Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a dat publicitatii mesajul presedintelui UNBR, av. dr. Gheorghe Florea, adresat participanţilor la manifestarea „180 de ani de avocatură în Bucureşti”:
“Domnule Decan,
Doamnelor şi Domnilor invitaţi,
Stimaţi Confraţi avocaţi,
În numele Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi al Comisiei Permanente a Uniunii Naţionale a Barourilor din România vă felicit pentru iniţiativa de a asocia sărbătoarea anuală a Baroului Bucureşti cu o manifestare tematică, cu caracter aniversar, în perioada premergătoare deschiderii anului judiciar 2011-2012 şi în pragul unui eveniment istoric privind reforma legislativă a României – intrarea în vigoare a Noului Cod civil!
Organizarea aniversării a 180 de ani de avocatură în Bucureşti reprezintă o iniţiativă demnă de toată lauda.
Avocaţii din Bucureşti au constituit nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat profesia de avocat în România până la Marea Unire, pentru ca apoi, Baroul Bucureşti să devină promotorul majorităţii iniţiativelor care au marcat evoluţia profesiei de avocat în România ca profesie legal reglementată.
Manifestarea prilejuieşte evocarea evoluţiei profesiei de avocat în Bucureşti – parte integrantă din evoluţia profesiei de avocat în România şi în Europa.
Acţiunile organizate sub egida unei aniversări de o asemenea anvergură sunt subordonate imperativului impus de regulile statului de drept şi ale democraţiei din statele civilizate, potrivit cărora profesia de avocat se constituie într-un ansamblu de activităţi profesionale reglementate conform legii. Organizarea profesiei de avocat nu se poate face altfel decât prin şi pe baza legii, deopotrivă cu reglementarea condiţiilor dobândirii legale a titlului profesional de avocat şi a exercitării sistematice a profesiei, exclusiv de către cei îndrituiţi legal.
Norme juridice moderne privind reglementarea calităţii de avocat şi exercitarea acestei profesii apar încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Anterior, Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilante, Manualul Juridic al lui Andronache Donici, Codul Calimach al Moldovei, Codul Caragea, Regulamentul organic al Munteniei, Regulamentul organic al Moldovei evocă şi reglementează activitatea „vechililor de judecată” (denumirea anterioară a avocaţilor), fără a organiza instituţii privind Corpul advocaţilor.
Organizarea profesiei de avocat prin lege se realizează prin Legea din 6 decembrie 1864 pentru constituirea corpului de advocaţi. Se instituie prin lege înfiinţarea şi funcţionarea unor asociaţii („consiliile de disciplină” – organizate în capitala fiecărui judeţ) care includ în mod obligatoriu toţi avocaţii. Datorită puterilor conferite de lege, acestea intervin în reglementarea şi controlul accesului în profesie şi a exercitării ei. Pentru prima dată Legea prevede înscrierea avocaţilor în tabloul avocaţilor judeţului, întocmit de consiliul de disciplină. Consiliul de disciplină şi decanul acestuia sunt aleşi de avocaţi. În judeţele în care numărul avocaţilor este mai mic, atribuţiile consiliului de disciplină erau îndeplinite de tribunal.
Terminologia utilizată de lege pentru ordinul avocaţilor este aceea de „corpul de advocaţi”, cu sensul de avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor.
Prin Decretul pentru uniforma magistraţilor şi advocaţilor din 29 decembrie 1864 se instituie regula legală potrivit căreia „costumul advocaţilor va fi ca al judecătorilor, însă fără cardinalu şi cu toga pătrată, fără şnur”, şi regula potrivit cărei „avocaţii vor sta în şedinţă cu capul descoperit”.
Prin Legea din 12 martie 1907 pentru organizarea corpului de advocaţi, structurile teritoriale ale ordinului avocaţilor dobândesc personalitate juridică. Conform legii, exercitarea profesiei de avocat se face de persoane înscrise în tabloul avocaţilor, fiind interzis oricărei persoane care nu are calitatea de avocat să aibă un birou de avocatură.
Legea din 21 februarie 1923 pentru organizarea şi unificarea corpului de avocaţi utilizează, ca sinonime, expresiile „corpul advocaţilor” (în sens restrâns, la nivelul fiecărui judeţ) şi „barou”.
Conform Legii din 28 decembrie 1931 pentru organizarea corpului de avocaţi, terminologia utilizată este aceea ce „corpul avocaţilor” sau „barou”. Avocaţii sunt înscrişi în corpul avocaţilor şi numai avocaţii pot desfăşura activităţi avocaţiale.
Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940 pentru organizarea Corpului de avocaţi din România statuează că barourile sunt alcătuite din avocaţii din circumscripţia unui judeţ şi sunt persoane juridice de drept public.
Prin Legea nr. 3 din 17 ianuarie 1948 pentru desfiinţarea Barourilor şi înfiinţarea Colegiilor de Avocaţi din România, barourile avocaţilor se desfiinţează, iar în locul lor se înfiinţează colegii de avocaţi pe judeţe, cu drepturile şi obligaţiile prevăzute în Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940.
Colegiile de avocaţi sunt persoane juridice de drept public.
Patrimoniul fostelor barouri trece de plin drept, prin efectul legii, asupra colegiilor de avocaţi înlocuitoare.
Nu este vorba despre o desfiinţare pură şi simplă a barourilor, deoarece în locul acestora sunt înfiinţate colegiile de avocaţi, dotate cu personalitate juridică, succesoare universale şi de plin drept, direct în temeiul legii, al vechilor barouri. Este cert că nu există o discontinuitate juridică privind organizarea instituţională a avocaţilor în structuri asociative legal înfiinţate.
Decretul nr. 39/1950 privitor la profesiunea de avocat nu a modificat situaţia colegiilor de avocaţi. Prevederile sale includ, ca dispoziţie finală, împrejurarea că Legea nr. 509 din 5 septembrie 1940 este abrogată; în consecinţă, Legea nr. 3 din17 ianuarie 1948 pentru desfiinţarea Barourilor şi înfiinţarea Colegiilor de Avocaţi din România nu a vizat decât modificarea organizatorică a barourilor sub aspectul denumirii, din raţiuni politice şi care au servit pentru justificarea „purificării” avocaturii pe criterii politice.
Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea avocaturii în Republica Populară Română prevede existenţa colegiilor de avocaţi, ca organizaţii obşteşti, cu personalitate juridică.
Decretul-Lege nr. 90/1990 privind unele măsuri pentru organizarea şi exercitarea avocaturii în România prevede că avocatura se organizează şi funcţionează pe baza autonomiei profesiei, iar în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti este constituit câte un barou, cu personalitate juridică.
Potrivit legii expresia „colegiu de avocaţi” este înlocuită cu „barou”.
Voinţa legiuitorului a fost de a se reveni la denumiri tradiţionale şi la organe de conducere alese de membrii profesiei, cu menţinerea continuităţii juridice a structurilor organizatorice (colegii de avocaţi), care sunt succesoarele universale şi de plin drept, în temeiul legii, ale fostelor colegii de avocaţi.
Prin lege a intervenit o transformare a persoanelor juridice („barouri”) instituţie tehnicojuridică consacrată în doctrină şi jurisprudenţă în perioada de aplicare a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil consacră expres instituţia legală a transformării persoanei juridice (art. 241 – 242) ca modalitate de reorganizare a acesteia şi clarifică modul în care trebui interpretate şi aplicate dispoziţiile legale care au consacrat şi consacră caracterul legal al profesiei de avocat şi care au intervenit succesiv începând din anul 1864 pentru organizarea şi modificarea legală a Ordinului avocaţilor.
Distincţia dintre vechimea profesiei de avocat în România şi, în special, în Bucureşti, şi înfiinţarea prin lege a structurilor Ordinului avocaţilor, care succesiv s-au numit „Corp de advocaţi/avocaţi”, „Barou”, „Colegiu de avocaţi”, şi din nou „Barou” se impune ca o realitate istorică de netăgăduit, dar semnifică evoluţia profesiei spre o reglementare legală, care a dăinuit şi dainuie şi în prezent.
Structurile organizatorice legal înfiinţate privind profesia de avocat prin Legea din anul 1864 şi care au dobândit personalitate juridică, tot prin lege, în anul 1907, au fost consacrate în actele normative ulterioare – legi sau acte cu valoare de lege.
Nu a fost afectată existenţa lor. Orice dispoziţie legală care a vizat modificarea organizării şi funcţionării structurilor teritoriale ale Ordinului avocaţilor a consacrat calitatea de succesor universal a barourilor – colegiilor de avocaţi – barourilor şi deci, continuarea, prin transformare, a persoanelor juridice.
Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat consacră organizarea activitaţii avocaţilor exclusiv în baza legii, în consens cu principiile avocaturii europene.
În prezent, după 180 de ani de avocatură în Bucureşti, Baroul este subiect de drept, are personalitate juridică. Baroul nu este o persoană juridică de drept privat fără scop lucrativ, ci este o persoană juridică de interes public, care coordonează activitatea unei profesii legal reglementate.
Baroul este investit cu misiunea de serviciu public a organizării exercitării avocaturii în limitele legii şi ale Statutului profesiei de avocat în raza sa teritorială de competenţă, exercită prerogative de drept public privind reprezentarea profesiei pe lângă puterile publice, prin organele sale, are competenţă de reglementare, competenţă administrativă şi competenţă jurisdicţionala disciplinară.
Barourile din România şi Uniunea Naţională a Barourilor din România sunt organizate pe baza principiului unicităţii, legal consacrat.
Înfiinţarea, transformarea sau suprimarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România sau a barourilor ca persoane juridice nu se face decât prin lege sau prin act normativ cu putere de lege, ori emis în regim de putere în aplicarea legii.
Înfiinţarea barourilor şi a Uniunii Naţionale a Barourilor din România nu se poate face din iniţiativă privată deoarece persoanele particulare nu se pot substitui Statului pentru a înfiinţa şi organiza stabilimente de utilitate publică.
Este necesar ca manifestările prilejuite de o astfel de aniversare să evoce realizări ale profesiei de avocat şi perspective ale acesteia, dar şi contextul legislativ evocat mai sus, pentru că, în România, din raţiuni străine principiilor statului de drept este refuzată ostentativ aplicarea corectă, de către autorităţile publice, a dispoziţiilor legale privind organizarea profesiei de avocat, dobândirea şi exercitarea atributelor specifice titlului profesional de avocat, situaţie incompatibilă cu raţiunile reformelor legislative şi ale sistemului judiciar înfăptuite în ultimii ani.
În prezent, instituţia apărării, prin avocat, este asociată cu dezbateri întreţinute în spaţiul public fără preocuparea analizei corecte a evoluţiei legislative a profesiei de avocat, ori a efectelor secundare care se produc ca urmare a nerespectării principiilor fundamentale ale profesiei de avocat, cu grave implicaţii în planul respectării principiilor statului de drept.
În contextul în care dezvoltarea legislativă a României se produce concomitent cu perfecţionarea sistemului judiciar, adeseori apărarea prin avocat este identificată drept cauză a lentorii procedurilor judiciare, ceea ce este incorect.
Este cazul să subliniem că pregătirea apărării, respectarea dreptului fundamental la alegerea avocatului exclud posibilitatea instituirii „avocatului din oficiu desemnat de permanenţă pentru activitatea instanţelor”, deoarece principiul apărării efective ar fi grav afectat. Nici soluţiile de sancţionare a avocaţilor prin mijloace de drept administrativ nu pot pune apărarea prin avocat decât în situaţia de a fi expusă presiunilor incorecte şi abuzurilor.
Este încălcat grav dreptul la apărare prin avocat, al cărui titular este persoana, constituţional îndrituită la alegerea avocatului sau la beneficiul apărării.
Inflaţia legislativă dar şi necesitatea de a ne implica constructiv în eforturile de reformare a legislaţiei, ori în cele de perfecţionare a funcţionării sistemului judiciar reclamă eforturi suplimentare din partea avocaţilor.
După 180 de ani de exercitare a profesiei de avocat în Bucureşti, maturitatea Corpului avocaţilor este de natură să facă din barou ceea ce tradiţional a constituit paznicul tradiţiilor şi constantelor profesiei, dar şi, adesea, refugiu al umanităţii şi azil al moralei în timpuri de furtună socială.
Istoria avocaturii bucureştene a cunoscut epoci în care numai prin solidaritatea în şi prin barou, avocatura a rezistat vremurilor!
Fie ca manifestările organizate de aniversarea a 180 de ani de avocatură în Bucureşti să întărească sentimentul de apartenenţă la Corpul profesional al avocaţilor, pentru ca cei cu adevărat uniţi în idealul profesiei de avocat să triumfe, spre binele public pe care profesia îl slujeşte!
Preşedinte al Uniunii Naţionale a Barourilor din România
Av. dr. Gheorghe Florea”
PDF 
