CLUB DEZBATERI
JURIDICE.ESSENTIALS
 
ESSENTIALS: Pentru o Enciclopedie juridică a României | Mircea Duţu
Drept contravenţional
www.dreptcontraventional.ro
Ultimele apariţii editoriale | Avocaţi specializaţi

Hotararea Consiliului Local Cluj-Napoca privind blocarea rotilor/ridicarii autovehiculelor parcate pe domeniul public – ANULATA irevocabil de Curtea de Apel Cluj

28 noiembrie 2011 | Cosmin Flavius COSTAŞ, Sergiu GHERDAN
 | 2 comentarii
6.987 citiri
Print Friendly
 
Studentii la drept nu au voie sa fure

I. Soluţia Curţii de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 61/117/2011, după două amânări de pronunţare succesive, la data de 18.11.2011 a admis recursul reclamantei, modificând în tot sentinţa Tribunalului Cluj nr. 1237/8.03.2011, în sensul admiterii acţiunii în anulare a H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009. Instanţa a anulat prevederile acestui act normativ care instituia măsurile contravenţionale complementare ale blocării roţilor autovehiculelor, respectiv a ridicării acestora, în ipoteza în care s-ar fi apreciat că acestea ar opri/staţiona/parca în mod neregulamentar pe domeniul public sau privat al Municipiului Cluj-Napoca.

În esenţă, reclamanta a criticat legalitatea H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009 prin aceea că:

– aceasta instituia măsurile contravenţionale complementare ale blocării roţilor autovehiculelor şi ale ridicării sau mutării acestora pe alte amplasamente, însă în raport de dispoziţiile art. 5, alin. (4) din O.G. 2/2001, sancţiuni contravenţionale complementare nu pot fi instituie decât prin „legi speciale”, iar nicidecum prin hotărâri de consiliu local, care sunt acte juridice secundum legem

– aceasta instituia o procedură paralelă de ridicare a autovehiculelor, în condiţiile în care competenţa de reglementare a unei asemenea problematici aparţine Guvernului, în raport de art. 64, alin. (3) din O.U.G. 195/2002 care prevede faptul că „ridicarea vehiculelor dispusă de poliţia rutieră în  condiţiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament”

– H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009 oferea competenţa dispunerii unor astfel de măsuri contravenţionale complementare de către reprezentanţii Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca sau de către „împuterniciţii Primarului din cadrul Direcţiei Poliţia Comunitară a Primăriei municipiului Cluj-Napoca”; or, în raport de art. 64, alin. (1) din O.U.G. 195/2002, competenţa dispunerii măsurii ridicării autovehiculelor aparţine „poliţiei rutiere”

– H.C.L. Cluj-Napoca a atribuit serviciul public de blocare/ridicare a autovehiculelor Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca cu nerespectarea art. 9, lit. c1) a O.U.G. nr. 34/2006, neorganizându-se în acest sens o licitaţie

De asemenea, având în vedere că reclamanta a deţinut calitate procesuală activă atât în ceea ce priveşte măsura blocării roţilor autovehiculelor, cât şi măsura ridicării acestora, fiindu-i aplicate succesiv în vara anului 2010, la o distanţă de câteva săptămâni, astfel de sancţiuni contravenţionale complementare, Curtea de Apel Cluj a dispus obligarea Municipiului Cluj-Napoca la repararea prejudiciul material cauzat prin edictarea unor acte normative nelegale, actualizând totodată creanţele cu dobânda legală.

Astfel, Municipiul Cluj-Napoca a fost obligat la plata sumei de 415 RON reprezentând contravaloarea taxei de „ridicare/staţionare/depozitare” a autovehiculului şi suma de 100 RON reprezentând contravaloarea taxei de „blocare” a autovehiculului.

În egală măsură, Curtea de Apel Cluj a admis şi cererea reclamantei de a-i fi reperat prejudiciul suferit ca urmare a privării acesteia de lipsa folosinţei bunului (lucrum cessans) în perioada în care acesta a fost blocat, respectiv ridicat şi depozitat în temeiul H.C.L. 149/2009 Cluj-Napoca. Prejudiciul a fost evaluat simbolic de către reclamantă la 1 RON.

Hotărârea Curţii de Apel, deocamdată nemotivată, poate reprezenta o premieră în peisagistica jurisprudenţei naţionale. Este adevărat că la nivel naţional au existat hotărâri prin care s-au anulat Hotărâri de Consiliu Local asemănătoare prin care se stabileau măsurile contravenţionale complementare a blocării roţilor respectiv a ridicării autovehiculelor (exemplificativ: Curtea de Apel Oradea dosar nr. 2571/83/2007; Tribunalul Hunedoara dosar nr. 395/221/2010; Curtea de Apel Suceava dosar nr. 354/40/2010; Curtea de Apel Târgu-Mureş dosar nr. 173/43/2007; Curtea de Apel Braşov decizia 122/R/26.02.2008), însă aceste soluţii jurisprudenţiale s-au întemeiat în sensul nelegalităţii actelor normative cu caracter local pe considerentele că acestea ar fi fost emise în executarea Hotărârii de Guvern nr. 147/1992, care a fost abrogată tacit prin art. 134, alin. (1), teza a II-a al OUG 195/2002.

În schimb, în prezenta cauză deferită înspre judecare Curţii de Apel Cluj, reclamanta nu a invocat astfel de argumente, ci s-au ridicat în premieră probleme juridice ce vizează imposibilitatea generală a stabilirii unor măsuri contravenţionale complementare prin hotărâri de consiliu local [art. 5, alin. (4) O.G. 2/2001], respectiv de imposibilitatea reglementării unei proceduri paralele de ridicare/blocare a autovehiculelor prin astfel de acte emanând de la autorităţile locale, căci această prerogativă aparţine exclusiv Guvernului [art. 64, alin. (3) O.U.G. 195/2002].

Reclamanta a fost reprezentată pro bono de către avocat Costaş Cosmin Flavius din Baroul Arad.

II. Posibilitatea persoanelor cărora le-au fost prelevate anumite „taxe” ca urmare a ridicării/blocării autovehiculelor de a fi despăgubite

Ca urmare a anulării prevederilor H.C.L. Cluj-Napoca 149/2009 care instituiau măsurile contravenţionale complementare a blocării roţilor şi a ridicării autovehiculelor, astfel de măsuri nu mai pot fi dispuse în mod legal de la momentul pronunţării acestei hotărârii judecătoreşti irevocabile.

În egală măsură, persoanele cărora li s-au perceput taxe de „blocare”, respectiv „ridicare/staţionare/depozitare” a autovehiculelor în temeiul H.C.L. Cluj-Napoca 149/2009, au la îndemână posibilitatea acţionării în justiţie în vederea recuperării acestor sume achitate în temeiul hotărârii de consiliu local nelegale. Aceste creanţe, la cererea solvensului, vor fi actualizate cu dobânda legală în materie civilă, reclamantul putând solicita a fi despăgubit şi pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului (lucrum cessans) pentru perioada de timp în care acesta a fost blocat, ori, după caz, ridicat şi depozitat. În măsura dovedirii unui prejudiciu extrapatrimonial (e.g. spaima suferită ca urmare a bănuielii că autovehiculul i-ar fi fost furat, iar nu ridicat), reclamantul poate solicita şi compensarea prejudiciului moral astfel cauzat.

1. După caz, un astfel de rezultat poate fi obţinut printr-o acţiune în răspundere delictuală îndreptată împotriva Municipiului Cluj-Napoca pe temeiul art. 998-999 C. civ. de la 1864, pentru motivul imputabil (elementul culpei) al edictării unui act normativ nelegal (elementul faptei ilicite) care a determinat achitarea respectivelor taxe de către reclamant (elementul prejudiciului), între aceste două elemente ale răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie existând un vădit raport direct şi linear de cauzalitate.

2. În egală măsură, este posibilă şi formularea unei acţiuni în plată nedatorată (art. 992-993 C. civ. de la 1864) în contradictoriu cu accipiensul Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca (persoana juridică care a prelevat respectivele pseudo-taxe), ridicându-se, preferabil la primul termen de judecată, excepţia de nelegalitate (art. 4 din Legea 554/2004) a procesului-verbal de „blocare” sau „ridicare/staţionare/depozitare” autovehiculului cu pricina, proces-verbal care, raportat la dispoziţiile art. 6 pct. 7 din Cap. III a Anexei nr. 1 la HCL nr. 149/2009, reprezintă un act administrativ susceptibil a-i fi contestată legalitatea în faţa instanţelor de contencios administrativ. Cum hotărârile judecătoreşti prin care s-au anulat acte cu caracter normativ au putere numai pentru viitor (art. 23 din Legea 554/2004), fapt de natură să atragă concluzia că H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009 a ieşit din vigoare începând cu data de 18.11.2011, este necesar ca excepţia de nelegalitate să se ridice nu în raport de  prevederile acestui act cu caracter normativ emis de autorităţile locale, ci în raport de dispoziţiile art. 5, alin. (4) din O.G. 2/2001 şi a art. 64 din O.U.G. 195/2002.

Conduita procesuală constând în ridicarea unei astfel de excepţii de nelegalitate îşi păstrează caracterul oportun în ipoteza în care s-ar fi întocmit un proces-verbal de constatare şi sancţionare a presupusei contravenţii comise (act distinct de procesul-verbal de „blocare”, respectiv „ridicare/staţionare/depozitare”) prin care s-ar fi stabilit o măsură contravenţională principală, iar împotriva respectivului proces-verbal fie nu s-ar fi formulat o plângere contravenţională în termenul legal de 15 zile de la comunicare, fie o astfel de plângere ar fi fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În schimb, în situaţia în care presupusului făptuitor nu i s-a comunicat în modul/termenul prevăzut de lege vreun astfel de proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei (situaţia cea mai adesea întâlnită în practică), însă s-ar fi dispus măsura contravenţională complementară a blocării sau ridicării autovehiculelor, prelevându-i-se anumite „taxe” pentru deblocarea/eliberarea autovehiculului, jurisprudenţa instanţelor Municipiului Cluj-Napoca este unanimă în sensul că aceste creanţe sunt încasate în mod nedatorat (art. 992-993 C. civ. 1864) de către Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca şi, prin urmare, trebuie restituite fără a fi necesară ridicarea excepţiei de nelegalitate împotriva proceselor-verbale întocmite de această entitate privind „blocarea”, respectiv „ridicarea/staţionarea/depozitarea” autovehiculelor (exemplificativ: Tribunalul Cluj, dec. civ. nr. 1644/R/2010 din 15.12.2010 pronunţată în dosar nr. 20168/211/2010; Tribunalul Cluj, decizia pronunţată în dosar nr. 27211/211/2010).

Aceste hotărâri judecătoreşti îşi întemeiază raţionamentul pe faptul că prelevarea unor „taxe” ca urmare a dispunerii unor măsuri contravenţionale complementare (care, prin definiţie, nu pot exista în mod autonom) sunt efectuate ab initio fără a exista un temei juridic în ipoteza în care nu există un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit şi comunicat în modul şi termenul prevăzute de lege (şi implicit, fără a exista o măsură contravenţională principală).

Prin urmare, în cadrul unei acţiuni în plată nedatorată întemeiată pe dispoziţiile art. 992-993 C. civ. de la 1864, ridicarea unei excepţii de nelegalitate a procesului-verbal de „blocare”, respectiv „ridicare/staţionare/depozitare” a autovehiculului, în ipoteza în care nu s-a întocmit un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau acesta n-a fost comunicat în termenul legal, este de natură să tergiverseze în mod inutil soluţionarea cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 992-993 C. civ. de la 1864, acţiune care, potrivit jurisprudenţei instanţelor Municipiului Cluj-Napoca, oricum se va admite şi în ipoteza neridicării unei astfel de excepţii de nelegalitate.

În această ambianţă, deşi practica judiciară actualmente este unanimă în sensul celor învederate mai sus, merită amintit faptul că dreptul la o jurisprudenţă unitară este garantat de către art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, statul român fiind condamnat de către instanţa de la Strasbourg în multiple cauze pentru existenţa unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţelor de ultim grad (în acest sens, CEDO, hot. Tudor Tudor c. România; CEDO, hot. Ştefan şi Ştef c. România; CEDO, hot. Beian (nr. 1) c. România; CEDO, hot Ştefănică şi alţii c. România).

III. Posibilitatea continuării ridicării autovehiculelor de către municipalitate ulterior deciziei Curţii de Apel Cluj

Poziţia Municipiului Cluj-Napoca ulterior pronunţării deciziei Curţii de Apel Cluj a fost aceea a faptului că Legea 155/2010 ar constitui un temei legal „nou” care să permită ridicarea autovehiculelor, datorită faptului că art. 7, lit. h) enumeră ca atribuţie a poliţiei locale, aceea de a constata şi aplica „sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar”. De altfel, Municipiul Cluj-Napoca a şi demarat procedurile în vederea adoptării unei noi hotărâri de consiliu local prin care să se reglementeze procedura ridicării acestor autovehicule oprite/staţionate/parcate în mod neregulamentar.

La o analiză sumară, susţinerea Municipiului Cluj-Napoca apare ca fiind în mod vădit eronată, din cel puţin din două motive:

1. Legea 155/2010 nu constituie în realitate un temei juridic „nou” care să permită dispunerea măsurii ridicării autovehiculelor, căci dreptul de a se dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor exista şi înainte de intrarea în vigoare a Legii poliţiei locale nr. 155/2010, lucru care n-a constituit un impediment în sensul anulării H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009. Astfel, conform art. 64, alin. (1) din O.U.G. 195/2002, poliţia rutieră deţine dreptul de a dispune „ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă”.

2. Deşi, într-adevăr, atât Poliţia Locală, cât şi Poliţia Rutieră deţin dreptul de a dispune măsura ridicării autovehiculelor oprite/staţionate neregulamentar cf. art. 7, lit. h) din Legea 155/2010 şi cf. art. 64, alin. (1) din O.U.G. 195/2002, acest drept este paralizat din punct de vedere practic, căci nu există un act normativ care să reglementeze o procedură de ridicare a autovehiculelor oprite/staţionate neregulamentar. Or, în lipsa unei proceduri nu se poate dispune o astfel de măsură, căci nu este de conceput a exista „fond fără formă”.

În egală măsură, competenţa de a adopta un act normativ prin care să se reglementeze procedura de ridicare a autovehiculelor aparţine, potrivit art. 64, alin. (3) O.U.G. 195/2002, Guvernului României, acestui organ fiindu-i delegată expressis verbis atribuţia ca, prin intermediul regulamentului de aplicare a O.U.G. 195/2002, respectiv Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006, să reglementeze o atare procedură. Cât timp H.G. 1391/2006 nu instituie o asemenea procedură, a o reglementa printr-o hotărâre de consiliu local ar însemna, pe de o parte, a nerespecta dispoziţiile legale în materie de competenţă (căci competenţa reglementării unei asemenea proceduri aparţine Guvernului cf. art. 64, alin. 3 din O.U.G. 195/2002) şi, pe de altă parte, a adăuga la actele normative care permit dispunerea unor astfel de măsuri (O.U.G. 195/2002 şi Legea 155/2010), lucru inadmisibil, căci hotărârile de consiliu local (acte juridice secundum legem) nu pot adăuga sau completa dispoziţiile unui act juridic normativ având forţa legii.

Totodată, prin reducere la absurd, chiar dacă printr-o interpretare iraţională s-ar admite posibilitatea (şi, implicit, competenţa Consiliilor Locale) de a adopta acte cu caracter normativ locale prin care să se reglementeze procedura ridicării autovehiculelor oprite/staţionate neregulamentar, pentru efectuarea unor astfel de operaţiuni n-ar putea fi instituite „taxe” în sarcina subiecţilor pasivi ai măsurii ridicării, căci procedându-se astfel s-ar institui practic noi sancţiuni contravenţionale complementare prin hotărâri de consiliu local, lucru nepermis în raport de dispoziţiile art. 5, alin. (4) H.C.L. Cluj-Napoca.

În acest răstimp în care nu există vreun act normativ care să reglementeze procedura ridicării autovehiculelor oprite/staţionate în mod neregulamentar, se poate aprecia cu just temei că orice astfel de măsură luată în ciuda existenţei hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Cluj poate fi susceptibilă să angajeze răspunderea penală a persoanelor care dispun sau tolerează dispunerea unor astfel de măsuri, pe temeiul dispoziţiilor art. 246 C. pen. Dacă persoana care dispune/tolerează dispunerea unor astfel de măsuri constituie un funcţionar public în sensul dispoziţiilor art. 147, alin. (1) C. pen., raportat la art. 258, alin. (2) C. pen., acţiunea penală se poate pune în mişcare şi ex officio.

Cosmin Flavius COSTAŞ
Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Avocat, Baroul Arad

Sergiu GHERDAN
Facultatea de Drept, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Student, anul IV


Cuvinte cheie: , , , , ,
UJMAG


Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Hotararea Consiliului Local Cluj-Napoca privind blocarea rotilor/ridicarii autovehiculelor parcate pe domeniul public – ANULATA irevocabil de Curtea de Apel Cluj”

  1. Razvan Nicolae MICUL spune:

    Excelent articol, cu mentiunea ca Tribunalul Satu Mare si CA Oradea au retinut prev. OG 2 pentru anularea unui HCL similar al CL Satu Mare. Noi am invocat acest aspect inca din 2007, in dos. citat de tine privind CL Craiova. Cati bani au fost sustrasi clujenilor 2 ani de zile? Hotararea este prea putin, prea tarziu, iar justitia tarzie e justitie nula.
    Unde sunt bani colectati ilegal? In buzunarele caror firme? De ce permitem extorcarea cetatenilor sub imperiul sechestrarii proprietatii acestora? Desigur dispunerea masuri printr-un pv. realizat de politie ofera posibilitatea suspendarii sanctiunii, fara plata sanctiunilor, pana la solutionarea eventualei contestatii, ori asta nu ar fi “business”. Mult mai simplu sa pui caracatita si sa iei banii oamenilor.
    Aceste practici trebuie sa inceteze la nivel national. Politia sa fie dotata si sa dispuna direct aceste masuri, prin pv., conform legii.

  2. Solutia Curtii de Apel in dosar 61/117/2011 este urmatoarea:

    “Solutie: Admite recursul declarat de reclamanta PA împotriva sentinţei civile nr. 1237/8.03.2011 pronunţată de Tribunalul Cluj, pe care o modifică în sensul că anulează art. 4 al HCL Cluj-Napoca nr. 149/2009, anexele nr.1-5 a HCL Cluj-Napoca nr. 149/2009. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 516 lei cu dobânda legală în materie civilăcalculată începând cu data de 01.07.2010 şi până la data achitării integrale. Respinge cererea privind acordarea daunelor morale. Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 64,95 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 18.11.2011.”

    Prin urmare, toate celelalte consideratii din articol reprezinta o simpla colectie de opinii personale ale avocatilor autori si nicidecum opinia instantei.

    La fel si concluziile articolului… acestea nu rezulta din hotarirea judecatoreasca, nici macar din dispozitivul publicat.

    Iar amenințările cu urmărirea penală a funcționarilor sunt vorbe goale.

    Este amuzant să recunoști existența dreptului Poliției locale de a DISPUNE ridicarea autovehiculelor dar să spui că dreptul este PARALIZAT deoarece nu există norme de aplicare.

    Credeți că este necesar un alt act normativ care să clarifice modul de RIDICARE al autovehiculelor? Chiar așa? Vorbiți serios?

Dumneavoastră ce părere aveți?

кредит наличными онлайнтинькофф кредитная карта Return to Top ▲Return to Top ▲