Potrivit unui comunicat al Biroului de presa al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, dat publicitatii miercuri, 8 iunie 2011, UNNPR face următoarele precizări cu privire la articolul Costul barierelor administrative la intrarea în pieţe, publicat de către Andreea Curelea, Andreea Martinovici si Monica Somandroiu:
“Articolul debutează cu prezentarea unor date si informaţii preluate din Rapoarte ale Băncii Mondiale, pentru a ilustra apoi barierele administrative ce stau in Romania in calea dezvoltării mediului de afaceri cu trei exemple, dintre care, cel putin unul, nefericit ales: asa-zisa „piaţă a cabinetelor notariale”.
Trecerea de la problemele reale prezentate in Rapoartele Băncii Mondiale cu privire la constrângerile administrative la înfiinţarea sau lichidarea unei firme, la falsa „problemă notarială” este cu atat mai surprinzatoare cu cat notarii publici nu au in competenta procedura de infiintare, modificare sau lichidare a societatilor comerciale. Inca de acum zece ani, prin OUG nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, s-a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantilor si a fost suprimata cerinta autentificarii actelor constitutive sau actelor aditionale modificatoare ale societatilor comerciale. Probabil ca asa au invatat autorii articolului, in peregrinările studioase la Londra sau la Washington: ca restrictiile la intrarea in piete pentru agentii economici se datoreaza notarilor publici atata timp cat infiintarea sau activitatea unei firme comerciale nu este conditionata de proceduri notariale de autentificare (?!?).
In continuare, se afirma ca UNNPR ar stabili conditiile de accedere la statutul de notar public, iar notarii si-ar fi elaborat singuri legea de functionare. Chiar daca autorii nu sunt juristi, o lectura superficiala a reglementarilor respective, Legea nr. 36 din 12 mai 1995 şi Regulamentul de aplicare a acesteia, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710 din 5 iulie 1995, si o logica minimala, in conditiile in care primul birou notarial public s-a infiintat abia cateva luni mai tarziu, la 17 noiembrie 1995, ar fi trebuit sa conduca la concluziile corecte, altele decat cele reţinute de autori.
Articolul devine tot mai lipsit de sens afirmandu-se ca pentru a deveni notar absolventii facultatilor de profil trebuie sa faca un stagiu de 2 ani si sa promoveze un examen. Perioada de stagiatura pentru tinerii absolventi exista in organizarea majoritatii profesiilor, tanarul absolvent avand nevoie sa acumuleze experienta prifesionala: medici, avocati, arhitecti, etc., inclusiv la cele cum ar fi: judecatori, procurori. Cum constituie perioada de stagiatura un instrument prin care autoritatea „controleaza intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici”? Care este legatura dintre comisia de „evaluare” a stagiarilor din care face parte si un reprezentant al ministerului justitiei cu agentii economici si cum creează aceasta comisie o „povara birocratica pe care o suporta cei ce doresc sa înfiinţeze sau sa lichideze o firma”?
Sau, de fapt, ceea ce le interesează pe tinerele autoare este ignorarea oricăror reguli de pregătire profesionala? Ori „dereglementarea” promovata de dreptul anglo-saxon le este mai aproape si oricine, pregătit sau nepregătit profesional, poate îndeplini un act de autoritate publica cu importante consecinţe patrimoniale si sociale.
Din pacate, chiar autoarele sunt un bun exemplu despre incompetenţa profesională: nu stau prea bine nici cu matematica, odata ce un simplu calcul, avand in vedere doar datele prezentate in articol (total eronate de altfel) ne arata ca 2000 de notari din Romania ar reprezenta o medie de 1 notar la 20.000 locuitori, adevărat doar dacă ţara noastră ar avea 40 milioane de locuitori …
Orice minima decenta profesionala trebuia sa oblige semnatarii articolului sa solicite informatii corecte de la organizatia profesionala a notarilor publici. Atunci ar fi aflat, de pilda, ca Romania se afla intre primele locuri in Europa la numarul de notari raportat la numarul de locuitori, cu o medie de 9,8 notari / 100 mii locuitori, faţă de media europeană de 5,9 notari / 100 mii locuitori (cati sunt, de exemplu, in Austria). Pentru ca acestea sunt datele oficiale puse a dispozitie de Raportul din 2010 al Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei – CEPEJ.
În încheierea secţiunii dedicate notarilor, autorii reiau alegaţiile din Raportul Consiliului Concurenţei din 2009, cu privire la costurile actului notarial, demontate la acea vreme de UNNPR, falsitatea susţinerilor de genul „românii plătesc de 14 ori mai mult decât în Germania” nemainecesitând noi argumente contrarii.
In conluzie, desi are pretentia unei lucrari stiintifice, iar autorii se cred cercetatori, articolul respectiv nu este, din pacate, decat o noua ilustrare a dictonului Teoria sine praxis sicut rota sine axis.“
PDF 
Observati agresivitatea cu care Uniunea Notarilor isi apara monopolul!
Nici un articol nu ramane fara raspuns.
Notarii din Romania sunt multimiliardari, cu totii.
Este o sfidare!
Prin privatizarea notarilor, statul a renuntat la o sursa importanta de venituri la stat si le-a directionat spre buzunarele unor persoane private – notarii.
Sistemul notarial roman este inutil, monopolist, costisitor si constituie o bariera pentru libertatea comertului si a operatiunilor civile.
Ganditi-va doar la circulatia terenurilor.
Este o taxa de smecher!
Ganditi-va la numarul imens de oameni care si-au pierdut sau blocat averile sau nu au reusit sa le obtina din cauza “onorariilor” de notar.
Profesia asta trebuie organizata pe baze anglo-saxone.
Acesti “comercianti de stampile” se imbogatesc fara drept.
Deviza lor este: “nicio procedură legală fără ştampilă notarială!”
E drept, au şi proptele legislative. Dacă scapă din consiliul legislativ sau de la guvern vreun proiect de lege fără obscura dar bănoasa menţiune: “autentificat(e) la notariat”, o adaugă parlamentarii cu pixul.
Păi, ce?, adică nepoţii, nevestele, cumetrii, concubinii, dizeuzele din clanurile şi alaiurile parlaminterlope, să rămînă fără o pîine din nobila “profesiune liberală”? Adică cum? Parazitismul legalist să rămînă fără sursă de întreţinere? Dar unde ne credem? În Europa? Cînd cetăţeanul este prezumat dobitoc (necuvîntător) cum vrei să îşi achiziţioneze el încrederea, dacă nu prin cumpărarea ei, filă cu filă, de sub ştampila notarilor, co-cîrmuitori de vază ai statului de rapt?
Trebuie sa fiu de acord cu AK aici.
Ar trebui facut un studiu al relatiilor de rudenie intre notari si parlamentari/politicieni si coluziunea dintre ei.
De asemenea, ar trebui observat ca notariatul a incetat sa mai fie un serviciu public.
Marea majoritate a notarilor nu mai respecta un orar de lucru cu publicul de multa vreme.
MODERAT, MODERAT… dar foarte puternici si influenti. La fel ca MODERAT.
Mi se pare trist ca intr-un astfel de comunicat sa faci autoarele incompetente…
Pe de alta parte, studiul dintre parlamentari si notari tre sa inceapa cu fiica alesului.
O chestiune de bani: notarii stagiari fac cursuri de pregatire in bucuresti, pe banii lor, obligatoriu si pt provincie. Deci n-ai bani, nu faci, nu termini stagiatura.