Dezbateri juridice
Probleme dificile de drept civil 2014
Arii de practică
Drept internaţional public
Dreptul Uniunii Europene
Drept constituţional
Drept administrativ
Achiziţii publice
Drept contravenţional
Dreptul mediului
Dreptul concurenţei
Dreptul societăţilor
Dreptul insolvenţei
Dreptul asigurărilor
Drept bancar
Drept fiscal
Dreptul muncii
Drept civil
Dreptul proprietăţii intelectuale
Dreptul sănătatii
Dreptul familiei
Drept internaţional privat
Drept penal & procedură
Procedură civilă Arbitraj
Mediere
Executare silită
Dreptul internetului

Curtea de Apel Bacau. Admisibilitatea recursului impotriva incheierii de respingere a cererii de revocare a ordonantei procurorului de prelungire a masurii preventive de obligare de a nu parasi tara

13 septembrie 2012 |
 | 1 comentariu
2.612 citiri
Print Friendly
 

Curtea de Apel Bacău, cu opinie majoritară, a hotărât că nu este admisibilă exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare a ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi ţara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 145 ind. 1 alin.2, raportat la art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, în cursul urmăririi penale, poate fi prelungită, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile, fiind aplicabile dispoziţiile art.140 ind. 2 Cod procedură penală din a cărui examinare rezultă că împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, plângere care se soluţionează prin încheiere în termen de 3 zile în camera de consiliu.
“Legiuitorul nu a prevăzut nici o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins plângere formulată de inculpat împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Nu se poate susţine nici faptul că ar fi incidente dispoziţiile art. 143 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, deoarece, denumirea marginală a acestui text este: Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive şi are următorul conţinut: Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. XII din data de  21 noiembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în aplicarea dispoziţiilor art. 140 ind. 3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de procedură penală, stabilește:
1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.
2. Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

În raport cu prevederile art. 140 ind. 3 alin. 1  Cod procedură penală, a recunoaşte calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunţate în cursul urmăririi penale, în primă instanţă sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaşte o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. 7 şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În acelaşi timp s-ar încălca art. 385 ind. 1 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată. Motivele pentru care în art. 140 ind. 3 alin. 1  şi art. 141 Cod procedură penală nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă ori în apel, a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive constau, pe de o parte, în faptul că o nouă cerere de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, pentru motive noi, poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale sau al judecăţii. Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 146 alin. 12, art. 149 ind. 1 alin. 13, art. 159 alin. 8, art. 160 ind. a alin. 2 şi art. 160 ind. b Cod procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanţă ierarhic superioară, asupra legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, cât şi verificarea periodică a legalităţii şi temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecăţii. Aceleaşi raţiuni au fost avute în vedere de legiuitor şi în momentul în care nu a prevăzut o cale de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa de judecată prin care s-a respins plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sau ţara.
Inculpatul, pe durata pentru care s-a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sau, ţara, are posibilitatea să solicite revocarea acestei măsuri preventive.
În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tot în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 10.03.2008.
Totodată, lipsa posibilităţii de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunţată de instanţă în cursul urmăririi penale prin care s-a respins plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sau, ţara, nu contravine nici art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, potrivit căruia orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală. Aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Convenţie nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicţie, reprezentat de o instanţă independentă, pentru luarea, prelungirea sau menţinerea arestării preventive. Ori, dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului garantează un grad de jurisdicţie, reprezentat de o instanţă independentă, pentru luarea, prelungirea sau menţinerea arestării preventive, cu atât mai puţin s-ar justifica un recurs împotriva încheierii  pronunţată de instanţă în cursul urmăririi penale prin care s-a respins plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care a dispus prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sau, ţara. Gradul de jurisdicţie, reprezentat de o instanţă independentă, în cazul plângerii inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care a dispus în cursul urmăririi penal prelungirea duratei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sau, ţara îl constituie plângerea la instanţa de judecată, prevăzută de art. 140 ind. 2 Cod procedură penală.
Faptul că încheierea prin care instanţa respinge plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care a prelungit durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara nu este supusă recursului rezultă şi din faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 140 ind. 2 alin. 9 Cod procedură penală, instanţa care a soluţionat plângerea are obligaţia să restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.
În condiţiile în care legiuitorul ar fi înţeles ca astfel de încheieri să fie suspuse recursului, ar fi prevăzut-o în mod expres şi nu ar fi prevăzut ca dosarul să fie restituit procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii, ci aşa cum este prevăzut în art. 140 ind. 3 alin. 9 Cod procedură penală  (Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive), art. 159 alin. 10, cu referire la art. 140 ind. 3 alin. 9 Cod procedură penală (Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale): Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului, art. 141 Cod procedură penală (Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul judecăţii privind măsurile preventive): Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului, art. 160 ind. 9 Cod procedură penală (Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie):Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
De altfel, nu ar fi posibil ca o încheiere prin care instanţa dispune luarea în cursul urmăririi penale a măsurii preventive cea mai severă, cea a arestării preventive, sau prelungirea duratei acestei măsuri să fie supuse doar unei singure căi de atac, cea a recursului la instanţa ierarhic superioară, în timp ce ordonanţele procurorului prin care ia sau se prelungeşte măsura preventiva a obligării de a nu părăsi localitatea, sau ţara, să fie supuse atât controlului judiciar pe cale plângerii la instanţa de judecată căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în prima instanţă şi apoi pe calea recursului la instanţa ierarhic superioară.”
Opinia separată a fost în sensul admisibilităţii căii de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare a ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi ţara. “Atât denumirea marginală a art. 140 ind. 3 C.p.p., cât şi conţinutul său, se referă la toate măsurile preventive, indiferent ce organ judiciar le dispune şi câte căi de atac se pot exercita. O abordare comparativă privind numărul de căi de atac şi importanţa organelor judiciare care le dispun ţine de politica legislativă procesual penală şi nu poate justifica omiterea caracterului general al dispoziţiilor art. 140 ind. 3 C.p.p., tocmai în ceea ce priveşte calea de atac a recursului împotriva încheierilor dispuse în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive.
Argumentele admisibilităţii recursului într-o astfel de situaţie sunt foarte bine surprinse în decizia nr. 18/10.03.2008 a I.C.C.J. pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii. Se reţine în mod expres că singura referire la natura măsurii preventive priveşte soluţia de respingere a propunerii de arestare, pentru toate celelalte soluţii se au în vedere toate măsurile preventive. Prin urmare, respingerea plângerii împotriva ordonanţei de prelungire a măsurii restrictive de libertate, prin încheiere dată de prima instanţă de judecată, este o soluţie atacabilă cu recurs, atâta timp cât legea nu o interzice expres, obiectul cauzei privind plângerea împotriva ordonanţei de prelungire a obligării de a nu părăsi ţara, iar nu o simplă cerere de revocare a măsurii preventive, pentru intervenirea unor elemente noi. Asupra acestui ultim aspect se face confuzie în opinia majoritară, construindu-se un raţionament ce are la bază o premisă greşită.
Mai trebuie arătat că art. 5 din C.E.D.O., care se referă expres numai la privarea de libertate, deşi impune numai un grad de jurisdicţie, nu interzice garanţii suplimentare prevăzute în legislaţiile naţionale, ceea ce Codul de procedură penală român a instituit şi în materia arestului preventiv.
În sfârşit, dispoziţii exprese ale legii care să cuprindă fiecare soluţie în parte, ce poate interveni în materia măsurilor preventive, ar fi fost inutile, atâta timp cât art.1 40 ind. 3 C.p.p. a instituit regula generală de admisibilitate a recursului, fiind reglementate doar excepţiile în ultima teză a alineatului 1, toate celelalte soluţii fiind supuse regimului general de la prima teză.”
(Decizia penală nr. 552 din 25 septembrie 2009 pronunţată în recurs de Secţia penală, cauze minori şi familie a Curţii de Apel Bacău având ca obiect plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive/art. 140 indice 2  C.P.P.  – JURINDEX2010324452)

Probleme dificile de drept civil

Raluca CÎRSTEA, avocat SVSA


Cuvinte cheie: , , , , ,
UJMAG


Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Curtea de Apel Bacau. Admisibilitatea recursului impotriva incheierii de respingere a cererii de revocare a ordonantei procurorului de prelungire a masurii preventive de obligare de a nu parasi tara”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    dada, chiar are sens să ataci încheierea asta doar cu fondul. sigur. adică mi se pare chiar normal să oferi ocazia instanței de recurs să se pronunțe cu o măsură ce probabil nici nu va mai exista până cel afectat va avea posibilitatea să facă recurs pe fond. chiar înțeleg. mă bucur că măcar există o opinie separată.
    oare dreptul UE îi oferă acces la recurs?:) “principiul echivalenței și eficienței” :)
    oare dacă ar argumenta că dacă nu i s-ar oferi posibilitatea la recurs, pierde șansa de a-și apăra eficace dreptul la libera circulație pe teritoriul UE? adică, dacă pleacă doar în UE ( e simplu pentru procuror să-i rețină pașaportul doar – el putând călători cu actul de identitate) nu există mandat european? :) să-l aducă, în caz de?:)

    ar merge cred încercat o argumentare
    Mihaela

Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲