Miercuri, 4 mai 2011, Guvernul a aprobat, la propunerea Ministerului Justiţiei, proiectul de lege de modificare a Legilor nr. 303/2004 şi 304/2004 prin care se operează schimbări în procedura de promovare a magistraţilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean, la finalul şedinţei de Guvern.
Lidia Barac, secretarul de stat in MJ, a declarat: „Este vorba despre un proiect de lege solicitat a fi continuat într-o procedură de urgenţă, de modificare şi de completare a Legii 303, respectiv Legii 304/2004, cât priveşte fixarea regulilor de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
După cum aţi receptat în spaţiul public de mai mult tip există o discuţie, susţinută inclusiv de dvs., în legătură cu nevoia de a transparentiza procedura întreagă de promovare şi acest lucru nu se putea face decât prin identificarea unor criterii obiective de acces la Înalta Curte. Proiectul de lege a fost construit de Ministerul de Justiţie împreună cu Consiliul Superior al Magistraturii, cu reprezentanţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) şi se bazează, evident, pe o serie de observaţii provenite din interiorul sistemului judiciar.
Ce aduce nou acest proiect? Relativ la condiţiile de acces, iată că proiectul promovează performanţa profesională, aşa că, îşi pot depune candidaturile la ÎCCJ numai acei candidaţi care au îndeplinit funcţia de judecător, respectiv de procuror la Parchetul de pe lângă Curţile de apel, respectiv a Curţilor de apel cu o vechime de cel puţin 15 ani în funcţia de judecător, respectiv de procuror. Şi încă o condiţie: cel puţin 5 ani în ultimii 10 ani de activitate să fi activat ca judecător la instanţele, respectiv parchetele menţionate. În acest fel s-a modificat norma actuală care, după cum cunoaşteţi, permitea ca la această procedură de promovare să participe şi judecătorii tribunalelor şi parchetelor de pe lângă tribunale. S-a apreciat că este absolut necesară parcurgerea gradelor de jurisdicţie obişnuită, instanţă de fond, apel, recurs, deci, cele trei trepte, pentru ca pregătirea profesională şi experienţa profesională şi nu mai puţin, evident, competenţele sociale şi umane care derivă şi din vechime să poată aduce un plus de valoare actului de justiţie necesar a se înfăptui la Înalta Curte.
Apoi, acest proiect de lege a adus ca printr-o reglementare la nivel primar unele reguli care ţin de metodologia propriu-zisă de acces la Înalta Curte. Este vorba de implicarea masivă a Înaltei Curţi în această procedură, în sensul că, la nivelul acestei instanţe, la propunerea Colegiului de conducerea instanţei supreme, se constituie o comisie formată din judecători, care este aprobată de CSM şi care evaluează performanţele profesionale ale candidaţilor. Această comisie îşi încheie activitatea prin întocmirea unui raport cu privire la activitatea candidatului, în faţa aceleaşi comisii are loc un interviu al candidatului, după care, Colegiul de conducere va aproba acest raport consultativ şi va furniza CSM o recomandare în legătură cu candidatul în cauză. Evident, procedura se finalizează în faţa CSM unde candidatul îşi va susţine candidatura, membrii Consiliului pot pune întrebări care rezultă din recomandarea sau în funcţie de conţinutul recomandării despre care am vorbit, inclusiv chestiuni legate de deontologia, etica, reputaţia magistratului în cauză, fie el judecător sau procuror. În cadrul acestei proceduri, în plenul Consiliului, s-a prevăzut prezenţa unui psiholog care are capacitatea de a pune întrebări candidaţilor pentru că acesta are menirea de a verifica motivaţia reală a candidatului pentru un post la Înalta Curte şi în acelaşi timp poate să ofere unele referiri plenului Consiliului în legătură cu nivelul în care candidatul deţine competenţele umane şi sociale necesare pentru a accede în funcţie ca judecător la Înalta Curte.”
PDF 
as vrea sa cer parerea celor care scriu si citesc aici cu privire la un aspect care ar putea trece dincolo de alte animozitati, pentru ca il apreciz a fi in interesul tuturor avocatilor
este vorba despre faptul ca ieri s-a luat in discutie modificarea procedurii de promovare ca magistrat la iccj iar propunerea ministerului justitiei in guvern a fost in sensul ca alaturi de judecatori sa poata sa-si depuna candidatura si procurorii, in functie de vechime
nu inteleg de ce nu sunt introdusi si avocatii in randul celor care pot sa-si depuna candidatura
daca acum cand un avocat este la conducerea ministerului justitiei nu suntem in stare sa promovam interesele profesiei noastre, atunci cand?
va rog sa aveti in vedere faptul ca judecatorii de la inalta curte pot fi primiti in profesia de avocat fara examen in timp ce avocatii nici macar nu pot candida la aceasta functie de judecator la inalta curte
desigur, este de discutat in actuala conjunctura cati dintre avocati ar face fata acestor exigente de promovabilitate la iccj, insa criterii se puteau gasi daca se dorea, ideea este ca profesia in sine sa fie avuta in vedere
Cu privire la acest aspect am mai avut un comentariu pe acest site la un alt articol. Redau acel comentariu:
“In opinia mea se pune in mod gresit accentul pe fondul de resurse umane al ICCJ, locatia instantei supreme in arhitectura sistemului judiciar fiind defectuoasa.
Cred ca ICCJ ar trebui sa fie doar Inalta Curte de Casatie a carei prerogativa sa fie dezlegarea exclusiva cu valoare suprema a tuturor chestiunilor judiciare in casatie, iar nu cu competente similare instantelor de drept comun.
In acest sens ar trebui reasezate competentele judiciare inferioare, judecatoria/tribunalul in prim grad de jurisdictie, iar curtile de apel exclusiv in apel, recursul la Inalta Curte de Casatie sa fie admisibil doar printr-un filtru administrativ si exclusiv pentru acele dezlegari judiciare esentiale, iar nu pentru chestiuni de fond, valoarea deciziilor astfel pronuntate sa fie obligatorii – similare deciziilor in recurursurile in interesul legii.
In concret, cererile de recurs ar trebui primite la curtile de apel unde judecatori ai Casatiei sa realizeze filtrul administrativ de admisibilitate, iar cele declarate admisibile sa fie dezlegate saptamanal ori in doua sedinte saptamanale de judecatori ai sectiilor Casatiei specializate in dezlegarea acelor chestiuni judiciare – in caz de interdisciplinaritate recursul urmand a fi judecat de un complet format din judecatori ai sectiilor respective, intr-un numar rezonabil – 11/13/15…, insa nu cu toti judecatorii sectiei/sectiilor sau a tuturor judecatorilor Casatiei.
In acest fel s-ar rezolva problema resurselor umane – nemaifiind necesare sute de judecatori, gradul de judecator de casatie va deveni accesibil si celor din provincie care nu ar trebui sa stea in Bucuresti decat vreo 2-3 zile pe saptamana.
Mai mult, recrutarea judecatorilor de casatie sa nu fie axata exclusiv pe promovarea magistratilor de cariera, ci si a practicienilor şi doctrinarilor din toate profesiunile juridice (profesori universitari, avocati, etc.- mai putin politicieni). Asa poate am avea judecatori de casatie ca dl.G.Boroi, dl.C.Birsan, dl.V.Ciuca…
Efectele principale produse ar fi degrevarea Inaltei Curti de Casatie de mizilicuri judiciare, o unificare rapida a chestiunilor judiciare dezlegate neunitar de curtile de apel, cresterea respectului social al instantei supreme, asezarea acesteia pe acelasi nivel al importantei sociale cu celelalte institutii democratice – Parlament/Guvern/Presedintie.
Valentin Buliga”
acelasi Valentin Buliga