I. Scurtă introducere
Avocatul nu se identifică decât arareori cu cauza pe care o apără sau o reprezintă. El rămâne demiurgul rece şi raţional, încercând să stea departe de pasiunea care cuprinde părţile cauzei, el fiind cel care creează cauza din perspectiva „adevărului juridic”, încercând să o sustragă „adevărului faptic”, sau, dimpotrivă, încercând să le suprapună, în funcţie de tabără în care se află.
Un om de ştiinţă se identifică până la confuzie cu subiectul pe care îl tratează, ideea pe care o prezintă fiind parte integrantă din personalitatea omului de ştiinţă, definindu-l, urmărindu-l toată viaţa.
Avocatul prin definiţie nu este om de ştiinţă, îi lipsește metoda ştiinţifică, aplecarea asupra subiectului dar mai ales anii întregi de studiu asupra unui domeniu, însă exercițiului zilnic al argumentării îl apropie de acesta.
În acest context argumentarea nu trebuie confundată cu ştiinţa argumentării. Trebuie să recunoaştem că nu am studiat niciunde tehnica argumentării, majoritatea încercăm să o dobândim prin experienţă proprie, deci o cunoaştere a posteriorii, sau prin studii, daca a mai rămas timp si energie. Nici elemente de logică nu am studiat în facultate, astfel încât dincolo de puterea logicii fiecărui avocat nu avem multe instrumente la îndemână.
În drept, într-o argumentare (care cuprinde aspecte logice şi aspecte retorice), mai ales dacă argumentarea este orală, uneori aspectele retorice au câştig de cauză în faţa aspectelor logice, mai ales în faţa unui auditoriu nespecializat, dar chiar şi în faţa unui public de specialitate – judecătorii (întotdeauna am spus că judecătorul dă două note, ca la patinaj artistic: una pentru impresia artistică, iar cealaltă pentru meritul tehnic), astfel încât pentru un avocat aspectele retorice sunt un element important.
Şi totuşi, din perspectiva omului de ştiinţă, aspectele logice trebuie să fie cele care interesează, dincolo de retorica în sine, astfel încât pentru credibilitate, logica oricărei argumentări trebuie să fie fără cusur. În măsura în care se va da câştig de cauză retoricii atunci suntem în faţa unui sofism – silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare (v. dexonline).
În cele ce urmează vom face o scurtă analiză, din perspectiva logicii, a argumentelor aduse de un autor cu privire al dreptul se sindicalizare al preoţilor.
II. Scurtă analiză a argumentelor aduse
A. În argumentul nr. 2 autorul studiului precizează „Constituţia României şi Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor nu retrag dreptul preoţilor de a întemeia sindicate, neavând prevederi speciale sub acest aspect, preoţii fiind socotiţi legitimi cu drepturi fundamentale asemeni celorlalte persoane”.
Citind acest argument se creează imaginea unui om care priveşte în soare şi exclamă: lumina este albă. Relaţia ochi-lumină fiind directă, observaţia este corectă, însă pentru a se putea exprima științific omul nostru are nevoie de un instrument prin care să poată filtra lumina pentru a putea vedea întreg spectrul. Privită prin această prismă, lumina nu mai apare ca fiind albă, ci apare un întreg spectru de culori, de nuanţe. Totul se nuanţează.
Autorul argumentului precizează că nici Constituţia şi nici Legea cultelor nu interzic preoţilor să se sindicalizeze. Această perspectivă de a privi lucrurile este fundamental greşită.
Prisma prin care trebuie filtrată lumina, pentru a putea vedea întreg spectru, este art. 9 din Constituţie şi nu doar art. 40 din Constituţie.
Art. 40 din Constituţie prevede că toţi cetăţenii au dreptul la sindicalizare, dar art. 9 din Constituție vine şi introduce acea prismă care face ca lumină să nu fie albă, pentru simplul privitor, ci să aibă o întreagă paletă de culori, precizând că sindicalizarea cetăţenilor se face în condiţiile legii.
Aşadar, Constituţia stabileşte că toţi cetăţenii au dreptul să se sindicalizeze, însă în condiţiile legii. Care este legea aplicabilă în cazul dreptului al sindicalizare? Este ea Legea cultelor sau Legea sindicatelor? În lipsa tăcerii absolute a legii cultelor, este de forţa evidenţei că Legea specială este Legea nr. 62/2011 (anterior legea nr. 54/2003).
Legea nr. 62/2011 stabileşte că se pot sindicaliza numai persoanele care au încheiate contract individual de muncă.
Aşadar, Constituţia stabileşte ca principiu ca orice cetăţean se poate sindicaliza (art. 40), numai în condiţiile legii (art. 9), adică numai acei cetăţeni care au contract individual de muncă (art. 3 L. 61/2011).
Trebuie cercetat dacă preoţii au contract individual de muncă, însă acest aspect face obiectul altui studiu, aici ne limităm doar a preciza că preoţii nu au raporturi de muncă, ci doar raporturi de slujire şi misiune asumată.
Aşadar, art. 9 din Constituţia României nuanţează dreptul cetăţenilor de a se sindicaliza.
Eroarea de logică în acest argument este lipsa diferenţei specifice şi utilizarea numai a genului proxim.
B. În argumentul nr. 3 autorul studiului precizează „Nu există fundament legal pentru care statul să-şi neglijeze cetăţenii care sunt preoţi ortodocşi permiţându-le terţilor să le anuleze posibilitatea de exercitare a unor drepturi fundamentale” (s.ns).
Aici trebuie făcută o precizare prealabilă. Autorul face o confuzie gravă între existenţa unei „fundamentări care a stat la baza adoptării textului de lege” şi existenţa „fundamentului legal”.
Dacă autorul ar fi folosit numai expresia „nu există fundament pentru care statul […]”, atunci acest argument ar fi fost viabil şi s-ar fi putut continua discuţia dacă hirotonia este sau nu este un motiv pentru care dreptul la sindicalizare să fie restrâns, etc.
Autorul precizează însă că „nu există fundament juridic”, altfel spus, nu există temei juridic pentru care statul să-şi neglijeze cetăţenii. Or, fundament juridic există: Constituţia României (art. 40, art. 9) Legea cultelor (art. 23), Legea dialogului social (art. 3 alin. 1), Codul muncii (art. 1, art. 2, art. 10).
C. În argumentul nr. 5 autorul studiului precizează: „Problema unei eventuale opţiuni recunoscute Bisericii Ortodoxe Române în a avea cu preoţii o relaţie bazată pe slujire şi misiunea asumată liber, iar nu pe baze contractuale, cred că este o falsă problemă, pentru că asemeni oricăror cetăţeni preoţii care încasează venituri pentru activitatea lor trebuie să se supună normelor din legislaţia muncii”.
Şi acest argument este incorect, fiind un sofism.
a) Trebuie să precizăm că expresia „problema unei eventuale opţiuni recunoscute Bisericii Ortodoxe Române” nu este corectă deoarece opţiunea nu este recunoscută numai BOR, ci este recunoscută tuturor cultelor religioase recunoscute în România. Legea cultelor nu se referă doar la BOR, ci la toate cele 14 culte religioase recunoscute în România. Problema recunoaşterii dreptului la sindicalizare nu va fi numai o problemă internă a BOR (întâmplător pe aceasta o cunoaştem mai bine), ci a tuturor cultelor religioase recunoscute.
În virtutea acestui drept acordat tuturor cultelor religioase, unele culte au optat pentru o relaţie de ascultare, altele au optat pentru o relaţie contractuală: este ca in principiul subsidiarismului din dreptul comunitar, când, în esenţă, se lasă statelor membre dreptul de a reglementa relaţiile deoarece acestea cunosc cel mai bine care sunt cele mai adecvate metode pentru a ajunge la cele mai bune rezultate, şi numai în subsidiar se intervine la nivel comunitar.
Statul nu poate să cunoască realităţile vieţii religioase ale fiecărui cult religios recunoscut, motiv pentru care transferă cultelor dreptul de a alegea acea relaţie care corespunde cel mai bine tradiţiei, cutumelor dar, mai ales, vieţii spirituale din interiorul acelui cult religios recunoscut.
Bisericii Creştine după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România a optat pentru o relaţie fundamentată pe contractul individual de muncă[1], în vreme ce cultul musulman, cultul ortodox şi alte culte au optat pentru o relaţie de ascultare.
A obliga BOR să aibă contracte individuale de muncă, prin ricoşeu de la recunoaşterea dreptului preoţilor la sindicalizare, şi a lăsa celelalte culte să aibă relaţii spirituale cu clericii lor, înseamnă o intruziune nepermisă în viața BOR, înseamnă o discriminare a acestui cult în raport cu celelalte, deoarece cultul religios ortodox nu va mai beneficia de libertatea de care beneficiază celelalte culte.
b) Admiţând argumentul autorului conform căruia“asemeni oricăror cetăţeni preoţii care încasează venituri pentru activitatea lor trebuie să se supună normelor din legislaţia muncii”, ar însemna ca orice cetăţean român care încasează „venituri” ar trebui să se sindicalizeze.
Or, este de forţa evidenţei că există categorii de cetăţeni care obţin venituri, dar care nu se pot sindicaliza, pentru că nu au contracte de muncă, şi sunt cetăţeni care obţin venituri dar care sunt excluşi în mod expres prin lege de la dreptul de a se sindicaliza.
În România categoria persoanelor care obţin venituri este foarte mare, printre aceştia sunt judecătorii, militarii, angajaţii SRI, demnitarii etc.
Conform art. 4 din Legea nr. 62/2011 judecătorii, militarii etc. nu au dreptul să se sindicalizeze. Pe raționamentul autorului, din moment ce aceste persoane obţin venituri, atunci trebuie să aibă dreptul la sindicalizare. Nu are relevanţă pentru autor motivaţiile interdicţiilor, deoarece din prisma autorului relevant este obţinerea venitului.
Conform raţionamentului autorului, inclusiv persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate, şi care obţin venituri din munca prestată, au dreptul să se sindicalizeze.
Şi de data aceasta eroarea de logică se produce la acelaşi nivel: generalizarea, lipsa admiterii oricărei nuanţe, neluarea în considerare a diferenţei specifice, ci numai a genului proxim.
D. În argumentul nr. 6 autorul studiului precizează „Hotărârea CEDO nu face o confuzie între specificul vocaţional al preoţiei şi raporturile de muncă, dar nu poate lipsi raporturile de muncă, cărora le observă specificitatea , de efectele legale, printre care şi dreptul angajaţilor de a se sindicaliza”.
Această afirmaţie este ruptă din context, CEDO nici nu analizează specificul vocaţional al preoţiei, ci afirmă cu tărie că preoţii au contract individual de muncă.
Hotărârea CEDO pleacă de la o premisă inexistentă în dreptul român şi anume: preoții au contracte individuale de muncă. Nici un text din legislaţia română nu prevede că preoţii au obligativitatea încheierii CIM, ci dimpotrivă legea română lasă la latitudinea cultului modalitatea de reglementare a relaţiilor dintre clerici şi cultul religios recunoscut, iar BOR a ales timpul relaţiilor de ascultare şi misiune asumată.
În tot raţionamentul CEDO lipseşte premisa minoră: preoţii au contract de muncă (premisa majoră conţine întotdeauna predicatul, iar premisa minoră conţine întotdeauna subiectul).
Dacă ar fi să reprezentăm acest raţionament atunci acesta ar fi astfel:
Premisa majoră: Persoanele cu CIM au dreptul să se sindicalizeze.
Premisa minoră: Preoţii au CIM.
Concluzia: Preoţii au dreptul să se sindicalizeze.
Or, de lege lata în dreptul român preoţii nu au obligaţia încheierii contractului individual de muncă, ceea ce înseamnă că nu există premisa minoră, ceea ce înseamnă că silogismul este fals.
Reluând raţionamentul pe dispoziţiile legale actuale, acesta ar arăta astfel:
Premisa majoră: Persoanele cu CIM au dreptul să se sindicalizeze.
Premisa minoră: Preoţii au relaţie de ascultare şi misiune asumată.
Concluzia: …………
NU există concluzie pentru că nu există raţionament.
E. În argumentul nr. 7 autorul studiului precizează: „Statutul neînregistratului Sindicat Păstorul cel Bun, aşa cum transpare din textul Hotărârii CEDO, cuprinde şi elemente care nu sunt în opinia mea corespunzătoare misiunii preoţilor, însă aceste elemente nu sunt în măsură să anuleze dreptul de a se sindicaliza al preoţilor. Revine ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române rolul de a-i învăţa (nu de a-i obliga) pe preoţi să-şi exercite drepturile cu înţelepciune. […] Am încredinţarea că preoţii ortodocşi autentici vor ştii să utilizeze statuările Curţii în aşa fel încât să nu se abată de la canoanele Bisericii”.
Eroarea acestui argument rezidă din schimbarea registrului: dacă celelalte argumente s-au plasat în zona dreptului, argumentul nr. 7 face un clivaj între drept şi religie, aducându-se argumente care anulează în totalitate celelalte argumente.
În drept nu există ca o lege să se aplice numai în ceea ce convine şi să nu se aplice în ceea ce nu convine. Ea se aplică în totalitate, tuturor subiecților de drept din câmpul său de aplicare.
Însuşi autorul recunoaşte că statutul sindicatului preoţilor contravine misiunii spirituale a preoţilor (deşi la argumentul 2 precizează că hirotonirea nu este un motiv de a interzice preoţilor să se sindicalizeze).
Aşadar, deşi autorul recunoaşte faptul că statutul sindicatului aduce atingere autonomiei cultului, „revine ierarhilor BOR rolul de a-i învăţa pe preoţi să îşi exercite drepturile cu înţelepciune”. În drept nu există această noţiunea „de a folosi cu înţelepciune” drepturi sindicale. Prin definiţie sindicatul apără toate drepturile recunoscute de legislaţia muncii.
În drept, un drept recunoscut se utilizează conform finalităţii sale (opus abuzului de drept) dar se utilizează în întregime, şi nu pe jumătate. Cu atât mai puţin cineva poate recomanda altcuiva cât anume din acel drept să utilizeze şi cât nu.
De asemenea, exprimarea „am încredinţarea că preoţii ortodocşi autentici” nu este nici juridică, nici teologică, este un argument de retorică şi atât, deoarece nici dreptul român şi nici BOR nu recunosc noţiunea de „preot autentic” şi „preot neautentic”. În măsura în care o persoană ar declara că este preot, dar acesta nu este, atunci el intră pe tărâm penal săvârşind infracţiuni (aici specialiștii în penal se pot pronunţa mult mai bine decât mine).
F. În argumentul nr. 8 autorul studiului precizează: „Hotărârea CEDO nu subminează autoritatea cultelor religioase, dar atrage atenţia că şi preoţii sunt deţinători de drepturi fundamentale şi că pot exercita aceste drepturi […]”.
Şi acest argument este unul de retorică, dorind să se atenueze efectul devastator pe care hotărârea CEDO o poate produce.
Astfel, se argumentează că „hotărârea CEDO […] atrage atenţia că şi preoţii […]”.
Din punct de vedere strict juridic, CEDO nu atrage atenţia printr-o hotărâre. CEDO hotărăște, iar hotărârile sunt obligatorii.
Numai în măsura în care suntem în faţa unui act fără forţă juridică, precum Recomandările sau Avizele Uniunii Europene, atunci am putea spune că CEDO a atras atenţia, însă CEDO a statuat cu forţă juridică obligatorie pentru statul român.
CONCLUZIE
Dacă articolul domnului Mihail C. Barbu ar fi venit la redacţia Revistei de Drept Social l-aş fi returnat cu următoarele precizări: autorul dă dovadă de necunoaşterea legislaţiei în vigoare, articolul nu este documentat suficient şi cuprinde raţionamente false.
I-aş fi recomandat să abordeze problema din perspectiva demonstrării că preoţii ar avea relaţii de muncă, să plece de la situaţia de fapt, că în unele protoierii există încheiate contracte individuale de muncă, de la dispoziţiile legii salarizării, precum şi de la aspecte ce ţin de procedura CEDO. Acestea sunt breşele juridice pe care se poate discuta. Părerile personale nedocumentate nu au valoare juridică.
[1] Art. 36 alin. (2) lit. k) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Creştine după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România: „Comitetul de presbiteri îndeplineşte următoarele atribuţii: k) angajarea şi desfacerea contractului de muncă al personalului spiritual şi/sau administrativ”, aprobat prin H.G. nr. 897/2008, publicat în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 683/2008.
Av. Costel GÎLCĂ
Director – Revista de Drept Social
PDF 
Ai reusit sa expui perfect unele dintre caracteristicile acestei slehte: logica stramba, schioapa, argumentatia indoilenica, sofismele ridicate la rang de credinta etc.
Baietii astia trebuie sa intelegea ca trebuie sa intre in legalitate, ca mecanismele pe care le utilizeaza trebuie destructurate si banul public trebuie sa fie utilizat numai in chestiuni de interes laic. Inca nu imi dau perfect seama daca ignoranta este doar afisata sau face parte din fiecare celula, desi inclin sa cred ca prima parte contine raspunsul corect. Fac pe prostii sa duca o viata usoara. Enough is enough !
Costel Galca, preotii indiferent ca au sau nu contract de munca, dar mai ales PENTRU ca nu au contract de munca, ma deranjeaza personal pentru ca (a) statul aloca acestei grupari de indivizi resurse financiare pe care le-ar utiliza mai bine in sistemul de invatamant (b) statul plateste acestui grup de impostori ai logicii pensii din bani publici (c) Romania are mai multe biserici decat scoli (d) Romania are mai multi preoti, calugari si alti astfel de indivizi decat invatatori si profesori (e) se constituie intr-o grupare cu reguli proprii, netransparenta in modul de functionare, care pretinzand ca serveste populatia crestina a tarii pare a se deda de multe ori la activitati de extorcare a populatiei de bani si alte resurse. Am uitat sa adaug ca membri ai acestei grupari de domni rotofei duplicitari privilegiati sunt invitati (cu ce statut ?) la tot felul de manifestari publice ale STATULUI, inclusiv in Parlament sau la Presedinte ca si cum ar avea vreo indreptatire juridica speciala. Unii din acesti domni au Mercedes, sofer, secretare, intind mana sa fie pupata de politicieni alesi, pastoresc sisteme judiciare paralele cu cel public, dau dispozitii prin canale proprii membrilor care trebuie sa dea ascultare… Personal, fiecare poate sa faca ce doreste atat timp cat banii mei din taxe nu sunt folositi intensiv in beneficiul unor organizatii de acest tip.
Felicitari si multumesc autorului pentru toate cele trei articole pe care le-a scris pe aceasta tema. « Felicitari », pentru ca ai o logica impecabila (daca imi permiti tutuiala, vad ca pe forum cei de aceeasi varsta se tutuiesc)! Chiar ma intrebam unde ai invatat logica, ca asa cum ai spus, noi nu am invatat-o in facultate. Poate n-ar fi rau sa se reia traditia asta, asa cum o face un prieten de-al meu (Ion Cosmovici) pe teme similarea, invatandu-i pe studentii de la stiinte politice sa scrie si sa se orienteze in viata profesionala… « Multumesc », pentru ca toate articolele contribuie, in mod concret si rational (ceea ce e foarte rar in ziua de azi !), la dialogul pe tema hotararii Curtii.
O singura chestiune ma jeneaza in ultimul tau articol. Cand tu spui « in masura in care se va da castig de cauza retoricii, atuncisuntem in fata unui sofism » faci o confuzie intre retorica si sofism, ori trebuie facuta o distinctie. Retorica nu e sofistica. Retorica este o facultate a ratiunii care tinde sa convinga prin cuvant. Atunci cand vrei sa convingi, folosesti nu doar logosul (discursul rational), ci si ethosul (caracterul moral al vorbitorului) si pathosul (sentimentele pe care le starnesti la cel care te asculta), pentru ca atunci cand argumentezi, « tu spui ceva cuiva ». Ceea ce e un lucru bun. Sofistica insa e o pervertire a retoricii pentru ca folosindu-se de retorica, are intentia de insela auditoriul folosindu-se de argumente falacioase.
Si daca tot am starnit discutia pe tema asta semnaland hotararea, adaug si eu, de data aceasta intr-o cheie mai putin mistica ( ), analiza hotararii facuta impreuna cu colegul meu Grégor Puppinck (in lb. franceza insa): http://eclj.org/Releases/Read.aspx?GUID=47dfba55-6c2f-45bd-9d9d-3624292f6480
Iar pentru cei pasionati de logica, sau pentru cei care vor s-o descopere, iata cateva carti interesante : Aristotel : « Retorica », « Respingerile sofistice », etc , Bruno Couillaud : « Raisonner en vérité », Josef Pieper : « Abuse of language, abuse of power », Roger Verneaux : « Introduction générale et logique », Aline Lizotte : « L’art de la définition ». Ar mai fi Anton Dumitriu cu « Istoria logicii » de exemplu, dar nu stiu sa fi fost reeditata…
Emanuel,
tu ai deschis un alt camp ai discutiei: utilitatea cultelor religioase recunoscute.
Plec de la premisa ca nu te referi numai la preotii ortodocsi si ca te referi la toti preotii din toate cultele religioase recunoscute. Daca te referi numai la preotii ortodocsi problema probabil ca este una persnala si atunci nu are rost sa discutam, ca na….nu discutam aici probleme sau/si frustrari personale, ci discutam chestiuni de principiu.
Apoi, cu privire la pensiile preotilor, s-ar putea sa ai o mare surpriza: la integrarea caselor speciale ale preotilor ortodocsi, in sistemul public de pensii acestia aveau excedent si pur si simplu le-au fost…..furati acesti bani prin integrarea. Deci, cu pensiile lucrurile stau exact invers fata de cum ai spus tu. E ca in bancul acela rusesc, nu i s-a dat o masina, ci i s-a furat o bicicleta.
Acum hai sa analizam pe rand:
a) mai multi preoti decat profesori
cultul religios este fara indoiala o alta scoala, este scoala moralei. In invatamantul laic nu o sa inveti niciodata morala. Trecand peste aspectele de cancan uneori, ramane o invatatura morala in cadrul fiecarui cult religios care nu se poate invata in alta parte.
b) pensii din bani publici
preotii contribuie si ei la sistemul public de pensii, din banii lor si preotii platesc si ei taxe si impozite, iar mai sus am aratat ca sistemul propriu la integrare ere excedent.
c) Romania are mai multe biserici decat scoli
toate bisericile sunt construite prin contributii private, de unde rezulta incapacitatea statului de a dezvolta o structura viabila care sa permita construirea mai multor scoli. PE de alta parte comparatia este un sofism: o biserica se adreseaza adultilor, iar o scoala copiilor, este de forta statisticii ca sunt mai multi adulti decat copii, astfel incat este logic sa fie mai multe biserici decat scoli. COmparatia ar trebui facuta raportat la numarul de adresanti. Spre exemplu., daca intr-un cartier sunt 3 biserici la 3000 de oameni si o scoala la 500 de elevi, cum este proportional? Vine ca scoala se adreseaza unui numar mai mic de oameni decat biserica? Eu asa as face comparatia.SI atunci este normal sa fie mai multe biserici, pentru ca sunt mai multi adresanti.
d) se constituie in grupuri proprii
Cand noi ne-am nascut, si cand bunicii nostri si bunicii bunicilor nostri aceste grupuri erau deja constituite. Daca te referi la bisericile neoprotestante, atunci aici este corecta folosirea timpului prezent, insa in cazul BOR ea este constituita de aproape 2000 de ani de la prezenta lui Sf. Andrei in zona Dobrogei, atestarea crestinismului la biserica de la Niculitel.
d1) activitati de extorcare
Asta depinde foarte mult de perspectiva din care privesti. Daca nu accepti rolul moralizator al cultului, atunci da poate sa fie asa (Emanule eu nu vorbesc aici de credinta – pentru ca este o alta dsicutie si este una personala a fiecarui individ, eu vorbesc aici pur si simplu de morala). Acesi bani sunt dati voluntar de credinciosi si ei servec pastrarii unei morale prin asigurarea subzistentei preotului, iar de aici a cultului si mai departe a moralei.
e) Domni rotofei
Hmmmm, eu stiu ce sa zic. Cred ca in proportie de 80% preotii, ortodocsi sunt saraci si isi duc viata de la o zi pe alta. Bine, au mai mult decat enoriasii lor si este oarecum logic sa fie asa, insa….fata de avocati, diferenta este enorma. SI in vreme ce avocatii iau bani ca sa apare sau sa gaseasca solutii, preotii (indifernt de cultul religios recunoscut din care fac parte) au grija la asigurarea pastrarii unei anumite morale.
Daca nu accepti existenta moralei in societate si a rolului ei benefic, atunci… recunosc ca discutia s-ar putea dovedi extrem de dificila iar din perspecta ta ai avea dreptate, insa….nu stiu ce ne-am face cu milioanele de oameni care au nevoie de morala, de traditie, de un loc in care sa isi indrepte grijile lumesti, atunci cand toate portile li se par inchise, singura sursa de liniste o gasesc in Biserica.
Ce ne facem cu toti acesti oameni si cu nevoile lor?
In opinia mea, prin explorarea subiectului juridic BOR – CEDO – dreptul muncii s-a ajuns – poate inevitabil – la o discutie cu caracter pur social:
Cat de prezenta este BOR in partea publica a vietii fiecaruia? Ce face BOR opentru tine? Trebuie sa faca ceva?
Eu cred ca BOR duce o viata paralela din instinct de conservare – a avut 50 de ani de ocultare qvasioficiala insotita pe alocuri de nefericite colaborari cu puterea si nu mai vrea sa ajunga in situatia asta. Pana aici sunt de acord, nimeni nu mai vrea sa doarma acel somn.
Prezentificarea si adaptarea este insa obligatorie pentru oricine si orice organizatie care traieste, respira si se hraneste in mediul social.
Ce astept eu de la BOR? Implicare sociala sincera si vizibila, apolitism declarat si viguros si prezenta in societatea civila, discurs modern, nemoralizator dar sprijinit pe valori etice clare, vointa energica de a drena social zonele in nevoie reala, un PR bun bun de tot, scoli proprii/ burse accesibile si laice intr-o mare masura, nepromovarea si neexploatarea sentimentului de vinovatie in randul credinciosilor, preoti model din punct de vedere intelectual (varfuri si nu autori de tomuri teleologice in limbaj pre-arhaic), respect pentru vointa enoriasilor si poate mai aveti si voi si alte asteptari.
Oferta actuala a BOR este foarte discreta, iar multi tineri credinciosi percep BOR ca pe un trust financiar, poate pe nedrept, dar comunicarea publica este in defavoarea BOR in aceasta privinta. Daca se adevereste ca sunt acum suficienti de multi dintre acestia (care acum au undeva intre 25-40 de ani) imi pot imagina ca peste 20 de ani, in biserica vor fi foarte putini oameni de sprijin sau cei care vor fi, nu vor fi din clasa medie intr-o masura suficienta.
Eu mai am in plus o teorie si o expun cu tot riscul: BOR este o biserica nereformata si nereformabila, in sens Occidental cel putin. Cand nu ai concurenta dar ai resurse, poti sa tinzi catre autarhie. Sper sa ma insel.
Prezenta BOR in viata publica a fiecaruia e accea pe care fiecare o permite in viata sa.
Adaptarea Bisericii. Ce intelegeti prin adaptare? Adaptare la ce? Daca la noile ideologii postmoderne sau la alte curente asemenea, atunci Biserica si-a pierdut esenta, s-a transformat in altceva, nu-si mai are roulul. Daca e vorba de adaptare in sensul adresarii problemelor de morala care se pun in societate din ziua de azi, atunci e alta poveste.
Ce se asteapta de la BOR. Bine-nteles ca multe, insa nimeni (si nicio institutie) nu-i perfect. Cred ca va opriti la detalii putin semnificative, nu spun neimportante, mergeti la sursa, la ceea ce propune Biserica ca ideal de viata, ce fac unii sau altii, mai mult sau mai putin meschini e neinteresant…. Sa nu uitam ca Isus l-a pus pe Petru sa-i pasca miei, desi acesta l-a tradat de 3 ori, ar fi putut sa-l puna pe Ioan (apostolul preaiubit) sau pe Andrei (primul chemat). Ori e un mister de ce e asa si nu altfel. Poate pentru ca a vrut ca Petru sa cresca mai mult tocmai prin aceasta responsabilitate si tocmai pentru ca era slab. Apoi, nimic nu va impiedica sa va implicati concret in misiunea BOR… »Via e mare, iar lucratorii nu sunt destui »…
Reforma in sens Occidental. Din nou, ce intelegeti prin reforma ? Nu orice propunere de schimbare e spre binele credinciosilor. In Occident, o anumita propunere de reforma, spre exemplu cea care s-a inspirat in Franta din ideile revolutionare ale lui mai ’68 a fost o catastrofa din punct de vedere spiritual. Istoria ne-a aratat destul de des ca civilizatiile pot regresa, nu intotdeauna ceea ce pare a fi un progres este intr-adevar unul.
Noroc ca Dumnezeu permite raul pentru un bine mai mare, pentru o opera de iubire mai mare…
Dar de ce discutam noi aici doar de BOR? Problema este a tuturor cultelor religioase recunoscute pentru ca toate sunt sprijinite financiar de stat.
Pe mine nu ma intereseaza problema interna a BOR si nici nu am nici o asteptare, nu sunt eu in masura sa judec nici BOR, nici BIserica Evanghelica, Romano Catolica, Greco Catolica, Reformata, Adventista, Baptisa, Cultumul Musulman, Evreiesc etc etc.
Problema care se pune este pur si simplu una de drept: se pot interfera norme specifice de dreptul muncii in organizarea cultelor religioase?
Orice alta discutie excede profilului juridice.ro si ne plaseaza intr-o zona social mistica, din care nu mai iesim.
Noi discutam ca juristi, dpv juridic.
Andreea, absolut de acord cu tine si nu cred ca eu sau altcineva ar fi putut spune mai bine.
Asta cu reforma dupa alte modele nu tine. De regula, cine cere refurma duap modele nu cunoaste foarte bine modelul, ci i se pare doar ca e mai bine.
IN fine, eu cred ca dupa ce ai scris tu, orice discutie pe tema mistica inceteaza, pentru ca este atat de clar ce ai spus ca..nici o discutie nu isi are sensul.
Da, dar daca realitatea pe care juridicul o imbraca nu e cunoscuta si inteleasa de catre acesta, hainele pe care el le propune vor fi ori prea stamte, ori prea largi…
BOR este o institutie nu credinta insasi in forma pura. Eu am formulat modul in care eu vad lucrurile si cred in continuare in ele.
Am postat acele lucruri ne-juridice, nu pentru ca le-as fi considerat juridice, ci pentru ca, am observat ca disputa legata de preoti s-a cantonat in final in discutie despre preoti insisi si BOR; nu si despre cult sau religie in sine.
Ma ajuta un dialog de pe pozitia de schimb de idei, adica, dupa critica, sa se puna si ceva in loc. Daca am fost cumva demontrativ, imi cer scuze nu a fost intentionat.
1. Nu am spus ca ne trebuie o reforma in stil Occidental – nu suntem occidentali nu m-as fi putut asteapta la asa ceva; am facut doar o observatie. Daca voi credeti ca o institutie ca BOR nu trebuie sa se adapteze si sa reinventeze cu vremurile, as vrea sa stiu si eu de ce credeti asta? De ce e mai bine asa? S-a innoit/reformat/schmbat BOR vreodata intre 1944-2012? s-a alaturat BOR vietii moderne vreodata, pentru a contracara prin promovarea valorilor sale traditionale, excesele inerente modernitatii? Daca nu am observat asa ceva, va rog sa imi aduceti argumentele acelea, vreau sa stiu.
2. Nu vad legatura cu Franta ’68; daca exista as vrea sa o aflu si eu.
3. Nu ma astept la perfectiune, cu atat mai putin de la BOR, DAR, va rog sa ma scuzati daca am asteptari de la BOR.
4. Nu am vorbit de ideologii, nu vad sensul.
5. Andreea: “Ce se asteapta de la BOR. Bine-nteles ca multe,..” Puteti sa detaliati, ma intereseaza ce asteapta altii de la BOR. Ce asteptati de la BOR?
6. Andreea: “Prezenta BOR in viata publica a fiecaruia e accea pe care fiecare o permite in viata sa.” Frumos spus, dar ce inseamna in practica asta? Un exemplu:cand ma mutam intr-o zona, transmiteam preotilor ca ii ajut in orice problema juridica; de cate ori sa intamplat sa se recurga la acest ajutor?.. o data… de cate ori m-am mutat eu?.. de vreo opt ori.
In rest, biserica iti permite sa dai lucruri si bani si cam atat. As vrea sa vad un bursier la Yale/Cornell/Sorbona spunand: fara sprijinul BOR nu as fi ajuns aici, as fi fost taietor de lemne intr-un catun fara curent electric din Romania. Vreau lucruri dintr-astea care par exagerate, pentru ca BOR poate sa faca astfel de miracole. Cate gradinite ortodoxe stiti? Cate licee ortodoxe sunt in Bucuresti?
Personal, am frecventat mai multe biserici din tara incepand din Bucovina de unde sunt si continuand cu zonele din sud; m-am mutat des. Am intalnit doi preoti cu care se poate discuta despre credinta in termeni de dialog (schimb de idei) – si nu in termeni de comunicare univoca (unul este la Curtea de Arges, altul in Bucuresti). Sigur exista si altii, dar sunt putini. De asemenea predica celor doi era pentru toata lumea, inclusiv pentru intelectuali, plecai cu sufletul eliberat si inseninat de acolo. Aceasta prezenta si acest mod de comunicare il doresc implementat si in tot cea ce este public in organizatia BOR.
Nu o să vezi niciodată un bursier susţinut de BOR la Yale/Cornell/Sorbona pentru că acele instituţii nu sunt ortodoxe şi deci vândute iremediabil viclenei satane.