Discuţia privitoarea la examenul de admitere în funcţia de magistrat la I.N.M. are un evident caracter public. Ne priveşte pe toţi. Sunt oameni care vor face parte din puterea judecătorească, vor avea un punct de vedere legat de viaţa cetăţenilor din România.
Ar fi interesant dacă actualii magistraţi şi demnitari din Ministerul Justiţiei sau C.S.M., ori profesori de drept, ar accepta să li se verifice cunoştinţele după acest test şi, mai ales, ce rezultate ar avea. În fond, această testare ar trebui să fie unică pentru orice magistrat, periodic. O testare scurtă, precisă, pentru a lua temperatura fenomenului. Din toate sistemele de verificare, lipseşte caracterul omului, ca grilă, acesta este testul cel mai important: în ce investeşte statul pentru că magistratul, precum medicul, ori preotul au un important rol în societate, un rol atât de important încât esenţa ne scapă.
Nu avem la nivel de instituţii o statistică privind modul în care s-au rezolvat în căile de atac hotărârile pronunţate de magistraţi în primii doi ani de activitate. O astfel de statistică ar fi mai mult decât relevantă, ar arăta în ce fel munca acestora e utilă societăţii, cu adevărat. Una este să poţi rezolva teoretic o speţă, alta să o rezolvi în mod real, cu impact asupra vieţii oamenilor. Din observaţiile sumare asupra activităţii noilor magistraţi putem observa că majoritatea hotărârilor pronunţate, în căile de atac, au fost casate cu trimitere, sau modificate, anulate, etc. E o realitate evidentă, dar asta înseamnă timp, bani, nervi, viaţa oamenilor plimbaţi prin instanţe. Majoritatea magistraţilor au o problemă după ce acced în funcţie: doresc să se transfere în alt loc, mai aproape de casă, sau ceea ce înţeleg prin acest termen, funcţia lor, la început, nu e legată de o comunitate, ci de funcţie în sine ca poziţie sociale, venit, avantaje, etc. Să intram, apoi vedem noi, pare să fie principiul după care se ghidează noii oamenii din instanţe…
Consider că accesul la funcţia de magistrat ar trebui permis doar pentru juriştii cu o vechime de 10 ani, cu bună credinţă, chiar cinci ani, fără experienţă un magistrat un poate să-l privească în ochi pe cetăţean, va emite hotărâri, dar nu va modela viaţa oamenilor, îi va îndrepta spre nelinişte, agresiune, nemulţumire…
Sunt magistraţi care judecă cazuri de evaziune fiscală având nevoie de o expertiză la dosar care să adune cifre pentru că nu înţeleg Codul fiscal, dar au pretenţia ca acesta să fie înţeles de vânzătorul de banane. Ori magistraţi care judecă procese în care sunt implicate bănci, dar au nevoie de un specialist din bancă să le explice modalitatea în care se citeşte un extras de cont, ori cum se interpretează clauzele contractului bancar pe care l-au semnat, pentru servicii de card de credit, ori cum se calculează dobânda, în general …
Dar până la urmă fiecare va fi testat, testul e un moment importat din viaţă pentru a vedea dacă rezişti în sistem cu adevărat şi dacă eşti eficient…
Constantin STANCU
PDF 
Solutia propusa este foarte buna si deloc noua in mediile juridice fiind implementata cu succes in numeroase alte state. Trebuie insa sustinuta prin implicarea activa a tuturor factorilor de decizie (si am aici in vedere in primul rand organizatiile profesionale: UNBR, UNJR, AMR etc)
nu stiu ce “experienta” v-a determinat sa emiteti aceasta parere, insa tin sa va asigur ca opinia dvs. este una gresita .
inante de a incerca sa va conving de contrariu, va informez ca am intrat – prin INM – in magistratura la 23 de ani si, promovand mai multe examene, am ajuns astazi sa lucrez in cadrul unei curti de apel; nu am avut “experienta” – nici nu stiu ce ar putea sa insemne asta: “scoala vietii” (sa cunosc pe propria piele “capul plecat sabia nu-l taie” sau “honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere” ???), cunostinte juridice (le-am dovedit trecand exemenul de admitere la INM; uitam dictonul institutului “invata sa judeci drept”).
Si da, sunt de acord ca toti magistratii in functie sa dea un exmen precum cel de la INM !
Desi articolul dvs. pare a fi scris intr-o nota neutra, nu pot sa ma abtine sa cred ca rezulta din vreo oareare furstrare; sunt convins ca si dvs. nu puteti lucra linistit in Cuca Macaii (tot respectul prentru locuitorii acestui sat din judetul Arges) cand familia v-ar fi la sute de km. departare …
Constat – a mia oara – ca “linistea” magistratului reisind dintr-o banala imprejurare (apropierea de familie), ca de altfel si cele privind independenta, inamovibilitatea, salarizarea etc. sunt considerate “lux” de care suntem nedenmi, si nu garantii ale unei bune realizari a justitiei ca seriviciu public.
Revenind la experienta, imi amintesc spusele unui autor “toate principiile valoreaza atat cat oamenii” si tin sa va asigur ca toata persoanele implicate in realizarea dreptatii au o responsabilitate in calitatea actul de justitie (nu imtamplator avocatii si jurisconsultii sunt numiti – justificat, cred si eu – “partenerii justitiei”).
Or, blamand/deplangand astazi soarta justitiei, se pierde din vedere un lucru esential: nu magistratii au dus justitia in punctul critic in care se gaseste, ci toti cei care au un rol in acasta .
Din aceasta perspectiva, ce “experienta” va fructifica cel care a lucrat 5/10 ani intr-o alta functie juridica : jurisconsultul care a completat carnete de munca si a intocmit doar decizii de concediere; avocatul care a intrat cu greu in barou (pentru ca nu a avut suficient de multi bani sa-si gaseasca un “maestru”) pentru ca apoi sa astepte vreun oficiu in care va pune, cu lehamitea data ipotetica plata intarziata a micului onorariu, concluzii de “achitare” (si atat !) sau va astepta clienti (de ce ar veni ei la un necunoscut/”neexperimentat” ?) carora sa le spuna – din cartile si practica pe care le-a citit – ca nu au nicio sansa sa castige sau va perfectiona pracatica spinarii indoite,a compromisului, a supunerii degradante, a amăgirii, a denaturarii aspectelor spetelor si a lustruirii neesentialului (caci doar astfel poti duce o cauza pierduta pana in recurs) … si nici macar nu este vina lui, ci a sistemului, in care succesul se raporteaza la masina in care este agatata roba si la tonul ascutit cu care maestrii pledeaza in instante la atitudine de superioritate cu care arunca acte adversarului sau clientului (dar al carui nume nu si-l mai aminteste) …
Atunci, cum te poti astepta ca “partenerul justitiei” sa incerce sa indrepte ceva in sistem: sa nu se lase pana nu va triumfa adevarul, sa solicite indepartarea celor care nu sunt demni de functia pe care o exercita (dar, nu-i asa, cum sa fac plangere penala judecatorului care se pronunta impotriva probelor evidente si a doctinei unanime, cand stiu ca am la el maine o cauza care scartie …).
Si cand se va pierde dosarul, altii sunt de vina, in principal juecatorul corupt si/sau incompetent … de am ajuns astazi sa raspund la intrebari ale diferitor cunostinte, nu daca au dreptate (oricum, au fost asigurati de avocat ca vor castiga – eu as fi incercat sa evit raspunsul), ci daca este posibil ca adversarul “sa se duca la judecator”
Si vine apoi intrebarea fireasca: ce experienta va aduce in sistem o astfel de persoana ??? ce poti spune despre cineva care timp de 5/10 ani nu a reusit sa se realizeze (fie si in maniera distorisionata, ciuntita impusa de realitatile contemporane) intr-o profesie juridica ??? ce-l va mana sa se inscrie la un concurs de admitere in magistratura (prost platita, infinit mai prost vazuta)???
De aceea, admiterea in magistratura trebuie sa se faca exclusiv prin INM; referitor la statistica rezolvarii cailor de atac impotriva hotararilor pronuntate de inemisti – ireleventa, atat timp cat ea nu se compara cu cea privind hotararile pronuntate de cei intrati in sistem cu 5 ani vechime, sau “la fara carte” cum imi place mie sa le spun pt. ca au evitat INM-ul (care sunt mult mai multi); in fine, faptul ca hotararile inemistilor au fost desfiintate/casate nu poate avea deplina semnificatie fdect stiind ca la controlul judiciar sunt oameni cu “experienta” dar care nu au dat nicidata un examen (ce rost avea, doar au fost inainte juristi la IAS sau la Uzina de vagoane ?!?), si sunt convinsi ca donatia este un contract sinalagmatic sau viata petrecuta la parchetul de le langa judecatorie i-a pregatit ca, in pragul pensionarii sa poata spune ce are nr. la telefon “xxxx vatamare corporala/viol”!
intrebarea fireasca: ce poti spune despre magistratul iesit la pensioara si care se inscrie in barou? ce-l mana sa fie avocat? a fost “prost platit” si dupa 20 – 25 de ani si-a dat seama de asta si acum va straluci ca avocat? nu-i ajunge pensiuta mica – daca a fost prost platit si pensia tre” sa fie mica, nu ?
din tot ce ai scris, nu reiese decit CENZURAT tipica a absolventului de inm… iar ca tine sint multi, din pacate.
Sunt foarte interesante opiniile exprimate in articolul asta. Nu ma pot abtine sa nu remarc o vadita contradictie logica – “În fond, această testare ar trebui să fie unică pentru orice magistrat, periodic.” Pai ceva unic nu prea poate fi periodic, nu? Ne nastem o data si murim o data, parca…
Referitor la restul articolului, constatam mai intai ca autorul e nemultumit ca examenul INM nu testeaza caracterul omului. Interesant, dar inca nu stiu sa existe vreun test prin care sa poti stabili cu o probabilitate rezonabila daca in viitor cineva o sa fie shpagar, lenes sau incompetent. Singurul test de genul asta era printr-un film, “Minority Report” parca, si pana si acolo mai dadea rateuri.
Pe urma, vedem ca dincolo de faptul ca tinerii magistrati au un caracter dubios (ii intereseaza numai sa obtina un transfer, sa aiba bani si pozitie sociala, etc., mai gasiti voi nishte defecte prin articol) sunt si incompetenti. Deci amaratii aia 72 din 3000 care luara la INM anul asta sunt oricum facuti praf, habar n-au de carte…
E distractiv si cum autorul pleaca de la lipsa de caracter a judelui/procurorului (“care nu-l poate privi in ochi pe cetatean” – normal, cand n-ai caracter si esti incompetent te uiti la cetatean mai stramb, asa…) si ajunge la concluzia ca de-asta exista casari cu trimitere in cazul judecatorilor tineri. Eu zic c-ar merge extraordinar justitia din Romania daca s-ar da casari cu trimitere numai in cazul hotararilor date de tinerei. Din pacate, o comit si aia cu vechime mare, ce sa-i faci.
Apoi, la mijlocul articolului apare “marea idee” – “accesul la funcţia de magistrat ar trebui permis doar pentru juriştii cu o vechime de 10 ani, cu bună credinţă, chiar cinci ani…”. Asta era solutia, dom’le-ca sa fii magistrat trebuie doua conditii, vechimea si buna credinta (evident, vechimea e substitutul competentei). Am o noutate pt autorul articolului: in ultimii 3 ani au fost o gramada de concursuri pt juristii cu vechime (cu subiecte mai usoare decat la INM), dar n-au prea luat examenul, ghinion.
Oricum, nu e clar cum un om de aproximativ 30-50 de ani (juristul cu vechime), cu nevasta, copii, catel, purcel, care tocmai ia un astfel de examen si prinde loc de jude la Botosani cand el cu familia locuiesc in Bucuresti, n-o sa fie interesat sa se transfere si o sa-si vada numai de dosare… Sau cum o sa fie juristul din Bucuresti ajuns jude la Botosani foarte interesat de problemele comunitatii botosanene…
Sa trecem peste expresia “judecă cazuri” si sa ajungem la saracul vanzator de banane care a facut ditai evaziunea fiscala pt ca, bietul de el, nu intelegea Codul fiscal. Asta e, un jurist experimentat o sa-l achite pe bietul om, Codul ala fiscal e asa complicat…si in Romania n-are cine sa tina contabilitatea unui biet vanzator de banane…tara de 2 lei, dom’le.
In fine e o idee in articol cu care sunt de acord: “în ce investeşte statul pentru că magistratul, precum medicul, ori preotul au un important rol în societate, un rol atât de important încât esenţa ne scapă”. Pacat insa ca trebuie tradusa – probabil autorul crede ca pentru a fi magistrat, medic, preot trebuie sa ai vocatie, fapt cu care sunt absolut de acord.
thumbsup
Cata dreptate aveti… Aceasta discutie a avut loc acum multi, multi ani undeva pe LiRD…(oare ce mai face aceasta comunitate ?). Si atunci, ca si acum pozitia mea e aceeasi, in esenta: ca judecator nu poti judeca cauze in care sunt implicati OAMENI, care au ani de casatorie mai multi decat au unii judecatori.. nu ai cum sa intelegi fenomenul si sa pronunti o hotarare dreapta… (vorbesc de principii). Pe actualul sistem, cred ca un soft, nici acela foarte complex, ar putea sa “judece” fara probleme… Microsoft, ce ziceti, “va bagati”?
Observatiile dvs sunt foarte pertinente. Majoritatea juristilor tineri care dau examen de inscriere la INM si care ulterior devin judecatori stagiari au o experienta de viata limitata. Nu au lucrat intr-o colectivitate, nu au avut responsabilitati, nu au rezolvat chestiuni practice, nu s-au lovit de problemele curente . Cum ar putea deci sa le rezolve pe ale altora?
Este la fel de adevarat ca pozitia sociala si salariul garantat sunt atractive la inceput de cariera profesionala si nu se va gasi nimeni care sa recunoasca ca palaria e prea mare pentru el, de aceea CSM trebuie sa schimbe regulile. O perioada de 5 ani de practica in alte functii juridice, avocat sau consilier juridic, ar trebui sa fie suficienta pentru castigarea unei experiente de viata care sa iti permita sa exerciti o responsabilitate sociala.
“Din observaţiile sumare asupra activităţii noilor magistraţi putem observa că majoritatea hotărârilor pronunţate, în căile de atac, au fost casate cu trimitere, sau modificate, anulate, etc.”
Ce observatii ati avut in vedere atunci cand formulati aceasta alegatie ? Propriile dumneavoastra observatii ? Ale altor persoane? Zvonuri ? Ati citit vreodata un bilant al vreunei instante, unde sunt publicate datele referitoare la casarile hotararilor ? Sau pentru dumneavoastra sensul cuvantului “majoritate” este altul decat cel din dictionar ?
“fără experienţă un magistrat un poate să-l privească în ochi pe cetăţean, va emite hotărâri, dar nu va modela viaţa oamenilor, îi va îndrepta spre nelinişte, agresiune, nemulţumire…”
De ce nu ar putea un magistrat fara experienta sa priveasca in ochi un cetatean ? Credeti ca ar trebui sa ii fie rusine ca a studiat dreptul patru ani si a absolvit INM ? Ar trebui sa ii fie rusine ca aplica legea ? Ar trebui sa ii fie rusine ca este mai educat juridic decat unii dintre ceilalti participanti la proces ?
Sa stiti si dumneavoastra … si persoanele mai putin inteligente si mai putin pregatite profesional imbatranesc.
iti cam scapa esenta …
probabil esti tinar judecator si te-a deranjat … dar cam asa e si in realitate: le cam scapa esenta prin procese. din pacate.
toceala si indoctrinarea de 2 ani de la inm nu se compara cu experienta capatata in 5 ani sau 10 de “meserie” juridica, fie ca avocat, fie ca si consilier juridic
Va cam scapa regulile exprimarii elegante, nu cred ca am studiat impreuna sa imi raspundeti “la pertu”.
Nu ma deranjeaza nici afirmatiile autorului articolului, nici afirmatiile dumneavoastra, in sine. Ma deranjeaza lipsa de argumente. Aceasta carenta le descalifica intr-o dezbatere supusa regulilor logicii. Educatia juridica nu e fotbal, sa-si dea cu parerea orice neavenit.
ah, adevarul cum mai doare ….
ah, cat este de dificila sintaxa limbii romane …
ah, esenta ! onorata instanta nu s-a gindit nici un moment ca e deliberat amalgamul aranjarii cuvintelor in propozitie …
tipic tinar absolvent inm. intii inteapa apoi intelege ca menirea lui e alta. asta daca infatuarea nu iese biruitoare (90% din cazuri)
Va sugerez sa consultati dictionarul pentru sensul cuvantului “amalgam”. Termenul denota exact ce ati realizat : un amestec de lucruri disparate, nepotrivite.
Cat despre menirea mea, astfel cum am spus si cu privire la educatia juridica, nu este o problema asupra careia sa isi dea cu parerea neavenitii. Mai ales cei cu prejudecati. Caci despre argumente, in mesajele dumneavoastra nu poate fi vorba.
si daca tot folosesti obsesiv termenul de neavenit, ai dreptate, site-ul asta este numai al tau, tu “alesul”
“Ori magistraţi care judecă procese în care sunt implicate bănci, dar au nevoie de un specialist din bancă să le explice modalitatea în care se citeşte un extras de cont, ori cum se interpretează clauzele contractului bancar pe care l-au semnat, pentru servicii de card de credit, ori cum se calculează dobânda, în general …”
Nu prea are nici o legatura cu varsta.
in aceeasi ordine de idei, mai bine ar fi contabili!
ante 1989 nu erai judecator de dreptul familiei decat daca erai casatorit, ca principiu de numire.
aceste aspecte sunt putin exagerate. dar cum se fac stagii (cu ghilimele) de pregatire continua, majoritatea aiurea, fara a se sti ce lectori participa si care sunt subiectele dezbatute, anterior dicutiilor propriu/zise, cred ca solutia este totusi specializarea judecatorilor. este mai simplu de realizat.
sustin cu tarie si dintotdeauna ca trebuie practicat promovarea judecatorilor din randul juristilor cu experienta de min. 10 ani si cu o buna reputatie, dar in conditii de reciprocitate. nu este normal ca magistratii sa nu poata, dupa 10 ani de activitate sa acceada in alte profesii judridice fara examen.
pe de alta parte, toata stima pentru colegii absolventi de INM. numai ca s/au mai vazut cazuri de absolventi cu 9,98 care nu au luat definitivatul. de doua ori. asa ca, pe langa toceala, mai sunt necesare si alte calitati.
in fine, in raza curtii de apel in care functionez cei mai crizati judecatori (ghilimele) sunt fostii avocati ! nu inteleg rationamentul.
propuneri sunt multe, insa cred ca primii care trebuie sa faca lobby pt trecerea ca magistrati a juristilor cu vechime, fara examen, doar cu un interviu structurat pe criterii cunoscute si publice sunt avocatii pentru ca par a fi mai bine organizati si reprezentati.
Intrarea in magistratura doar pe baza de interviu (ma rog… pe baza de dosar + interviu, cum vreti sa-i spuneti) mi se pare o crima.
Abia atunci s-ar intra in magistratura EXCLUSIV PE BAZA DE PILE SAU DE APARTENENTA LA PARTIDUL AFLAT LA PUTERE.
Criteriile de admitere ar fi exclusiv subiective.
Vreti asa ceva?
Repet, minim 5 ani vechime in profesie juridica + examen la INM + 1 an de INM urmat de examen de absolvire mi se pare cea mai buna solutie.
O solutie ar putea fi si revenirea la completele formate din 2 judecatori (unul sa fie ceva mai experimentat) la instantele de fond!
In sistem exista oricum deficit MARE de personal…solutia e buna doar la nivel teoretic. Practic in Romania asa ceva ar fi imposibil pentru urmatorii muuulti ani.
Este o idee foarte bunã, însã cred cã admiterea în magistraturâ ar trebui sâ se facã prin INM, cu toate exigenţele cunoscute. Sunt bine cunoscute derapajele juridice, judiciare şi uneori deontologice manifestate de majoritatea celor care devin magistraţi fãrã sã fi parcurs o pregãtire prealabilã precum cea pe care o presupune absolvirea INM-ului.
Sunt de parere ca accederea in magistratura ar trebui sa fie permisa doar juristilor avand minim 5 ani experienta.
Acestia ar trebui sa promoveze un examen de admitere in magistratura urmat de urmat de “scolarizare” la INM finalizat printr-un examen de absolvire.
Tinerii absolventi fara niciun dram de experienta (nici de viata, nici profesionala) ar trebui sa treaca vreme de macar 5 ani si prin alte experiente juridice.
Tot astfel, mi se pare un pic riscant sa trimiti sa judece si sa influenteze destine un om care pana in urma cu 2 luni avusese o activitate juridica probata doar pe hartie.
Ca atare, o cale de mijloc intre cele doua modalitati actuale de admirere in magistratura mi se pare a fi cea optima.
1. sa parafrazez autorul: “articolul nu este legat de o comunitate”. sa indeplinesti o functie juridica 5 sau 10 ani si in acest timp sa nu dobandesti un statut ce depaseste statutul actual de magistrat (si in continuu declin) inseamna sa aduci in sistem ultimii juristi. elitele in continuare vor ramane in afara sistemului.
2. autorul nu se increde in capacitatile celor tineri. sunt sigur ca un tanar ce a depasit examenul de admitere la inm se va dezvolta foarte bine in instanta, si, entuziasmat, va acorda atentie sporita unui dosar. e gresita generalizarea in sensul ca tinerii se gandesc numai la statut, bani etc. majoritatea, naivi, se gandesc cum sa fie cei mai buni in ceea ce fac – lucru care presupune si implicarea in comunitate.
3. sistemul este in deficit de judecatori (aprox. 420 la nivelul lunii august 2010, iar in instantele din orasele mari schemele nu mai reflecta realitatea)
3. un astfel de articol ar fi fost o interventie binevenita din partea unui judecator de instanta superioara.
4. e buna strategia americana. ia-l de mic si modeleaza-l cu metodele tale sa atinga idealul functiei.
“4. e buna strategia americana. ia-l de mic si modeleaza-l cu metodele tale sa atinga idealul functiei.”
Nu este strategie americana, domnul Tolnatov. Este strategia ruseasca.
Ia-l de mic… când încă procesele psihice nu sunt încă total cristalizate.
- Integrează-l într-un sistem corupt românesc, pentru că necoptul are tendinţa de a se alinia sistemului.
Omul independent schimbă el sistemul… dar tânărul nu are astfel de abilităţi la 22, 23 ani, când este înspâimântat de responsabilitatea ce îi este aruncată pe umeri.
Cu o lună înainte alerga după adolescente… acum bagă în puşcărie criminali.
Recrutarea magistraţilor de tineri (aproape puberi) are darul de a-i transforma în conformişti ai sistemului.
Recrutarea profesioniştilor adulţi şi experimentaţi în profesii juridice PRIVATE… aceasta este soluţia.
Fundamentaliştii religioşi sinucigaşi se recrutează dintre copii, handicapaţi şi inadaptaţi, nu dintre adulţi responsabili.
Magistraţii-copii, tinere fosile în justiţie vor distruge următoarea sută de ani a justiţiei române prin perpetuarea oarbă a vechilor metehne.
Luaţi-i de tineri… îndoctrinaţi-i… modelaţi-i după justiţia coruptă de azi!
Dar… în cazul ăsta nu vă mai văitaţi de corupţie!
Milioane de amănunte adunate… converg spre imaginea de astăzi a justiţiei.
@ alex.tolnatov:
Ma obosesc sa-ti raspund doar la punctul 1.
Asta pt ca din graba sau pura superficialitate, omiti un criteriu extrem de important care separa pe cei care aleg sa dea examen de admitere in magistratura de cei care aleg sa-si continue “cariera” juridica actuala indiferent de conditiile profesionale, de anvergura si, nu in ultimul rand, financiare in care o desfasoara: disponibilitatea de a se autoabuza fizic si psihic vreme de cateva luni inhamandu-se la volumul imens de informatie pe care trebuie sa-l acumuleze si sa-l deceleze pt. a se prezenta cu sanse reale la examenul de admitere in magistratura.
Cunosc o multime de juristi care ar vrea sa intre in magistratura dar cand se uita pe tematica si bibliografie se sperie si prefera sa spuna ca de fapt strugurii sunt acri.
Asa ca, domnule alex.tolnatov, cel care isi asuma supliciul unui examen de admitere in magistratura nu e “ultimul jurist” ci e unul care are puterea si taria sa treaca printr-un efort extrem de lung si intens, constientizand riscul la care se expune (acela de a pica de cateva ori examenul si de a fi nevoit sa o ia de fiecare data de la capat).
Nu mai vorbim de faptul ca, picand examenul de cateva ori, isi afecteaza serios imaginea in randul cunoscutilor si nu numai. Nota pe care o ia aspirantul la concursul de admitere in magistratura devine publica in ziarul local dupa fiecare examen iar aspirantul (aspirantii) devin subiect de batjocura pentru semnatarului articolului (care de cele mai multe ori e un baiat cu 12 clase al carui varf profesional e sa tina cate o rubricuta in ziarul local dupa fiecare examen INM sau “pe post” in care sa transforme in subiect de amuzament public modul in care juristii din judet “si-au dat iar cu stangul in dreptul la concursul de admitere in magistratura”).
Da domnule alex.tolnatov, asemenea considerente are in vedere un aspirant atunci cand se inhama la un asemenea efort.
Iar aceia dintre ei care reusesc sa ia acest examen cu siguranta nu sunt “ultimii juristi”.
“Succesuri” in activitatea juridica pe care o desfasurati!
Din cele exprimate…adevarul e undeva la mijloc.
Sa nu-i judecam pe cei tineri si nu-i ridicam in slavi pe cei “cu experienta”. Ideala ar fi combinatia intre cunostiintele juridice superioare, de ce sa nu recunoastem, ale “inm-istilor” cu experienta celor mai vechi in sistem.
Nu e vina celor tineri ca sistemul a inteles si intelege sa isi recruteze astfel magistratii….
In plus, e usor a-ti da cu pararea despre mecanisme despre care nu prea ai idee cum si in ce mod functioneaza..la fel cum, dupa ce ai mancat un sac de mere, iti dai cu parerea despre gustul perelor.
Pe cat posibil, nu judecati lucruri inainte de a fi voi insiva confruntati cu ele.
Cand vorbesti despre a-ti da cu parerea despre mecanisme despre care nu prea ai idee si, mai cu seama, despre a nu judeca lucruri cu care nu te-ai confruntat, te referi la tine insuti sau la majoritatea absolventilor INM?
Pt ca articolul de mai sus este si o reactie fatza de aroganta si superioritatea fatisa pe care o afiseaza majoritatea absolventilor INM fatza de cei intrati in magistratura “cu cincinalul in spate” (ca sa o citez pe doamna Farmathy, un important exponent al superioritatii absolventilor INM).
Faptul ca esti un invatacel tenace nu te face un bun magistrat.
Dupa cum nu te face un bun magistrat nici faptul ca ai dormit in post minim 5 ani insa poti sa dovedesti experienta printr-o simpla hartie.
Ai dreptate intr-o singura privinta: anume ca adevarul e undeva la mijloc.
Important este sa si crezi cu adevarat asta.
Vorbeam de un principiu….de bun simt, cred. Acela de a nu se critica o anume situatie decat in masura in care acel critic are anumite cunostiinte si repere care sa il indreptateasca sa traga o concluzie cat de cat obiectiva. Si nu ma refer aici la autorul articolului pe care-l comentam.
Cat despre a avea dreptate…nu poti spune decat ca esti de acord cu mine, chiar si doar intr-o singura privinta, pentru ca, nu-i asa, nu detinem noi adevaruri… Restul, reprezinta doar constatari si pareri ale mele, impartasite intr-un loc unde cred ca cititorul are destula intelepciune incat sa cearna singur, pentru sine, ce aspecte sunt relevante si demne de luat in seama.
Iar abordarea unor aspecte, ca cele tratate aici, avand oarece prejudecati legate de “inm-isti” este nociva, ca si in orice alte imprejurari.
Cat despre polemica ce tinde a se naste, ea ar trebui sa se opreasca acolo pana unde a construit, iar din locul din care incepe sa distruga..ar trebui evitata.
Si inca ceva, apropo de crezut…nimic nu se construieste fara incredere. Iar cei intelepti stiu unde, cand si pana unde sa acorde incredere.