“Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justiţiei si deţinătorul principalelor pârghii de coordonare a sistemului judiciar.

Funcţiile CSM vizează:

• Formarea Profesionala si evoluţia carierei magistraţilor
• Asigurarea Functionalitatii Sistemului Judiciar
• Respectarea Disciplinei si Deontologiei de către Membrii Corpului Magistraţilor
• Gestionarea Problemei  Reformarii Sistemului Judiciar.

În acest moment, România este evaluată din punctul de vedere al eficienţei sistemului judiciar, cadru in care chestiuni precum alegerea membrilor CSM pentru poziţiile invalidate de Curtea Constituţională, asigurarea funcţionalităţii Consiliului  si promovarea unui proiect managerial unitar cu al echipei vor fi elemente determinante in evoluţia evenimentelor. Procesul electoral se deruleaza în condiţiile deciziei Curţii Constituţionale care a eliminat 3 dintre vechii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii care câştigaseră alegerile pentru un al doilea mandat şi a constatat, pe bună dreptate, că dispoziţiile legale au fost încălcate şi că aceştia nu îşi pot exercita mandatul de membri ai Consiliului. La aceasta, se adaugă presiunea externă generată de rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene, precum şi atitudinea greu explicabila intr-o logica normala a membrilor Senatului României care a pus actualul CSM în incapacitate de funcţionare pentru o scurtă perioadă. Soluţia adoptată prin OUG 16/2011, de reducere a cvorumului, este o soluţie temporara, de compromis.

Ca si consideratie prealabila, apreciez ca scopul Consiliului trebuie sa fie instituirea unui sistem judiciar modern, independent si funcţional, atât din punctul de vedere al magistraţilor, cat si al modului in care funcţionarea sistemului este reglementată.

Independenta justiţiei si independenta magistratilor reprezinta in primul rând o responsabilitate si doar in secundar un privilegiu.

Consider ca activitatea unui membru CSM si a întregului CSM, trebuie supusă unei evaluări periodice după indicatori de performanta calitativi, cantitativi si de rezultat.

Consider că pentru a putea promova un proiect sau mai multe proiecte este necesară, la nivelul CSM, constituirea unei echipe in adevăratul sens al cuvântului, bazată pe armonizarea viziunilor, a metodelor de lucru si nu in ultimul rând pe compatibilizarea personalităţilor şi stilurilor de muncă. Cred că un candidat la CSM, un potenţial membru al CSM, trebuie sa plece de la premisa că singur nu va reuşi niciodată, că trebuie sa fie un team player.

Eficienţa măsurilor mai sus menţionate trebuie cuantificată. Acest aspect nu se poate realiza in absenta unui mecanism de evaluare.

Îmi propun evaluarea anuala a nivelului la care punctele incluse in prezentul proiect au fost atinse si actualizarea lor permanenta in baza input-ului de la colegii mei procurori.

Obiective de urmărit:

1.    Garantarea independenţei sistemului judiciar

2.   Recunoaşterea Justiţiei ca domeniu de interes strategic al Statului

3.   Reformarea  Consiliului Superior al Magistraturii

4.  Reforma sistemului judiciar si eliminarea monitorizării pe segmentul Justiţiei  de către Comisia Europeana

5.  Reforma inspecţiei judiciare.

OBIECTIVE

1. GARANTAREA  INDEPENDENŢEI SISTEMULUI JUDICIAR

Cred că pentru garantarea independenţei magistraţilor judecători si procurori trebuie avute în vedere atât aspecte de ordin subiectiv cât şi aspecte de ordin obiectiv:
- Asigurarea unei salarizări decente, corespunzătoare interdicţiilor şi incapacităţilor prevăzute de lege, in baza unei legislaţii corecte si previzibile; de altfel, securitatea finaciară a magistratului constituie o componentă a înseşi independenţei acestuia;

- Asigurarea resurselor logistice si umane necesare; în acest sens, consider că trebuie urmăriţi patru vectori de acţiune:

• normarea muncii procurorilor în sensul aprecierii activităţii reale desfăşurate de procurori şi nu a timpului în care s-au aflat în sediul Parchetului  sau a altor criterii care nu au relevanţă cu privire la eforturile procurorului în activitatea de soluţionare a dosarelor;
• redimensionarea schemelor de personal in raport de necesităţile care se vor contura după finalizarea studiului de impact pentru intrarea in vigoare a noilor Coduri. Este necesara, de asemenea, si majorarea numarului de locuri scoase anual la concurs prin INM si creşterea capacităţii de funcţionare a INM. Un prim pas in acest sens ar putea fi găsirea unui nou sediu pentru INM, aceasta, pentru a spori capacitatea Institutului de şcolarizare a auditorilor de justiţie.
• asigurarea unor sedii decente şi adaptate desfăşurării activităţii parchetelor si instanţelor.

Spre exemplu, in cadrul acestei coordonate trebuie avută în vedere  situaţia în care se găsesc multe parchete din ţară care îşi desfăşoară activitatea în spaţii improprii pentru complexitatea activităţii de urmărire penală; această situaţie trebuie schimbată rapid, statul având obligaţia să asigure magistraţilor procurori spaţii de lucru conforme cu statutul profesiei şi cu importanţa socială a muncii procurorului.

• dimensionarea corespunzătoare a schemelor de personal auxiliar astfel încât grefierii să poată prelua alte sarcini care nu ţin de soluţionarea dosarelor penale, care în acest moment sunt efectuate de procurori, lăsând în acest fel timp magistratului procuror pentru a studia şi soluţiona dosare penale. La nivelul parchetelor locale, mai ales în parchetele din oraşele mari, schemele de persoanal auxiliar sunt mult subdimensionate, procurorii neavând posibilitatea folosirii unui grefier în cazul propunerilor de arestare sau în cazul audierilor pe dosarele de urmărire penală proprie; această situaţie trebuie să se schimbe rapid pentru că în statele civilizate ( Spania de exemplu), fiecare procuror are grefierul propriu care îi redactează actele şi i le prezintă pentru verificare iar judecătorul de instrucţie (care în Spania este un veritabil procuror, deoarece efectuează întreaga urmărire penală, având în plus posibilitatea de a dispune percheziţii, interceptări şi de a aresta învinuiţi) are nu mai puţin de 8 grefieri personali care îl ajută;
• Este necesară găsirea variantelor legale pentru trecerea politiei judiciare in cadrul Ministerului Public, astfel incat să se creeze posibilitatea reală a coordonării  si evaluării activităţii  politiei judiciare de catre procuror. In acelasi registru, trebuie avută in vedere nevoia de a se angaja la parchetele nespecializate specialisti in domeniile economico-financiare, dupa modelul similar adoptat la DNA si DIICOT.
• Specializarea reală a procurorilor. Este necesară integrarea procurorilor in programe de pregătire, interne si externe si fluidizarea procedurilor de cooperare judiciară internaţională.

Asigurarea unităţii practicii judiciare şi realizarea unor schimburi de experienţă care să permită valorificarea şi generalizarea experienţelor pozitive ale procurorilor si preluarea de către CSM a sarcinii pregătirii sistemului pentru intrarea in vigoare a noilor coduri. Aceasta reprezintă, in opinia mea, principala provocare a perioadei următoare.

Asigurarea condiţiilor normale de lucru pentru procurorii de judiciar, constand in spatii adecvate la instantele de judecata, echipamente IT si acces la reteaua ECRIS a instantelor de judecata.

• Auto administrarea  financiara a sistemului judiciar;
• Credibilizarea CSM si ridicarea Mecanismului de Cooperare si Verificare de pe justitie.

• Elaborarea si implementarea unor  proceduri si standarde de management al calitatii, de tipul procedurilor ISO, nu doar in activitatea interna a CSM, ci si la instanţe si parchete; astfel de proceduri de lucru standardizate exista si sunt utilizate de institutiile statelor europene  dezvoltate  de aproximativ 14 ani.
• Creşterea vizibilităţii CSM, inclusiv prin participarea la programe europene in parteneriat cu alte institutii din sistemul intern si cu institutii corespondente din alte ţări. Atragerea de fonduri europene este necesara pentru eficientizarea activităţii. Spre exemplu, atari finanţări  rezultate din proiecte derulate in parteneriat cu Ministerul Public, ar putea duce la specializarea procurorilor în anumite domenii şi efectuarea de stagii de pregătire în acele domenii, stagii care în prezent lipsesc cu desăvârşire;
• Evaluarea profesională anuală a procurorilor pe baza unor criterii obiective, bine definite;
• Reanalizarea situaţiei detaşărilor.

• Stabilirea, prin modificarea constituţiei, a statutului procurorului de magistrat independent şi inamovibil;
• Modificarea normelor procedurii penale cu privire la competenţă pentru degrevarea parchetelor locale de instrumentarea unor dosare privind anumite infracţiuni, şi trecerea acestor infracţiuni în competenţa parchetelor de pe lângă tribunale sau curţi de apel;
• Specializarea procurorilor ( inclusiv de la Parchetele de pe lângă Judecătorii) pe linii de muncă (economice, violenţă, circulaţie, judiciar….) astfel încât să se eficientizeze la maxim activitatea magistratului;
• Reducerea decalajului extrem între salariile care sunt plătite la baza sistemului (parchetele de pe lângă judecătorii) şi cele plătite la vârful sistemului (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) prin ridicarea nivelului de salarizare a magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea la baza sistemului;
• Asigurarea personalului auxiliar necesar conform algoritmului – fiecare procuror lucrează cu un grefier – dând astfel posibilitatea procurorului să aibă o muncă de studiu şi judecată a dosarelor şi nu una făcută la repezeală, sub presiune;
• Stabilirea, prin modificarea legii fundamentale, a perioadei reţinerii la 72 de ore (perioadă care este în acord şi cu practica CEDO) pentru a da procurorului posibilitatea finalizării actelor premergătoare şi pentru a avea timpul necesar formării unei opinii fundamentate în cauză;
• Modernizarea Institutului Naţional al Magistraturii realizabilă prin:

• Crearea posibilităţii de efectuare a unor schimburi între instanţe şi parchete în sensul că judecătorii secţiilor penale să lucreze pe parcursul carierei cel puţin doi ani în cadrul unui parchet iar procurorii să lucreze cel puţin doi ani ca judecători în cadrul secţiilor penale ale instanţelor; în acest fel, consider că s-ar ajunge la o cunoaştere reciprocă a resposabilităţilor şi a modului de lucru ceea ce ar putea elimina divergenţele care se manifestă în acest moment în sistem;
• Modificare legislativă care să dea posibilitatea părţilor dintr-o cauză penală să atace soluţia procurorului direct la judecător reducând în acest fel termenul de soluţionare a unui dosar penal, prin eliminarea posibilităţii de a ataca soluţia la prim-procuror.
• Asigurarea protecţiei financiare şi profesionale a magistratului prin stabilitate financiară şi prin încheierea asigurărilor de risc profesional.

• Asigurarea funcţionalităţii inspecţiei judiciare a CSM din punctul de vedere al recrutării inspectorilor si al degrevării acestora de aşa zisa activitate de “soluţionare a petiţiilor”. Consider ca o serie de astfel de verificări pot fi realizate si prin intermediul procurorilor anume desemnaţi şi s-ar da astfel posibilitatea Inspecţiei Judiciare să se preocupe in mod exclusiv de soluţionarea chestiunilor privind disciplina si deontologia. Activitatea inspectorilor luaţi individual si a inspecţiei in ansamblul ei trebuie evaluata anual, dupa criterii de eficienta clar definite, de o maniera care sa permita remedierea deficientelor sesizate, de altfel, si in Raportul Comisiei Europene. Consider ca target-ul inspecţiei judiciare ar trebui sa fie managementul si indicatorii relevanţi, iar criteriile de performanţă trebuie să fie cunoscute încă de la preluarea mandatului pentru funcţii de conducere şi pe baza acestor criterii să fie efectuate verificările ulterioare. De asemenea, la evaluările făcute de inspecţia judiciară trebuie avute in vedere recomandarile facute de Comisia Europeana in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, precum si priorităţile stabilite la nivel naţional in materia combaterii criminalităţii (de exemplu, Strategia Naţională de Combatere a Evaziunii Fiscale, adoptată de CSAT).
• Asigurarea unui număr suficient de inspectori judiciari, bine educaţi şi bine pregătiţi profesional, care să efectueze rapid şi eficient verificările în cadrul parchetelor pentru a nu pune presiune pe magistratul procuror şi pentru a nu crea pentru acesta o situaţie de incertitudine care să se prelungească în timp;
• Stabilirea unor criterii de evaluare obiective, care să aibă în vedere munca efectivă depusă de procuror şi nu criterii standardizate care să urmărească atingerea anumitor rezultate (cum ar fi soluţionarea dosarelor mai vechi de un an de la sesizare şi mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale) fără a avea în vedere condiţiile în care procurorul şi-a desfăşurat activitatea, complexitatea cauzelor instrumentate, faptul că multe din schemele de personal ale parchetelor de pe lângă judecătorii sunt incomplete;
• Verificarea profesională a inspectorilor judiciari înainte de a fi numiţi inspectori şi limitarea accesului în cadrul Inspecţiei Judiciare doar a persoanelor care se bucură de o bună reputaţie profesională şi au experienţă în instrumentarea de dosare penale şi nu doar în funcţii de conducere;
• Testarea psihologică a inspectorilor judiciari cel puţin o dată pe an;
• Definirea, adoptarea si implementarea urgentă a unor standarde de management al calităţii pentru inspecţia judiciară;
• Evaluarea anuala a inspectorilor judiciari si a activităţii Inspectiei judiciare;
• Modificarea competentei inspecţiei judiciare si limitarea ei la abaterile disciplinare, verificarea respectării normelor de procedura si a standardelor de management.

Recompensarea procurorilor a caror activitate se evidentiaza in mod deosebit.Selecţia si promovarea, prin concursuri transparente şi obiective, a unor lideri adevăraţi, profesionişti, dispuşi să lupte cu inechităţile şi cu prejudecăţile din sistem, a căror autoritate sa se poată impune in faţa sistemului.

Asigurarea asistenţei medicale corespunzătoare magistratului.

Rezolvarea problemei  asigurărilor de risc profesional a magistratului (de altfel prevăzute de lege), mai ales în contextul discuţiilor tot mai intense pe marginea răspunderii materiale a magistraţilor;
Apărarea reală a reputaţiei magistratului.

În acest sens, apreciez că este o responsabilitate importantă pentru Consiliul Superior al Magistraturii să adopte poziţii publice rapide şi ferme, de apărare a magistraţilor a căror reputaţie a fost ştirbită, mai ales prin afirmaţii devenite publice prin intermediul Mass Media. Reacţia CSM trebuie să fie imediată, pentru a nu lăsa magistratului sentimentul că este abandonat de către aceia pe care i-a ales şi pentru a-l apăra în cazul unor campanii mass media îndreptate împotriva magistraţilor.

În acest sens consider necesară stabilirea unor proceduri interne si a unor politici de comunicare publica prin aplicarea carora apărarea reputaţiei de către CSM sa nu se realizeze doar formal, prin publicarea unei decizii de admitere a cererilor magistratilor pe site-ul instituţiei;

2. RECUNOAŞTEREA JUSTIŢIEI CA DOMENIU DE INTERES STRATEGIC AL STATULUI

Se realizează prin:

Promovarea unui dialog de pe poziţii de respect reciproc intre CSM, ca si „guvern al justiţiei”si celelalte puteri ale statului. CSM trebuie recunoscut ca organismul care manageriază justiţia si implicat in procesul decizional in chestiuni care se refera la aceasta putere in stat. Spre exemplu, consider ca CSM trebuie sa se implice activ in dezbaterile comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei; noua Constituţie trebuie să prevadă statutul de magistrat al procurorului si sa prevada garanţiile de independenţă si stabilitate inerente exercitarii profesiei de magistrat. De asemenea, noua Constituţie trebuie, in opinia mea, sa menţină aceeaşi formă de management al sistemului judiciar,”contaminarea”unui organism cum este CSM cu un număr prea mare de reprezentanţi exteriori sistemului creând o vulnerabilitate si expunând sistemul unor influenţe externe. Alte chestiuni care îşi pot găsi locul intr-o eventuala noua Constituţie sunt mărirea duratei reţinerii la 72 de ore, pentru a crea posibilitatea procurorului sa-si gestioneze activitatea in bune condiţii, sau înlăturarea prezumţiei dobândirii licite a averii, de natura a îngreuna mult recuperarea produselor infracţiunii.

Avizul dat de CSM actelor normative din domeniul justiţiei sa fie unul conform, obligatoriu si nu doar consultativ;

În ceea ce priveşte cresterea gradului de incredere publica in sistemul judiciar si in actul de justitie consider că aceste aspecte sunt măsurabile prin sondaje de opinie periodice, realizate inclusiv prin implicarea societăţii civile.

3. REFORMAREA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Măsuri concrete:

Stabilirea unui calendar de întâlniri periodice cu magistraţii si respectarea strictă a acestuia;

Dezvoltarea actualelor platforme electronice şi crearea altora pentru a facilita comunicarea dintre procurori şi comunicarea acestora cu membrii CSM pe care i-au ales;

Modificarea percepţiei magistraţilor asupra relaţiei lor cu membrii CSM. Este deosebit de important de avut in vedere ca membrii aleşi ai CSM exercita un mandat încredinţat de colegii lor si că intre ei trebuie sa existe o comunicare permanenta si o relatie de respect reciproc, nu de subordonare.

4. REFORMA SISTEMULUI JUDICIAR

Consider importante următoarele coordonate:

- modernizarea curiculei INM prin introducerea în programa de studiu din primul an a unor materii care să folosească magistratului în activitatea viitoare;

- formarea şi specializarea tutorilor de practică pentru al doilea an de practică la INM;

- întărirea capacităţii funcţionale a INM prin creşterea capacităţii de şcolarizare şi creşterea finaţării Institutului; pe această coordonată se situează şi corelarea recrutărilor în sistem cu ritmul de vacantare a posturilor;

- creşterea capacităţii INM de formare periodică a magistraţilor şi asigurarea finanţării unor asemenea cursuri;

- identificarea unui nou sediu pentru INM, apt să preia şi să asigure în condiţii optime şcolarizarea unui număr mai mare de auditori de justiţie, dar să asigure şi formarea periodică a magistraţilor deja numiţi în funcţie precum şi formarea profesională a magistraţilor declaraţi admişi direct în profesie după îndeplinirea condiţiei de 5 ani vechime în profesie juridică;

5. REFORMA INSPECŢIEI JUDICIARE

Realizabilă astfel:

funcţionalităţii inspecţiei judiciare a CSM din punctul de vedere al recrutării inspectorilor si al degrevării acestora de aşa zisa activitate de “soluţionare a petiţiilor”. Consider ca o serie de astfel de verificări pot fi realizate si prin intermediul procurorilor anume desemnaţi şi s-ar da astfel posibilitatea Inspecţiei Judiciare să se preocupe in mod exclusiv de soluţionarea chestiunilor privind disciplina si deontologia. Activitatea inspectorilor luaţi individual si a inspecţiei in ansamblul ei trebuie evaluata anual, dupa criterii de eficienta clar definite, de o maniera care sa permita remedierea deficientelor sesizate, de altfel, si in Raportul Comisiei Europene. Consider ca target-ul inspecţiei judiciare ar trebui sa fie managementul si indicatorii relevanţi, iar criteriile de performanţă trebuie să fie cunoscute încă de la preluarea mandatului pentru funcţii de conducere şi pe baza acestor criterii să fie efectuate verificările ulterioare. De asemenea, la evaluările făcute de inspecţia judiciară trebuie avute in vedere recomandarile facute de Comisia Europeana in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, precum si priorităţile stabilite la nivel naţional in materia combaterii criminalităţii (de exemplu, Strategia Naţională de Combatere a Evaziunii Fiscale, adoptată de CSAT).

Asigurarea unui număr suficient de inspectori judiciari, bine educaţi şi bine pregătiţi profesional, care să efectueze rapid şi eficient verificările în cadrul parchetelor pentru a nu pune presiune pe magistratul procuror şi pentru a nu crea pentru acesta o situaţie de incertitudine care să se prelungească în timp;

Stabilirea unor criterii de evaluare obiective, care să aibă în vedere munca efectivă depusă de procuror şi nu criterii standardizate care să urmărească atingerea anumitor rezultate (cum ar fi soluţionarea dosarelor mai vechi de un an de la sesizare şi mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale) fără a avea în vedere condiţiile în care procurorul şi-a desfăşurat activitatea, complexitatea cauzelor instrumentate, faptul că multe din schemele de personal ale parchetelor de pe lângă judecătorii sunt incomplete;

Verificarea profesională a inspectorilor judiciari înainte de a fi numiţi inspectori şi limitarea accesului în cadrul Inspecţiei Judiciare doar a persoanelor care se bucură de o bună reputaţie profesională şi au experienţă în instrumentarea de dosare penale şi nu doar în funcţii de conducere;

Testarea psihologică a inspectorilor judiciari cel puţin o dată pe an;

Definirea, adoptarea si implementarea urgentă a unor standarde de management al calităţii pentru inspecţia judiciară;

Evaluarea anuala a inspectorilor judiciari si a activităţii Inspectiei judiciare;

Modificarea competentei inspecţiei judiciare si limitarea ei la abaterile disciplinare, verificarea respectării normelor de procedura si a standardelor de management.

PROCUROR

CLAUDIU SANDU”