Arii de practică
Litigii menu ArbitrajContencios constituţionalContencios administrativContravenţiiDrept penalExecutare silităMediereProcedură civilă
Business menu Achizitii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiDrept comercialEnergieFiscalitate
Fuziuni & AchiziţiiHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăJocuri de norocPiaţa de capitalProprietate intelectualăProtecţia mediului
Relaţii de muncăSocietăţi ⁞⁞ Drept civil menu FamilieDrept internaţional privatDreptul Uniunii EuropeneDrept internaţional publicInternet
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS

MEMBERSHIP
JURIDICE
Av. Magdalena GHIOCA    Av. Laura BELECA    Victor BELECA    Av. Cristian Paul LOSPA    Exec. jud. dr. Adrian Constantin STOICA    Jud. dr. Evelina OPRINA    Jud. Ana-Maria PUIU    Jud. dr. Mirela STANCU    Jud. Liviu UNGUR    Av. Elena Simona SPĂTARU    Av. Nicoleta Cristina ȘERBĂNOIU    Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ    Av. dr. Radu Răzvan POPESCU    Av. Andreea SZABO    Av. dr. Raul-Felix HODOȘ    Av. Ovidiu George MIHEȚ    Av. dr. Mihai OLARIU    Prof. univ. dr. Sevastian CERCEL    Av. drd. Vladimir DIACONIȚĂ    Av. Andreea Ramona GHEORGHIU    Av. Alina MOLDOVAN    Av. dr. Carmen NENU    Av. Alin POSTELNICESCU    Drd. Mădălina IORDACHE    Drd. Georgina BODORONCEA    Liliana IOSIF    Răzvan-Horaţiu RADU    Catrinel BRUMAR    Dr. Iulia MOTOC    Dr. Camelia TOADER    Av. Alexandra NANIA    Av. dr. Norel NEAGU    Jud. Manuela GUȚU    Av. Emma PERȘU    Av. dr. Gabriel ULUITU    Av. dr. Magda VOLONCIU    Av. dr. Brândușa VARTOLOMEI    Prof. univ. dr. Ion Traian ȘTEFĂNESCU    Av. Adriana RADU    Jud. Amelia FARMATHY    Av. Laurențiu PETRE

Trimitere preliminară formulată de Tribunalul Timiş. UPDATE: Trimiterea a fost înregistrată pe rolul Curții. UPDATE: concluziile Avocatului general

19 februarie 2016 | Daniel-Mihail ȘANDRU
 | 5 comentarii
3.193 citiri
Print Friendly
 

19 februarie 2016: La data de 18 februarie 2016 AG Szpunar a prezentant concluziile in cauzele conexate C-200/14 Campean si C-288/14 Ciup:
1) Principiul echivalenței protecției drepturilor conferite de dreptul Uniunii cu cea a drepturilor conferite de dreptul național se opune aplicării în dreptul național al statelor membre a unor norme privind restituirea unei taxe declarate incompatibilă cu dreptul Uniunii mai puțin favorabile decât normele privind restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului național. Realizarea acestei aprecieri revine instanțelor naționale.

2) Principiul efectivității protecției drepturilor contribuabililor conferite de dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții de drept național care prevăd:
– eșalonarea, în tranșe anuale pe o perioadă de cinci ani, a restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii și a dobânzilor aferente, precum și limitarea, la un cuantum corespunzător acestor tranșe, a posibilității de compensare a sumelor datorate contribuabilului cu acest titlu cu alte obligații fiscale ale contribuabilului respectiv;
– necesitatea obținerii de către contribuabil a unei hotărâri judecătorești de constatare a dreptului la restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, în condițiile în care nelegalitatea taxei menționate reiese în mod neîndoielnic din jurisprudența Curții;
– limitarea valorii resurselor financiare alocate restituirii taxei la sumele prevăzute în acest scop în bugetul autorității bugetare competente;
– limitarea posibilității contribuabilului de a iniția procedura executării silite în cazul în care statul întârzie în mod nejustificat restituirea taxei sau posibilitatea de a supune executării silite numai sumele prevăzute în buget în scopul restituirii taxei.

3) Principiul efectivității protecției drepturilor contribuabililor conferite de dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții de drept național care prevăd:
– restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cererea contribuabilului interesat și obligația de a anexa la această cerere înscrisuri care să ateste identitatea solicitantului și dreptul său la restituirea taxei;
– imposibilitatea contribuabilului de a iniția executarea silită până la finalizarea procedurii de restituire a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, cu condiția ca această procedură să îndeplinească cerințele de echivalență și efectivitate.”

*

20 iunie 2014: Trimiterea a fost înregistrată, la 12 iunie 2014, pe rolul Curții de Justiție: C-288/14, Ciup.

***

4 iunie 2014: Tribunalul Timiş, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a formulat o nouă trimitere preliminară către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Textul întrebării preliminare, astfel cum este menţionat în încheierea din 24 martie 2014:
„Principiile echivalenţei şi efectivităţii remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii Europene, statuate în jurisprudenţa Curţii, precum şi dreptul de proprietate, instituit de articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate ca opunându‑se unor dispoziţii de drept intern care amână, prin eşalonare pe o durată de 5 ani, restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar şi a dobânzilor fiscale aferente acestora, dispuse prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până în data de 31 decembrie 2015?”

Menţionăm că este prima trimitere preliminară în care concomitent instanţa a admis şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, în această cauză cu privire la articolul XV din OUG nr. 8/2014.

Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanţele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect susţinut de JURIDICE.ro.

:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE şi FJR

Mihai ȘANDRU


CONFERINȚE JURIDICE




Probleme dificile de drept comercial | 23 septembrie 2016
CONFERINȚA STANCIU CĂRPENARU

Probleme dificile de drept civil | 21 octombrie 2016
CONFERINȚA VALERIU STOICA

Probleme dificile de dreptul internetului | 25 noiembrie 2016
Prima ediție!

Probleme dificile de drept fiscal și procedură fiscală | 27 ianuarie 2017
CONFERINȚA RADU BUFAN



Cuvinte cheie: , , ,

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Trimitere preliminară formulată de Tribunalul Timiş. UPDATE: Trimiterea a fost înregistrată pe rolul Curții. UPDATE: concluziile Avocatului general”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    O cauza foarte interesanta din punct de vedere procedural avand in vedere sesizarea trimisa si Curtii Constitutionale.

  2. În data de 18 februarie 2016 vom avea Concluziile atât Cîmpean, cât și în Ciup (cf. calendar curia http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo1_6581/?dateDebut=18/02/2016&dateFin=18/02/2016)

  3. Viorel PAPU spune:

    Doamnă Mazilu-Babel: preconizaţi un termen pentru hotărâre?

    Aşa cum aţi sesizat, există marea posibilitate, nu aş zice riscul, să existe un conflict între decizia (sau deciziile) CCR de respingere a excepţiei, motivată barbar inclusiv pe CEDO & neretroactivitate, şi viitoarea hotărâre CJUE în Cîmpean & Ciup. Cert e că CCR a dat încă o dată dovadă că ignoră în mod deliberat atât CEDO (Săcălean, Virgil Popescu, Şandor etc.) dar mai ales dreptul comunitar. De-aici am putea ajunge la o concluzie extrem de periculoasă: CCR se situează peste dreptul comunitar şi peste Constituţie (art. 148, alin. 2 şi 4).

    • Socotesc că hotărârea va veni între 2 și 4 luni – de nu va fi o hotărâre contrară soluției finale propuse de Avocatul general. Altfel, am putea aștepta puțin mai mult, 6-8 luni (dar nu este obligatoriu).

      În caz de conflict între CCR și CJUE – de va exista, decizia CJUE se va aplica cu prioritate. Oricum, deciziile finale ale instanțelor de drept comun din România nu au cum ajunge pe rolul CCR ca să riște să fie cenzurate (anulate) pentru că nu au aplicat decizia CCR, ci decizia CJUE, neexistând o acțiune directă cum există în Germania sau Cehia. Și dacă ar exista, cred că statul (autoritățile statului) nu ar avea locus standi (calitate procesuală activă pentru introducerea acțiunii directe), ci doar justițiabilii – persoanele de drept privat, iar acestea nu ar avea niciun interes (dacă ar exista o acțiune directă prin care s-ar ataca hotărârea finală a unei instanțe de drept comun) să atace o hotărâre care dă prioritate dreptului Uniunii atunci când acel drept al Uniunii le este favorabil.

      Iar dacă un judecător ar fi sancționat în temeiul lui art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2006 pentru că nu a respectat decizia CCR (adică un considerent din decizia CCR care spunea indirect că dispoziția în cazuă este conformă și cu dreptul Uniunii – considerentul 53 din decizia 676/2014), acel judecător (complet) ar putea să introducă o acțiune în contencios administrativ prin care se contestă sancțiunea ce îi este aplicată pentru că a ignorat decizia CCR, și să arate că dreptul Uniunii prevalează și cu privire la sancțiunea dată – și eventual să se ajungă cu o trimitere preliminară la CJUE.

      În rest, CCR a procedat cum au procedat și alte instanțe de contencios constituțional din Uniunea Europeană – cu excepția considerentului 53 din decizie), și o astfel de atitudine se află în marja de apreciere a instanței de contencios constituțional – până când CEDO sau CJUE nu va spune în sens invers. Și dacă ar spune, s-ar putea oricum argumenta că le lipsește competența, și astfel CCR ar putea ignora oricum.

      O constituție mai clară care să impună obligații de rezultat clare și precise în sarcina CCR (și nu imperfecte), atunci când o astfel de situație ar apărea pe viitor, ar fi de dorit. Totuși, și atunci, CCR va putea declara respectivele obligații care i-ar fi opozabile ca fiind contrare identității constituționale naționale, și ar putea refuza să le aplice. Până la urmă orice proiect de revizuire trece mai întâi pe la CCR. 😉

      Constituția este supremă într-o ordine de drept organizată în forma unui stat.
      Cât timp Constituția este supremă, ce zice CCR este suprem de asemenea, iar în caz de conflict cu CEDO sau CJUE, va prima ce zice CCR. Totuși, deocamdată, CCR nu are și mecanismul ca să sancționeze o nerespectare a ceea ce zice în mod suprem în caz de conflict. Așa că de facto va câștiga (deocamdată) CJUE și CEDO. Oricum, CCR riscă să devină tare izolată dacă nu intră în dialog cu CJUE (art. 267 TFUE) și CEDO (Protocolul nr. 16).

      Această cauză poate constitui o lecție.

Lasă un răspuns

Return to Top ▲Return to Top ▲