Doi tineri avocati aveau birourile unul langa altul in proximitatea unui foarte mare tribunal, loc cu mult vad, asa incat, recrutandu-si o buna parte din clienti de pe strada, practicau transparenta cu privire la onorarii.
Fiind foarte numeroase litigiile cu privire la munca, intr-o buna zi, pentru a se distanta de “adversarul” din proximitate, unul dintre avocati, deja experimentat si rapid in litigiile de munca, care constituiau majoritatea cauzelor sale, afiseaza o oferta irezistibila: Onorariu unic pentru orice litigiu de munca – 490 lei. Imediat, vecinul modifica si el “mercurialul”, afisand un onorariu unic de 450 lei.
Razbatator, cel dintai, indata ce observa adaptarea colegului, reduce onorariul la 390 lei/litigiu. Vecinul reactioneaza, reducand la randul sau onorariul la 349 lei.
Raspunsul nu s-a lasat asteptat. In scurta vreme onorariul afisat de avocatul razbatator a devenit 300 lei. Deja previzibi, vecinul afiseaza 290 lei.
Razboiul onorariilor dura deja de ceva vreme, pana intr-o zi cand avocatului razbatator i se lumineaza mintea si, luandu-si inima-n dinti si sufletul la subsuoara, bate la usa vecinului:
- Stimate coleg, nu e bine ce facem noi, daca o tinem tot asa in curand o sa ajungem la sapa de lemn…
Raspunsul prompt peste umar:
- Poate dumneavoastra, eu nu intru in litigii de munca.
PDF 
