Legea pentru organizarea si unificarea corpului de avocati adoptata la 21 februarie 1923 si publicata in Monitorul Oficial nr. 231/21.02.1923 a consacrat, in art. 4 alin. 2, pentru prima data:
„Femeea maritata care intruneste conditiile art. 1 va putea cere inscrierea in corpul advocatilor si exercita profesiunea cu deplina capacitate (…).”
In expunerea de motive a proiectului „legii pentru organizarea si unificarea corpului de avocati” prezentata in 1923 in Parlamentul Romaniei, ministrul Justitiei, Ion Th. Florescu [1] arata urmatoarele:
„Proiectul de lege pentru organizarea si unificarea corpului de avocati din Romania intregita este asteptat cu nerabdare si cerut cu insistenta de unanimitatea barourilor din tara.
In oricari alte imprejurari reglementarea moderna a barourilor de advocati, corp de elita auxiliar pretios al justitiei, ar fi fost o necesitate bine venita, dar ar fi atras mai mult atentiunea celor care vin in contact mai des cu aceasta categorie de intelectuali, luptatori ai dreptului si aparatori ai obijduitilor (…)
Advocatii, prin rolul social si juridic ce indeplinesc, prin autoritatea morala ce le da puterea verbului pusa in slujba dreptatii imanente si a legilor positive, sunt chemati – daca au o buna selectionare, o situatie morala si materiala multumitoare, si organizatie serioasa – sa fie, pe langa factori sociali si de progres de prima importanta, adevarate trupe de acoperire ale consolidarii noastre nationale si juridice.
Soli ai impaciuirii si biruitori ai antagonismului fara temei, ei au chemarea de a linistii spiritele ingrijorate si agitate, netezind calea dreptatii si marind prestigiul judecatilor. (…)
Economia lui pune in evidenta acest adevar cunoscut, ca viata, onoarea si averea cetatenilor nu poate fi incredintata oricui fara o pregatire serioasa culturala, fara o practica bine dovedita si fara o moralitate indiscutabila, caci nu numai impricinatul trebuie ocrotit, cand isi incredinteaza soarta lui si a familiei in mainile unui advocat, dar insas societatea trebuie aparata, caci ea are un interes suprem ca justitia sa se faca, ca progresul sa nu fie stanjenit si ordinea sa nu fie turburata. (…)
Nu ne-am dat inlaturi de la porunca vremei, chemand in slujba nobila a apararii semenilor si pe femee, care odata cu sfaramarea ultimelor prejudecati, a cucerit prin cultura, spirit de jertfa si devotament, dreptul de-a trai prin munca sa, pusa in serviciul celor mai generoase cauze.”[2]
[1] Ion (Jean) Th.Florescu : nascut in Rm. Valcea in 1873
- 1893 – Se înscrie în Baroul Vâlcea
- Titlu de doctor în drept obţinut la Paris
- Reprezentant al studenţilor Universităţii Bucureşti în grupul decemvirilor care a dus studenţilor francezi răspunsul la memorandumul în legătură cu situaţia românilor transilvăneni
- A activat în Comitetul Naţional Român de la Paris unde a lucrat pentru recunoaşterea drepturilor românilor
- Din anul 1914 a fost deputat liberal
- 1916-1917 Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor
- 1922-1923 Ministru de Justitie in Guvernul I.C.Bratianu
- Ia parte la elaborarea legilor de unificare a Constituţiei din 1923
- 1924 – Decan al Baroului Bucuresti
- 1931 – Infiinteaza Partidul Liberal Democrat
- 1950 – Moare în beciurile securităţii
[2] Din culegerea „Legea autentificărei actelor [...]. Legea Corpului de avocaţi. Adnotată cu Expunerea de motive, Desbaterile parlamentare şi Jurisprudenţa la zi [...]” de Alex. Lascarov-Moldovanu, Ed. Tipografiei „Curierul Judiciar” S.A., Bucureşti, 1924, pp. 123-124
Monica LIVESCU
avocat, Decan al Baroului Valcea
PDF 
