Dezbateri juridice
Executare silită
:: despre proiectul Executare silită
Universitaria | Bibliografie | Executori judecătoreşti | Avocaţi specializaţi

Incetarea executarii silite ca urmare a incheierii unui acord de mediere

3 noiembrie 2010 | Ana Valentina CLAICI, Marius CLAICI
9.138 citiri
Print Friendly
 

1. Executarea silita – una dintre formele de manifestare a actiunii civile –, ultima faza a procesului civil, este guvernata de principiul disponibilitatii. Executarea silita, precum si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc, se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel [1]. Procedura executarii reprezinta cea de-a doua faza din cadrul actiunii civile sau comerciale, avand ca scop principal recunoasterea efectiva si eficienta a drepturilor stabilite printr-o hotarare judiciara sau non-judiciara.

2. In materia executarii silite, art. 3715 C. pr. civ. prevede ca executarea silita inceteaza in patru cazuri: daca s-a realizat integral obligatia prevazuta in titlul executoriu, daca executarea nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri, daca creditorul a renuntat la executare sau daca a fost desfiintat titlul executoriu.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [2], ”(…) partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie penala, precum si in alte materii”. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiasi articol, prevederile Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile si conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor.

3. Pornind de la dispozitiile mentionate din materia executarii silite si avand in vedere prevederile Legii nr. 192/2006, partile pot incheia un acord prin mediere in orice faza a procesului civil. Desi legea nu se ocupa si de acest aspect, este evident ca nimic nu impiedica partile sa incheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, adica in faza de executare silita a unei hotarari judecatoresti sau a oricarui titlu/act caruia legea ii recunoaste caracterul de titlu executoriu. Este esential a fi avut in vedere faptul ca drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege, nu pot face obiectul medierii.
Asadar, medierea in faza executarii silite se bazeaza pe principiul disponibilitatii partilor care caracterizeaza procesul civil si care este aplicabil inclusiv in faza de executare silita.
Incheierea acordului de mediere, avand ca efect incetarea executarii silite poate avea loc in conditiile prevazute de art. 3715 lit. c) C. pr. civ., adica in cazul cand creditorul a renuntat la executare. Intr-o atare situatie, acordul de mediere este obligatoriu sa contina declaratia creditorului prin care intelege sa renunte la executare. Insa, trebuie avut in vedere ca in caz de renuntare la executarea silita, aceasta inceteaza pe deplin, iar cheltuielile de executare efectuate vor fi suportate in aceasta situatie, asa cum dispune art. 3717 alin. (1) C. pr. civ., din sumele avansate de catre creditor sau in alt mod prevazut de lege, astfel cum se precizeaza in alin. (2) al aceluiasi text de lege. In niciunul dintre textele de lege mentionate nu se prevede ca aceste cheltuieli vor fi recuperate de la debitor, ci singurul in masura a da socoteala asupra acestora este chiar creditorul.

4. Daca prin acordul de mediere partile stabilesc o reesalonare a datoriilor, inclusiv a cheltuielilor efectuate de creditor in faza executarii silite, o compensare a acestora, o amanare a termenului de plata, o novare a obligatiilor etc., in conditiile stabilite de parti, atunci, pentru a i se recunoaste calitatea de titlu executoriu acestui acord care constata o creanta certa, lichida si exigibila, este necesara autentificarea notarului public sau incuviintarea instantei, dupa caz. De altfel, partile, prin acordul de mediere, pot conveni sa constituie garantii reale in vederea executarii obligatiilor stabilite. In cazul constituirii unei garantii reale imobiliare, respectiv a unui drept de ipoteca, art. 1749 alin. (2) C. civ. prevede ca obligatorie incheierea in forma autentica a actului, ca forma ad validitatem [3], cu indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara prevazute de Legea nr. 7/1996 [4] pentru a i se asigura opozabilitatea fata de terti.

5. Potrivit art. 59 din Legea nr. 192/2006, ”Intelegerea partilor poate fi supusa autentificarii notarului public ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata, in conditiile prevazute la art. 63.”. Intrucat, asa cum este prevazut si in art. 58 alin. (1) din aceeasi lege, acordul de mediere ”are valoarea unui inscris sub semnatura privata”, in anumite situatii este necesar ca acordul sa indeplineasca anumite conditii de fond si de forma, impuse de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. In astfel de situatii, acordul poate fi supus autentificarii notarului public sau incuviintarii instantei, dupa caz. Faptul ca acordul de mediere va fi supus autentificarii notarului public ori incuviintarii instantei nu este de natura sa atraga modificari asupra continutului acordului de mediere, cu atat mai putin asupra procedurii in sine. Atat instanta cat si notarul public vor efectua un control de legalitate a clauzelor ce vor fi cuprinse in acord si, totodata, vor verifica acordul dintre parti.

6. Acordul de mediere, autentificat de notarul public sau incuviintat de instanta, are aceeasi forta juridica si, in ambele cazuri, atat hotararea, cat si inscrisul autentic, sunt titluri executorii.
Partile aflate in faza executarii silite, care incheie un acord de mediere cu privire la incetarea executarii silite, reesalonarea sumelor de bani datorate, compensare, novare a obligatiilor etc., trebuie sa depuna la dosarul executional un inscris original, iar executorul judecatoresc, luand act de acordul de mediere prin care creditorul renunta la executarea silita a debitorului, va dispune incetarea executarii silite in dosarul executional, prin incheierea unui proces verbal care se depune la dosarul executional [5].

7. Daca la data scadentei stabilita prin acordul de mediere prin care se constata o creanta certa, lichida si exigibila, acord de mediere autentificat de notarul public sau incuviintat de instanta, deci titlu executoriu, debitorul nu isi onoreaza obligatiile asumate, creditorul poate declansa procedura executionala prin cerere de executare silita adresata executorului judecatoresc, solicitand realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

8. Dupa cum se poate observa, si in cazul procedurii de executare silita, partile pot recurge in mod voluntar la procedura medierii in vederea obtinerii unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile. Chiar daca nu reusesc sa isi solutioneze prin mediere conflictul, apeland la mediere, partile nu renunta la justitia clasica sau la formele de executare silita. Formele de executare silita inceteaza la solicitarea creditorului, prin renuntare expresa.
Asadar, renuntarea la executare a creditorului, prevazuta de Codul de procedura civila, va putea fi facuta si printr-un acord de mediere, in cadrul procedurii medierii, unde partile vor putea gasi solutii comune, modalitati convenabile de exercitare a drepturilor si de executare a obligatiilor si vor putea constitui garantii in vederea executarii pe cale amiabila a obligatiilor asumate, cu respectarea conditiilor de fond si forma.
Si in aceasta faza, medierea este o tehnica de interventie in conflict care poate obtine rezultate de tipul castig-castig, ceea ce o face din ce in ce mai importanta in cadrul unei lumi globale, in care actorii si evenimentele sunt in stransa legatura, cu consecinta ca nicio situatie in care o parte a unui conflict pierde nu se rezuma exclusiv la respectivul actor, ci tinde sa produca victime colaterale.


[1] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999, prevede in art. 49 alin. (1): ”Executarea silita si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel.”.

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.

[3] Art. 1749 C. civ.: ”Ipoteca legala este aceea care ia nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legii. Ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege.” De asemenea, potrivit art. 1772 C. civ.: ”Ipoteca conventionala nu va putea fi constituita decat prin act autentic.”

[4] Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 201 din 3 martie 2006.

[5] Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 188/2000: ”(1) In indeplinirea atributiilor lor executorii judecatoresti intocmesc procese-verbale, daca prin lege nu se dispune altfel.”


Ana Valentina CLAICI
notar public, Camera Notarilor Publici Timisoara

Marius CLAICI
executor judecătoresc, Camera Executorilor Judecatoresti Timisoara


Cuvinte cheie:
UJMAG

Dezbateri juridice. Legile nu sunt ceea ce par a fi

JURIDICE
Mai suspensivă decât condiția suspensivă: condiția rezolutorie    Accesul la Justiția Achizițiilor Publice, un pariu de 100.000 euro    Pierdut instanță de executare. Găsitorului recompensă    Renunțarea la moștenire – prezumată (art. 1112 NCC), considerată (art. 1113 NCC) și, din când în când, autentică (art. 1120 NCC)    Latura civilă a acțiunii în contencios administrativ, sau De ce își permite autoritatea să comită abuzuri...    Insolvența se întoarce: Codul insolvenței    Acordul de recunoaștere a vinovăției    Cum să (nu) concediem un salariat    Mai rară decât fiducia: logodna    Eternul risc al achiziției imobiliare: calitatea de proprietar a vânzătorului    Lama rece a procedurii civile: nulitatea necondiționată    CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă    Avocații în Noile Coduri Penale    Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (înca prea puțin?) teren    Arbitrajul. Un nou început    Mai gravă decât civilul, mai rapidă decât penalul: răspunderea disciplinară    Anticamera judecății penale: Camera Preliminară    Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan    Judecătorul față în față cu avocatul: cenzurarea onorariului avocațial    Spălarea banilor. Trecut, prezent și viitor    Cât de judiciară (mai) este rezoluţiunea?    Ipoteca, o garanție... reală?    Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje    O problemă insolubilă: Insolvența    Evacuarea de drept comun, evacuată de Noile Coduri?    Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?    Aplicarea în timp a noilor coduri penale

Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲