-ului pe care vi l-ati ales atat de inspirat), macar o data sigur, vă invit in sala de judecata: 21.10.2010, CAB,ora 9, sala Sanda Ghimpu,et.1. V-aş da şi alte date, dar nu ştiu programarea pe octombrie.
Nu stiu daca imi lipseste talentul, se prea poate sa aveti dreptate, insa, cu siguranta, nu-mi lipseste identitatea.
Nu va plangeti de cenzura, caci, alegand sa ramaneti anonim, v-ati autocenzurat cum nu se putea mai bine.
doar vi s-a raspuns cu aceeasi moneda.
Am gasit una singura, veche, din 3 noiembrie 2009. E dezamagitor de banala, pronuntata intr-o materie dezarmant de anosta, asigurari sociale. Fiind atat de banala, nici nu sunt multe de spus, cu exceptia faptului ca intr-un recurs contra unei hotarari de prima instanta e inutila analiza din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă, fiind vorba despre 304 ind. 1 care nu limiteaza motivele de recurs. Trecand peste aceasta hotarare anodina, astept o postare pe un subiect juridic, daca e posibil un articol, mai complicat de scris decat o pastila, tableta.
Adevarat graieste clever.2. Totusi, o sedinta de dreptul muncii, ca si o hotarare de asigurari sociale, poate deveni spectaculoasa in aceste conditii, mai ales daca este condusa, respectiv redactata de un intelept al satului.
O corectare a datei din mesajul anterior, cu scuzele de rigoare pentru eroare. E vorba de 21.09.2010.
Doar nu crezi ca n-am vazut o sedinta in viata mea si ce te face sa crezi ca as ramane impresionat dintr-o sedinta de dreptul muncii? Te (mult) supraestimezi. Scrie un articol juridic interesant si discutam.