Prin sentinţa nr. 206 din 11 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 615/54/2011, la cererea Centrului de Cardiologie Craiova, reprezentată în instanţă de SĂULEANU ŞI ASOCIAŢII, una dintre cele mai importante societăţi de avocatură din Craiova, Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 105/09.02.2011, până la pronunţarea instanţei de fond asupra anulării acesteia. Prin Hotărârea nr. 105/2011 adoptată de Guvernul Romaniei, s-a aprobat desfiinţarea Centrului de Cardiologie Craiova şi reorganizarea acestuia ca şi centru de cardiologie – unitate fără personalitate juridică – în componenţa Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova.
Este pentru prima dată când o instanţă judecătorească face un pas înainte în cenzurarea unui act normativ abuziv, prin care se încearcă preluarea personalului medical, a personalului tehnico-administrativ şi a întregului patrimoniu ale centrelor medicale, de către spitalele judeţene, potrivit unui comunicat al SĂULEANU ŞI ASOCIAŢII. Avocaţii apreciază totodată că soluţia Curţii de Apel Craiova asigură perspectiva unei protecţii juste a dreptului la viaţă şi la ocrotirea sănătăţii publice, a proprietăţii ca şi drepturi fundamentale consacrate de Constituţie şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Iată principalele susţineri ale avocaţilor SĂULEANU ŞI ASOCIAŢII în faţa Curţii de Apel Craiova:
“Prezentare a situaţiei de fapt şi a contextului emiterii H.G. 105/09.02.2011
Centru de Cardiologie Craiova (denumit în continuare CCC) este o unitate sanitară publică cu paturi, având personalitate juridică proprie, înfiinţată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii cu nr. 720 din 06.09.2000, atunci când secţia de cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova (denumit în continuare SCJUC) a fost reorganizată ca o unitate sanitară de sine stătătoare.
La data de 09.02.2011 Guvernul României a emis H.G. cu nr. 105, publicată în M.Of., partea I, cu nr. 169 din 9.03.2011, prin care a fost aprobată desfiinţarea CCC şi reorganizarea ca şi centru de cardiologie, unitatea fără personalitate juridică, în componenţa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova (aceasta insemnand transferul personalului medical către SCJUC, transferul personalului tehnico-administrativ către SCJUC sau, după caz, redistribuirea acestuia către alte unităţi sanitare, preluarea prin protocol de către SCJUC a întregului patrimoniu a CCC aşa cum acesta rezultă din documentele contabile).
Justificarea emiterii acestui act normativ a fost prezentată într-o „Notă de Fundamentare” ataşată Proiectului acestei Hotărârii de Guvern unde se subliniază necesitatea ca la nivel regional să existe o unitate sanitară care să poată fi clasificată la categoria I – nivel de competenţă foarte înalt conform OMS nr.1408/2010 .
Motivele de nelegalitate invocate vizează încălcarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului de drept românesc, inoportunitatea adoptării, impactul negativ asupra mediului medical efectele negative sociale şi economice.
a) Motive referitoare la legalitate
I. Actul normativ nu respectă principiile generale de legiferare prevăzute de Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eleborarea actelor normative
Proiectul de Hotărâre de Guvern a fost întemeiat pe un singur act „Notă de Fundamentare” în cuprinsul căreia s-a prezentat succint sub formă schematică motivarea emiterii actului, impactul proiectului de act normativ, efectele acestuia. Deosebit de laconică această Notă de Fundamentare are Secţiuni unde Ministerul Sănătăţii (M.S.) nu a făcut nici o analiză referitoare la impactul socio-economic al proiectului, impactul financiar, efectele proiectului asupra legislaţiei în vigoare, consultări prealabile efectuate în vederea elaborării actului, măsurile şi problemele legate de implementare .
În ceea ce priveşte elaborarea acestui proiect de H.G. trebuie remarcat că în susţinerea lui nu s-a avut în vedere în nici un fel o documentare şi o analiză ştiinţifică preliminară din care să rezulte informaţii relevante privind necesitatea şi oportunitatea lui .
Art. 19 din Legea 24/2000 impune activitatea de documentare ca o chestiune imperativă emiterii oricăror acte normative.
Lipsa unor studii la elaborarea actului normativ nu surprinde atât timp cât prin dispoziţiile Ordinului M.S. nr.999 din 06.07.2010 s-a aprobat structura organizatorică a Centrului de Cardiologie. Aşadar, nu mai devreme de vara lui 2010, Ministerul Sănătăţii a consimţit funcţionarea de sine stătătoare a CCC, urmând ca apoi în luna decembrie 2010 să revină asupra deciziilor sale .
Din acest context rezultă că proiectul care a dus la emiterea H.G. nu a avut ca scop decât reclasificarea SCJUC ca spital de categoria I şi desfiinţarea CCC faţă de posibilităţile limitate ale Guvernului României de a menţine unităţi specializate pe anumite domenii medicale.
II. Au fost încălcate dispoziţiile Legii 52/2003 privind transparenţa decizională.
În pofida faptului că principiile transparenţei decizionale au la bază obligativitatea emitentului de a informa, în prealabil, din oficiu, persoanele asupra problemelor de interes public şi a proiectelor de legi care urmează a fi dezbătute, iar pe de altă parte de a încerca o consultare a cetăţenilor şi a asociaţiilor de profil , MS nu a avut nici iniţiativă de informare asupra acestei măsuri.
Cu toate acestea fiind o chestiune de interes public al comunităţii, în presa locală au existat dezbateri ample pe acest subiect, opinia unanimă fiind aceea că interesul comunităţii este de a avea o clinică de cardiologie specializată şi de a evita orice comasare în cadrul SCUJC fiind cunoscute problemele organizatorice şi financiare ale acestui spital.
III. Art. 174 din Legea 95/2006 – temeiul juridic ales de autoritatea centrală în ceea ce priveşte desfiinţarea CCC nu îl vizează .
Dintr-o o simplă lecturare a textului de lege indicat art. 174 (1) din Legea 95/2006 se desprinde univoc concluzia că CCC nu poate face obiectul unei astfel de reglementări .
CCC nu este o unitate spitalicească dintre cele la care face referire art. 174, fiind o organizare originală, ce presupune totuşi o personalitate juridică de drept public aflată în subordonarea M.S.
Se ridică însă problema în ce măsură statutul se poate subroga discreţionar voinţei reale a persoanei juridice de interes public astfel constituite ? Dacă am accepta o astfel de teorie, crearea şi desfiinţarea persoanelor juridice de drept public ar trebui să fie doar un simplu exerciţiu al libertăţii de acţiune a autorităţii centrale .
În astfel de cazuri se ridică problema unui real control al proporţionalităţii între interesul public deservit şi şi scopul restrictiv urmărit de autoritatea centrală .
CCC nu poate fi desfiinţat doar ca urmare a voinţei persoanei juridice (Statul) care l-a constitut. Acest lucru se datorează faptului că CCC a fost conceput ca un serviciu de interes public general, iar desfiinţarea sa în această manieră discreţionară creează efecte ce se răsfrâng direct asupra comunităţii.
De altfel această problemă este reluată din obligativitatea supunerii dezbaterii publice a oricărui act normativ, dezbatere care în cazul de faţă nu a avut loc.
În al II-lea rând în ceea ce priveşte reorganizarea în cadrul SCUJC se pune problema încălcării libertăţii de asociere, protejat de art. 11 din C.E.D.O. CCC nu poate fi obligată împotriva propriei voinţe să se reorganizeze ca secţie fără personalitate juridică în cadrul SCUJC. Libertatea de asociere presupune şi o dimensiune negativă, în sensul că nici o persoană nu poate fi obligată sa facă parte dintr-o grupare, să se asocieze în vreo formă juridică sau să afilieze unei astfel de asociaţii împotriva voinţei ei.
IV. Este încălcat dreptul fundamental privind proprietatea asupra bunurilor stabilit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Jurisprudenţa Curţii a statuat că Statul poate priva de proprietate o persoană şi privarea poate fi considerată „conform Convenţiei” numai dacă se constată îndeplinirea mai multor condiţii : această privare să fie prevăzută în legislaţia naţională, să fie impusă de o cauză de utilitate publică, să se respecte principiile generale ale dreptulu internaţional, titularul dreptului să fie indemnizat, măsura de atingere a dreptului să fie proporţională cu scopul avut pentru instituirea ei. Prin transferul bunurilor către SCJUC se realizează o „exproprierea de facto” a CCC ce nu reprezintă decât o măsură discreţionară a Statului asupra bunurilor proprietatea persoanei juridice, fără a exista un interes public major care să fie proporţional cu ingerinţa în ceea ce priveşte protecţia dreptului de propietate. CCC are o serie de bunuri ce nu au fost achiziţionate din fonduri publice, ci provenite din surse private (achiziţii proprii, donaţii, colaborări, comodat etc), dobândite în perioada de 10 ani de funţionare şi în anumite condiţii juridice sau fiscale.
b) Aspecte ce ţin de lipsa de oportunitate şi de fundamentre a adoptării H.G.
În primul rând trebuie arătat că nu există nici o susţinere din punct de vedere normativ pentru a justifica desfiinţarea CCC.
În ceea ce priveşte argumentarea oferită prin Nota de fundamentare preliminară a H.G. aceea că necesitatea acestei „comasări” rezidă din nevoia de reclasificare şi de primire în categoria I de competenţă a SCJUC, arătăm că potrivit Ordinului M.S. nr. 1408 din 2010 nu este condiţionată existenţa unei secţii de cardiologie în structura unităţii sanitare pentru a primi acest calificativ .
Aşadar, nu se impune în nici un fel existenţa unei secţii de cardiologie. Mai mult, SCUJC asigură servicii medicale de cardiologie prin ambulatoriul de specialitate astfel că afirmaţia că astfel de servicii medicale nu există este falsă.
Desfiinţarea CCC este o măsură nepotrivită şi nu aduce nici un fel de beneficiu.
Una dintre problemele de sănătate publică din România este legată de proliferarea bolilor cardiovasculare, potrivit Societăţii Române de Cardiologie. Faptul că aceste boli sunt tratate necorespunzător se datorează lipsei de cardiologi şi deficitului major de aparatură şi medicamente.
Prin desfiinţarea CCC, unitate specializată, actul medical de cardiologie va avea de suferit. Reclasificarea SCUJC ca spital de categoria I va fi una pur formală atât timp cât situaţia acestei unităţi sanitare este una dezastruoasă .
În schimb prin profesionalismul personalului CCC s-a dezvoltat în mod continuu de la desprinderea sa în anul 2000 din cadrul SCUJC. În prezent funcţionează în aripa din partea de est a clădirii SCUJC şi are o amenajare constitută din fonduri proprii mult superioară oricărei unităţi spitaliceşti din judeţul Dolj. Calitatea actului medical al CCC este dată de utilizarea celor mai noi aparate şi tehnici utilizate în diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor cardiologice .
Creşterea randamantului unităţii se poate observa prin compararea datelor privind numărul de bolnavi îngrijiţi înainte şi după desprinderea din SCUJC. Dacă atunci când se afla în structura SCUJC, secţia de cardiologie îngrijea aproximativ 2.000 de bolnavi anual, în prezent numărul bolnavilor îngrijiţi la CCC s-a dublat, fiind de circa 4.200 anual.
Compararea situaţiilor economice ale celor două unităţi sanitare CCC şi SCUJC, conduc la concluzia că destructurarea CCC nu este o măsură viabilă faţă de problemele de subfinanţare pe care CCC va fi nevoită să le suporte în noua formulă.
Diferenţele dintre cele două unităţi sunt date şi de faptul că CCC a avut şi are autorizaţie sanitară de funcţionare în timp ce SCUJC nu este avizată din punct de vedere sanitar.
Nu se ameliorează în nici un fel situaţia economică dezastruoasă a SCUJC dacă între cele două unităţi nu s-ar mai realiza aceste decontări reciproce. Acest fapt pentru simplu motiv că dimensiunea financiară a acestor decontări este infimă. CCC a decontat către SCUJC sume (în procentul din bugetul anual prezentat) reprezentând 2,35% pt. anul 2009 şi 2,53% pentru anul 2010, iar reciproc SCUJC a făcut decontări faţă de CCC de 0,21 % în 2009 şi 0,26 % în 2010, astfel că plăţi reciproce sunt fireşti şi nu au dimensiunea de a influenţa situaţia financiară a vreuneia din unităţi.”















Ar fi fost mai interesant sa aflam care a fost motivarea instantei oltenesti de a suspenda HG 105/2011.
Motivarile incluse in cererea ”importantei” Case de avocatura sunt apă de ploaie.
Acțiunea asta este o simplă tentativă de manevră politică, iar instanța a căzut în plasă.
”I. …Art. 19 din Legea 24/2000 impune activitatea de documentare ca o chestiune imperativă emiterii oricăror acte normative.”
Invocarea este greșită. HG de desființare a unei unități aflate în proprietatea statului nu este un ”act normativ” în sensul că nu creează norme de drept și nici nu le abrogă… ci este o dispoziție de dizolvare administrativă a unei persoane juridice și reorganizarea acesteia prin comasare.
Unde este ”actul normativ” cu aplicare generală?
”II. Au fost încălcate dispoziţiile Legii 52/2003 privind transparenţa decizională.”
GREȘIT
Hotărîrea de guvern în cauză nu este ”act normativ” potrivit art. 3 lit. a, deoarece este o decizie administrativă de desființare/reorganizare a unei entități în subordinea și proprietatea statului și nu are aplicabilitate generală.
Motivul este, iarăși, apă de ploaie.
Decizia de desființare a unei unități spitalicești nu este un act creator de norme juridice, ci este un act de dispoziție nesupus L52/2003.
Cat despre art. 174 din L95/2006…
Faptul că un spital se numește Centrul de cardiologie sau ”Inimă caritabilă de oltean” nu înseamnă că este o ”organizare originală”. Este tot spital. Este în proprietatea statului. A fost creat prin hotărâre de guvern și va fi desființat tot prin hotărâre de guvern.
Decizia de oportunitate revine tot guvernului și nu se dezbate public, deoarece nu este ”act normativ”.
”Originală” este doar argumentația.
”CCC nu poate fi desfiinţat doar ca urmare a voinţei persoanei juridice (Statul) care l-a constitut”
Da? Extraordinar!
Ce ar mai trebui Guvernul să facă pentru a desființa CCC?
Să execute un dans ritual? Să ceară voie spiritelor pădurii?
art. 174(2) spune clar: ”Spitalele… se desființează prin hotărâre a Guvernului”
”IV. Este încălcat dreptul fundamental privind proprietatea asupra bunurilor stabilit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.”
Cum poți să invoci o asemenea bazaconie și să rămâi serios când o spui, fără să răbufnești în râs?
Proprietarul spitalului (al persoanei juridice) și al tuturor bunurilor sale (patrimoniul propriu) este Statul.
Cum poate Statul să încalce dreptul propriu de proprietate?
”b) Aspecte ce ţin de lipsa de oportunitate şi de fundamentre a adoptării H.G.”
Aspectele de oportunitate țin exclusiv de decizia statului și nu pot fi cenzurate de instanțe.
Deciziile de oportunitate nu pot fi judecate de instanțe.
Iar fundamentarea, fie ea și lapidară, are o motivație clară: redimensionarea bugetară.
Nu este treaba instanțelor să creeze/modifice bugetul statului și nici să înființeze/desființeze spitale.
Decizia de suspendare a HG este o eroare a instanței oltene.
Orice decizie favorabilă a instanței pe vreuna din motivările hilare ale casei de avocatură nu poate fi decât o eroare judiciară grosolană.