Dezbateri juridice
Dezbateri juridice
Dreptul securităţii sociale
:: despre proiectul Dreptul securităţii sociale
Universitaria | Bibliografie | Avocaţi specializaţi

Indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Mod de calcul

24 octombrie 2013 |
3.068 citiri
Print Friendly
 

Recent, Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a promovat un Recurs in interesul legii referitor la ”Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 si art. 5 alin. 1, lit. m din Legea nr. 341/2004, modificata si completata, raportate la prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, in referire la modalitatea de stabilire, in anul 2011, a indemnizatiilor lunare reparatorii si indemnizatiilor lunare acordate potrivit Legii nr. 341/2004, modificata si completata”, aratand ca in practica judiciara s-au conturat trei opinii:
- prima opinie, potrivit careia aceste indemnizatii se stabilesc in anul 2011 prin majorarea cu 15 % a cuantumului indemnizatiilor aflate in plata in luna octombrie 2010
- a doua opinie, potrivit careia indemnizatiile pentru anul 2011 se calculeaza prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010
- a treia opinie, potrivit careia indemnizatiile, in anul 2011, se determina prin raportarea coeficientilor la castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2011, prevazut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.

Procurorul General apreciaza ca prima opinie a practicii judiciare este cea legala.

Fara a relua motivele si argumentele expuse de Procurorul General, ne exprimam opinia in sensul ca indemnizatiile prevazute de Legea nr. 341/2004, in anul 2011, se calculeaza potrivit celei de-a treia opinii a practicii judiciare, aceasta fiind si opinia majoritara a instantelor de judecata, dupa informatiile noastre.

Incepand cu luna iulie 2010 cuantumul indemnizatiilor prevazute de Legea nr. 341/2004 a fost redus cu 15 %, actul normativ prin care s-a operat reducerea este Legea 118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, aplicabil pana la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16.

Art. 14 din aceasta lege prevede:
De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% următoarele drepturi:
a) cuantumul sprijinului material acordat urmaşilor membrilor Academiei Române şi urmaşilor membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România;
b) ajutorul lunar pentru soţul supravieţuitor, acordat în temeiul Legii nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, cu modificările ulterioare;
c) indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările ulterioare;
d) indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

In motivarea punctului sau de vedere, Procurorul General sustine ca prin Legea nr. 285/2010 s-a dispus majorarea cu 15 % a acestor indemnizatii, fata de cuantumul aflat in plata in luna octombrie 2010, potrivit art. 10 alin. 1, care are urmatorul continut:

(1) Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

O prima observatie, extrem de importanta si care induce in eroare cu privire la problema de drept analizata, este omisiunea Procurorului General de a enunta titlul Legii nr. 285/2010 care se refera la ”salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice”.

Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea  nr. 341/2004  Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi”, legiuitorul intelegand sa scoata din sfera veniturilor aceste indemnizatii cu caracter special, acordarea acestora facandu-se potrivit unuia din principiile prevazute de lege pentru ”respectul şi gratitudinea faţă de eroii-martiri şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii eroilor-martiri.

Potrivit opiniei Procurorului General, implicit si a unor instante de judecata, aflate in minoritate, indemnizatiilor prevazute de Legea nr. 341/2004 ar trebui sa li se aplice legislatia referitoare la salarizarea personalului platit din fonduri publice, desi aceste indemnizatii nu sunt venituri si nu afecteaza acordarea altor drepturi, potrivit vointei legiuitorului!

Apreciem ca un asemenea punct de vedere este eronat deoarece Legea nr. 285/2010 se refera strict la salarizare, potrivit titlului legii, fiind contrar regulilor de interpretare juridica si logicii juridice sa extindem sfera de aplicare a acestei legi dincolo de obiectul ei de reglementare.

In sustinerea acestui punct de vedere aratam ca art. 41 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, mentioneaza ca titlul actului normativ trebuie sa cuprinda si obiectul reglementarii”, acesta fiind, in cazul Legii nr. 285/2010, cel al drepturilor de natura salariala al personalului platit din fonduri publice.

Chiar daca art. 10 alin. 1 din Legea 285/2010 face trimitere la art. 14 din Legea 118/2010, urmeaza a se constata ca acesta enumera mai multe tipuri de drepturi banesti, urmand a se aplica doar pentru acelea care pot fi incadrate in sfera veniturilor salariale; se poate aprecia ca prin acest mod de reglementare este incalcata si regula stabilita de art. 50 alin. 1, teza II din Legea 24/2000, potrivit careia ”nu poate fi facuta, de regula, o trimitere la o alta norma de trimitere”.

Daca legiuitorul ar fi dorit ca si indemnizatiile prevazute de Legea nr. 341/2004 sa intre sub incidenta Legii nr. 285/2010 ar fi mentionat in mod expres, clar, in titlul legii, precum si in cuprinsul ei, si nu ar fi restrans sfera sa de aplicare doar la drepturile de natura salariala, potrivit titlului legii.

Argumentatia ca prevederile dispozitiilor Legii nr. 341/2004 referitoare la modalitatea de calcul a indemnizatiei nu se aplica incepand cu luna ianuarie 2011 si ca s-ar aplica dispozitiile legale mentionate de Procurorul General nu poate fi sustinuta daca ne raportam la normele de tehnica legislativa referitoare la modificarea(art. 59) sau suspendarea(art. 66) actelor normative cuprinse de Legea nr. 24/2000, ba mai mult, avand in vedere prevederile art. 68 alin. 2 din aceeasi lege, se confirma ideea ca Legea nr. 285/2010 este aplicabila doar drepturilor salariale ale personalului platit din fonduri publice, potrivit titlului acestui act normativ.

Daca instanta suprema ar imbratisa punctul de vedere exprimat de Procurorul General in motivarea Recursului in interesul legii, cu siguranta in practica judiciara se vor naste alte controverse in functie de situatia particulara a beneficiarilor acestei indemnizatii.

Astfel, avand in vedere ca indemnizatia prevazuta de art. 5, alin. 1, lit. m din Legea nr. 341/2004 se acorda de la momentul pensionarii, se pune problema cum se va calcula indemnizatia unei persoane care a indeplinit conditiile de pensionare si primeste pensie incepand, spre exemplu, cu 1 august 2011?

Pentru o asemenea persoana, care nu primea o astfel de indemnizatie in luna octombrie 2010(pentru ca aceasta sa fie majorata cu 15%, potrivit Legii nr. 285/2010, asa cum se sustine in motivarea Recursului in interesul legii) cum se va calcula indemnizatia?

O alta problema ce se va ridica in practica judiciara ar fi aceea generata de urmatoarea situatie : un beneficiar al Legii nr. 341/2004 este in posesia unei hotarari judecatoresti intrata in putere de lucru judecat, prin care s-a stabilit ca indemnizatia sa trebuia calculata si platita potrivit celei de-a treia opinii jurisprudentiale pentru anul 2011.

Instanta care a pronuntat hotararea a stabilit cu putere de lucru judecat ca la calcularea indemnizatiei trebuie sa se faca aplicarea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, respectiv indemnizatia sa fie calculata prin aplicarea coeficientului prevazut de lege la castigul salarial mediu brut (notiune ce a inlocuit pe cea de salariu mediu brut) avut in vedere la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul in care se face plata, potrivit textului de lege, obligand Casa judeteana de Pensii la recalcularea astfel a indemnizatiei pentru anul 2011.

Prin urmare, o asemenea persoana se considera indreptatita ca, pe baza aceluiasi rationament logico-juridic si intemeindu-se pe efectele produse de aceasta hotarare, sa solicite recalcularea indemnizatiei si pentru anii 2012-2013. In aceasta situatie se ajunge la concursul dintre efectele hotararii judecatoresti si cele produse de decizia pronuntata de Inalta Curte in solutionarea Recursului in interesul legii.

Cu siguranta vor exista opinii favorabile pentru ambele situatii.

Raspunsul poate fi gasit intr-o Decizie a Curtii de Apel Bacau (nr. 630/11.04.2011) in care se arata ca ”…referitor la modalitatea de apreciere a efectelor produse de decizia pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii asupra dreptului la pensie al reclamantului, Curtea considera ca se impune recunoasterea cu prioritate, fata de aspectele particulare ale cauzei, a efectelor puterii de lucru judecat. Astfel, retinand si dispozitiile art. 329 c.proc.civ., instanta apreciaza ca decizia aratata produce efecte doar pentru viitor, fara a afecta hotararile judecatoresti pronuntate anterior. Acceptarea ipotezei contrare echivaleaza cu eludarea sau incalcarea prezumtiei absolute a puterii de lucru judecat, caracterizata prin caracterul obligatoriu si incontestabil”.

Trebuie mentionat ca art. 4³ alin. 2 din Legea nr. 341/2004 prevede ca Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel, astfel ca motivarea expusa de Curtea de Apel Bacau este valabila si in cazul indemnizatiilor prevazute de Legea nr. 341/2004.

Deasemenea, un raspuns la aceasta problema poate rezulta si din jurisprudenta CEDO, fiind cunoscuta rigoarea instantei europene in aprecierea incertitudinilor jurisprudentiale si a notiunii de proces echitabil.

Procesul echitabil presupune, in viziunea instantei europene, ca dezlegarile date unor probleme de drept prin hotarari intrate in putere de lucru judecat, identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, in caz contrar incalcandu-se principiul securitatii raporturilor juridice si avand consecinte asupra cresterii incertitudinii jurisprudentiale si reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.

Cum poate intelege justitiabilul, beneficiar al indemnizatiei prevazuta de Legea 341/2004, ca pentru anul 2011 instantele de judecata au admis cererea sa, au constatat gresita aplicare a legii de catre platitor(Casa Judeteana de Pensii) si au obligat pe acesta la recalcularea indemnizatiei prin raportare la castigul salarial mediu brut avut in vedere la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul pentru care se face plata (2011), iar pentru anul 2012 cererea sa de recalculare va fi respinsa pentru ca Instanta Suprema a stabilit ca indemnizatia sa se calculeaza prin majorare cu 15 % a indemnizatiei de care benefizia in luna octombrie 2010, desi problema de drept este identica in ambii ani(pentru anul 2012 solicitarea este aceeasi, respectiv reclalcularea indemnizatiei prin aplicarea coeficientului prevazut de lege la castigul salarial mediu brut avut in vedere la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul pentru care se face plata) ?

Se pune aceasta intrebare deoarece, desi recursul in interesul legii se refera doar la anul 2011, in motivarea sa se sustine ca, analizand reglementarile ulterioare Legii nr. 285/2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice vointa legiuitorului a fost consecventa si in anii 2012-2013.

Se poate sustine ca a fost consecventa cu privire la salarii, potrivit titlului legii, nu si la aceste indemnizatii care sunt scoase din sfera veniturilor de catre acelasi legiuitor prin art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004.

Este falsa si neverificata sustinerea potrivit careia incepand cu luna iunie 2012 indemnizatiile prevazute de Legea nr. 341/2004 au fost majorate cu 2,3 % fata de cuantumul aflat in plata in luna mai 2012 in temeiul art. 3 alin. 2 din OUG nr. 19/2012, privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale.

Ca si in cazul celorlalte acte normative enumerate in motivarea Recursului in interesul legii si acesta (OUG nr. 19/2012) se refera la drepturi de natura salariala, astfel ca nu avea cum sa fie aplicabil indemnizatiilor prevazute de Legea nr. 341/2004.

In realitate aceste indemnizatii au ramas nemodificate din luna ianuarie 2011, fiind calculate prin raportare la salariul mediu brut avut in vedere la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul 2010, indiferent se anul in care s-a facut plata, acelasi cuantum fiind in plata si la aceasta data, contrar regulii stabilita de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004.

Aceasta se poate verifica extrem de usor prin solicitarea de la casele de pensii a cuantumurilor indemnizatiilor platite persoanelor beneficiare, putandu-se constata cuantumul constant al acestei indemnizatii din luna ianuarie 2011 si pana in prezent, contrar legii.

Marian OPREA
avocat, Baroul Braila


Cuvinte cheie: , , ,
UJMAG

Dezbateri juridice. Legile nu sunt ceea ce par a fi

JURIDICE
Mai suspensivă decât condiția suspensivă: condiția rezolutorie    Accesul la Justiția Achizițiilor Publice, un pariu de 100.000 euro    Pierdut instanță de executare. Găsitorului recompensă    Renunțarea la moștenire – prezumată (art. 1112 NCC), considerată (art. 1113 NCC) și, din când în când, autentică (art. 1120 NCC)    Latura civilă a acțiunii în contencios administrativ, sau De ce își permite autoritatea să comită abuzuri...    Insolvența se întoarce: Codul insolvenței    Acordul de recunoaștere a vinovăției    Cum să (nu) concediem un salariat    Mai rară decât fiducia: logodna    Eternul risc al achiziției imobiliare: calitatea de proprietar a vânzătorului    Lama rece a procedurii civile: nulitatea necondiționată    CCR vs. ICCJ. Legea penală mai favorabilă    Avocații în Noile Coduri Penale    Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (înca prea puțin?) teren    Arbitrajul. Un nou început    Mai gravă decât civilul, mai rapidă decât penalul: răspunderea disciplinară    Anticamera judecății penale: Camera Preliminară    Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan    Judecătorul față în față cu avocatul: cenzurarea onorariului avocațial    Spălarea banilor. Trecut, prezent și viitor    Cât de judiciară (mai) este rezoluţiunea?    Ipoteca, o garanție... reală?    Achizițiile publice. Suspiciuni, inerții, blocaje    O problemă insolubilă: Insolvența    Evacuarea de drept comun, evacuată de Noile Coduri?    Încuviințarea executării silite, o instituție pe cale de dispariție?    Aplicarea în timp a noilor coduri penale

Dumneavoastră ce părere aveți?

Return to Top ▲Return to Top ▲