Ne-am obisnuit atat de mult sa avem salarii diferite incat diferentele salariale au devenit un fel de prezumtie ascunsa in fasa oricarui gand care ne creste in minte. Dar de unde si pana unde salariu unic? Acelasi pentru toata lumea? Orice ar face?
Salariul unic ar insemna ca oamenii sa se straduiasca sa-si aleaga cel mai placut job. Acum in alegerea jobului oamenii acorda in mod obisnuit o importanta destul de mare aspectelor banesti. Salariul unic al creste ponderea celor care fac ceva pentru ca le place sa faca acel lucru, ar scadea numarul de litigiilor de munca referitoare la cuantumul drepturilor salariale si alte consecinte interesante…
Intr-adevar, banii inseamna libertate. Cu cat avem mai multi, cu atat bunul plac este mai putin ingradit. Dar mai multi bani nu inseamna un nivel de trai (cu mult) mai bun, ci mai multa risipa. Peste nivelul cheltuielilor necesare pentru a manca, a dormi si a te imbraca in general nu este nevoie de multi bani pentru un trai decent. Dupa acoperirea acestor nevoi urmeaza cheltuieli de vanitate sau de placere.
Lasand gluma la o parte, va reamintesc idéea ca salariul maxim pentru bugetari sa fie de 15 ori mai mare decat cel minim. De la aceasta idée pana la salariul unic nu mai sunt decat 15 pasi.
A avea cat mai multi bani este o fantasma care ne sufla in panze facandu-ne sa ne miscam, sa ne ocupam timpul cu activitati. Salariul unic ar diminua drastic rolul motivational al banilor. Intrucat munca utila ar trebui sa ramana o axioma, locul ramas gol in panoplia motivationala prin disparitia banilor pentru desfatari ar trebui sa fie ocupat de o alta arma, macar suficienta, daca nu mai eficienta pentru manarea oamenilor pe drumul muncii. Un exemplu ar purtea fi munca vocationala. Ocupatii vocationale exista deja: avocat, magistrat, medic, contabil, actor si altele. Fireste, printre ocupatiile vocationale este si cea de om de afaceri, care isi doreste foarte mult tocmai banii…
dr. Andrei Savescu
coord. JURIDICE.ro
PDF 
