Piaţa avocaturii din România a avut o evoluţie sinuoasă în anul 2011, entuziasmul primelor trei luni, care prevesteau o creştere susţinută pe fundalul datelor pozitive din economia românească şi ieşirea din recesiune fiind înlocuite de pesimismul generat de evenimentele de pe pieţele financiare internaţionale, scăderea ratingului suveran a unor ţări şi posibilitatea ca economia mondială – şi implicit cea românească – să intre din nou în recesiune.
Avocaţii de business din România au fost nevoiţi să se adapteze „din mers” acestor schimbări şi să găsească acele strategii prin care să asigure o întreagă gamă de servicii de asistenţă juridică pentru clienţii lor, care la început de an se pregăteau pentru expansiune şi, în a doua jumătate, se confruntau cu spectrul de a suporta o nouă recesiune economică.
Piaţa avocaturii de business din România a fost dominată şi în 2011 de case de avocatură autohtone. Cele câteva firme de renume de peste hotare care, prin asociere cu unele cabinete mai mici, au intrat pe piaţa din România în anii anteriori, nu au crescut semnificativ concurenţa pe piaţă şi nu au periclitat poziţiile marilor case de avocatură locale. Regula a fost confirmată şi în anul 2011, când doar o singură firmă de avocatură de business de top a intrat pe piaţa românească prin asocierea cu un partener local, piaţa rămânând în continuare fragmentată, polarizată şi relativ mică. Economia românească nu este încă suficient de matură pentru a genera proiecte de valoare mare şi foarte mare (de ordinul a miliardelor şi zecilor de miliarde de dolari), care să trezească interesul firmelor mari de avocatură din lume de a-şi asigura în România mai mult decât un „cap de pod”.
De asemenea, se poate observa că, în ciuda unor schimbări minore în topurile realizate de diverse publicaţii, acelaşi număr relativ mic de case de avocatură mari realizează cea mai mare parte a veniturilor din piaţă, an de an. Acest lucru se explică prin faptul că resursele umane şi materiale pe care acestea le au la dispoziţie, precum şi expertiza acumulată de-a lungul anilor în arii din cele mai diverse ale dreptului comercial, le permit să gestioneze proiecte mari şi complexe care, la rândul lor, pot asigura venituri pe măsură, ceea ce, mai departe, se transformă în resurse pentru accesarea de noi proiecte mari.
Spre deosebire de 2010, când multe case de avocatură au încercat să se extindă în teritoriu, extindere văzută drept o modalitate de a contracara reducerea semnificativă a numărului de proiecte mari derulate în capitală şi mutarea polilor de dezvoltare economică spre alte zone, în 2011 acest fenomen a fost puţin vizibil, cele mai multe dintre ele optând pentru a opera în sistemul „best-friends” cu cabinete locale. Boştină şi Asociaţii rămâne astfel singura casă de avocatură din România care are într-adevăr o reţea proprie şi operaţională de birouri în toată ţara.
Paradoxal sau nu, criza economică din ultimii ani nu a determinat casele de avocatură de dimensiuni medii sau mai mici să fuzioneze pentru a fi în măsură să exploateze mai bine oportunităţile ivite în piaţă, ba dimpotrivă. În ultimii ani, s-au înregistrat patru fuziuni mai importante şi nenumărate “difuziuni”, unele mai celebre decât altele iar, din acest punct de vedere, 2011 nu a constituit excepţia. În privinţa caselor mari de avocatură problema nici nu se pune, acestea având deja „masa critică” necesară pentru a gestiona orice proiect ce poate apărea în economia românească, ele fiind – ca şi în trecut – mult mai susceptibile de a face obiectul unor spin-off-uri.
Piaţa forţei de muncă din avocatura de business a fost favorabilă angajatorilor şi avocaţilor cu experienţă, cei doi ani de criză economică scăzând presiunea întăririi echipelor cu avocaţi stagiari. În ciuda scăderii sensibile a pretenţiilor materiale ale tinerilor absolvenţi de drept, care au intrat acum pe piaţa avocaturii, acestora le-a fost din ce în ce mai greu să-şi găsească un loc în echipele caselor de avocatură specializate strict în domeniul comercial.
Concluzionând, cred că în ciuda climatului economic instabil şi imprevizibil, „precaut-optimist” este scenariul pe care lucrează pe termen scurt şi mediu cele mai multe dintre casele de avocatură de business din România.
Ovidiu CONSTANTINESCU
PR Manager BOSTINA SI ASOCIATII
PDF 
